ICCJ. Decizia nr. 837/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 837/2010
Dosar nr. 1021/2/2009
Şedinţa publică din 17 februarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 4 februarie 2009, reclamanţii L.I.A., M.C.S., C.B.I. şi B.C. au chemat în judecată Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi Sportului, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Comisia pentru Managerii Publici, Unitatea de Implementare a Programului „Bursa Specială Guvernul României şi Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare – Filiala România, solicitând rezilierea din culpa pârâţilor a contractelor pentru acordarea bursei speciale „Guvernul României" şi a actelor adiţionale aferente.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că, în calitate de beneficiari ai acestei burse speciale, şi-au îndeplinit integral obligaţiile contractuale asumate, inclusiv absolvirea studiilor şi a programului intensiv de pregătire şi integrare în domeniul administraţiei publice, în timp ce pârâţii nu şi-au onorat obligaţia de a-i repartiza pe posturi de manageri publici.
Prin sentinţa civilă nr. 2699 din 23 iunie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că actele contestate nu constituie contracte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind aplicabile cu privire la competenţa materială de judecare a cauzei, dispoziţiile dreptului comun.
Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii L.I.A., M.C.S., C.B.I. şi B.C., criticând-o pentru nelegalitate şi solicitând trimiterea spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Astfel, reclamanţii au învederat că instanţa de fond a dispus în mod greşit declinarea competenţei, deşi contractele pentru acordarea bursei speciale „Guvernul României" au fost încheiate în numele Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin reprezentanţii Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, conform Legii nr. 157/2004, având caracterul unor contracte administrative, constatarea rezilierii lor putând face obiectul controlului în contencios administrativ.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile legale incidente, Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Astfel, prin Legea nr. 157/2004, s-a instituit bursa specială „Guvernul României" în scopul formării de manageri pentru desfăşurarea de activităţi de răspundere în cadrul instituţiilor publice, regiilor autonome, agenţilor economici cu capital majoritar de stat ori în cadrul structurilor sau organismelor internaţionale, în calitate de reprezentanţi ai statului român.
Prin acelaşi act normativ s-a înfiinţat Comisia pentru bursa specială „Guvernul României", pentru formarea managerilor din sectorul public, denumire ce a fost înlocuită cu denumirea Comisia pentru managerii publici prin OUG nr. 56/2004 privind crearea statutului special al funcţionarului public denumit manager public.
Această ordonanţă fiind abrogată prin OUG nr. 92/2008 privind statutul funcţionarului public denumit manager public, documentele rezultate din activitatea Comisiei pentru managerii publici au fost predate instituţiilor publice responsabile potrivit noului act normativ.
Astfel cum rezultă din prevederile art. 3 lit. c) din OUG nr. 92/2008, pot ocupa o funcţie publică specială de manager public şi absolvenţii programului Bursa specială „Guvernul României" organizat pentru formarea managerilor din sectorul public, condiţia de participare la concursurile organizate pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere prevăzută de art. 58 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, considerându-se îndeplinită prin absolvirea acestui tip de program de formare.
Având în vedere caracterul special al contractelor încheiate de reclamanţi, împrejurarea că modul de derulare a procedurilor stabilite prin programele de formare a funcţionarilor publici denumiţi manageri publici este monitorizat potrivit OUG nr. 92/2008 de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, autoritate publică centrală, Curtea constată că, în cauză, competenţa de soluţionare aparţine Curţii de Apel Bucureşti, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea, admiţând recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă, pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de L.I.A., M.C.S., C.B.I. şi B.C. împotriva sentinţei civile nr. 2699 din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 830/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 838/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
---|