ICCJ. Decizia nr. 846/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 846/2010
Dosar nr. 43411/3/2008
Şedinţa publică din 17 februarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1788 din 28 aprilie 2009, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul S.S. şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 în sensul că pârâtul a avut grad de locotenent în anii 1959 şi 1960, în cadrul Direcţiei Regionale Ploieşti – Serviciul 4 şi locotenent major în anul 1962 în cadrul Direcţiei Regionale Ploieşti – Serviciul 3 – Biroul 5, iar în această calitate a propus şefului ierarhic recrutarea unui colaborator, în persoana lui I.G. pentru a le furniza informaţii cu privire la persoane ce interesau organele de securitate la acea vreme şi a stabilit măsuri urmare a notelor informative furnizate, activitatea sa reprezentând o imixtiune în viaţa privată a celor vizaţi.
S-a apreciat ca lipsită de relevanţă împrejurarea invocată de pârât, că faptele încriminate erau proceduri de rutină reglementate de lege la acea dată, efectuate în baza atribuţiilor de serviciu şi denotând un comportament echilibrat şi onest, în contextul în care textul de lege nu are ca scop tragerea la răspundere ci stabileşte condiţiile în care o persoană poate avea calitatea de lucrător al Securităţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul invocând interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 şi susţinând că modul în care instanţa de fond a interpretat textul de lege deschide calea încălcării prezumţiei de onestitate, considerând că toţi ofiţerii de securitate sunt susceptibili de a fi desfăşurat acţiuni de încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentate, mod de abordare criticat de Curtea Constituţională în Decizia nr. 51/2008 care a declarat neconstituţională vechea lege de funcţionare a C.N.S.A.S.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, are calitate de lucrător al securităţii „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau Miliţiei, cu atribuţii pe linie de securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 – 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".
Din înscrisurile depuse la dosarul de fond, rezultă că recurentul pârât, a fost de-a lungul timpului locotenent în cadrul Direcţiei Regionale Ploieşti – Serviciul 4 şi locotenent major în cadrul Direcţiei Regionale Ploieşti – Serviciul 3 – Biroul 5.
În acest context prima instanţă a analizat probatoriul administrat în cauză prin prisma prevederilor legale citate mai sus şi a expus detaliat motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea, precum şi cele pentru care a înlăturat apărările pârâtului, respectând întocmai dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Împrejurările expuse pe larg, în cuprinsul prezentei decizii, atunci când s-au prezentat considerentele instanţei de fond, conferă consistenţa concluziilor curţii de apel, în sensul că activităţile desfăşurate sau coordonate de recurentul pârât au fost de natură să aducă atingere unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului – dreptul la viaţă privată şi libertatea de exprimare şi opinie - atâta vreme cât urmăreau să dezvăluie atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Pentru considerentele arătate, constatându-se că, în cauză, instanţa de fond a dat prevederilor legale aplicabile o interpretare corectă, în raport cu situaţia de fapt dovedită, recursul va fi respins, ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.S. împotriva sentinţei civile nr. 1788 din 24 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 844/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 848/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
