ICCJ. Decizia nr. 853/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 853/2010
Dosar nr. 7740/1/2009
Şedinţa publică din 17 februarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 2 octombrie 2009, F.V. – prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău – T.B.D. şi G.A. – ambele procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj – au formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 1496 din 10 septembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care li s-a respins solicitarea de recunoaştere a gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii, recurenţii au invocat discriminarea la care au fost supuşi prin dispoziţiile legale prin care s-a stabilit un nivel diferenţiat de salarizare în raport de locul de muncă ocupat, aspect asupra căruia prin sentinţa civilă nr. 92 din 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Sălaj li s-au acordat drepturile băneşti reprezentând diferenţele salariale dintre indemnizaţiile lor şi cele ale procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
Recurenţii au mai arătat că prin actul contestat le sunt afectate drepturile stabilite prin sentinţa Tribunalului Sălaj, intimatul, prin respingerea cererilor de recunoaştere a gradului profesional, refuzând practic să pună în executare hotărârea judecătorească irevocabilă, ceea ce constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinare, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului, arătând că, în raport de faptul că sentinţa prin care s-au acordat recurenţilor drepturi băneşti nu a fost pronunţată în contradictoriu cu intimatul, nu se poate pune în discuţie refuzul de executare a unei hotărâri judecătoreşti.
Intimatul a invocat şi prevederile OUG nr. 56/2009 prin care au fost completate dispoziţiile art. 75 şi art. 87 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ce au fost corect aplicate în adoptarea soluţiei de respingere a cererii de recunoaştere a gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Prin Hotărârea nr. 1496 din 10 septembrie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererile formulate de mai mulţi procurori, printre care şi recurenţii, privind recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că art. 75 şi art. 87 din Legea nr. 304/2004 au fost completate, în vederea eliminării discriminării între procurorii ce funcţionează la aceleaşi parchete din punctul de vedere al discriminării.
Astfel, prin alin. (11)1 şi respectiv alin. (9)1 din OUG nr. 56/2009, publicată în M.Of. nr. 381 din 4 iunie 2009, s-au introdus în Legea privind organizarea judiciară dispoziţii în sensul că procurorii care au activat la Direcţia Naţională Anticorupţie sau la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism care revin la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcţioneze, îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior.
Întrucât la data analizării solicitării de recunoaştere a gradului profesional şi a pronunţării Hotărârii nr. 1496, prevederile OUG nr. 56/2009 erau deja în vigoare, Curtea constată că intimatul a procedat corect respingând cererile procurorilor ce îşi desfăşoară activitatea în alte unităţi de parchet decât cele din cadrul Direcţiei Naţională Anticorupţie ori Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
Soluţia adoptată nu poate fi considerată nici discriminatorie, fiind dispusă în baza normelor legale, nici ca refuz de executare a unei hotărâri judecătoreşti, în condiţiile în care prin sentinţa nr. 92/2008 a Tribunalului Sălaj, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 377 din 24 februarie 2009 a Curţii de Apel Cluj s-a dispus doar plata diferenţelor salariale pentru o perioadă anterioară, determinată, Consiliul Superior al Magistraturii, nefiind de altfel, parte în acel litigiu.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.V., T.B.D. şi G.A. împotriva Hotărârii nr. 1496 din 10 septembrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 851/2010. Contencios. Comunicare informaţii... | ICCJ. Decizia nr. 857/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
