ICCJ. Decizia nr. 858/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 858/2010
Dosar nr. 2257/2/200.
Şedinţa publică din 17 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1977 din 12 mai2009 a admis excepţia de netimbrare a capătului de cerere având ca obiect daune morale, anulându-l ca netimbrat şi a respins acţiunea formulată de reclamantul G.V. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, având ca obiect constatarea refuzului nejustificat la pârâtului de a soluţiona cererea reclamantului privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române şi obligarea acestuia din urmă de a primi de îndată cererea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că deşi legea cetăţeniei române nr. 21/1991 nu prevede un termen în care pârâtul să proceseze cererile formulate pentru redobândirea cetăţeniei române, ci doar împrejurarea că cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetăţenie, termenul de 3 luni calculat de la data depunerii primei cereri şi până la momentul formulării acţiunii, nu poate constitui un termen rezonabil în sensul C.E.D.O.
În ceea ce priveşte anularea, ca netimbrat, a capătului de cerere referitor la acordarea de daune morale, s-a constatat că, deşi i s-a pus în vedere reclamantului, prin apărător, să achite taxa de timbru în cuantum de 38 lei şi timbru judiciar de 0,3 lei, acesta a învederat că nu înţelege să achite sumele menţionate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că, faţă de cele două cereri adresate Secţiei Consulare de la Chişinău, prin care a solicitat să-i fie fixată data de depunere a actelor, în vederea redobândirii cetăţeniei române, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar amânarea cu peste 3 luni de zile a acestei operaţiuni este contrară prevederilor art. 10 din convenţia europeană asupra cetăţeniei şi încalcă dispoziţiile art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în condiţiile în care nesocotirea termenului rezonabil duce la însăşi negarea dreptului, care nu poate fi restricţionat, fără temei legal, pentru considerente ce ţin de organizarea administrativă a serviciului din Secţia Consulară a Ambasadei Române la Chişinău.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge prezentul recurs, pentru următoarele considerente.
Recurentul G.V. este cetăţean al Republicii Moldova, cu domiciliul în acest stat şi s-a adresat intimatului, prin petiţiile înregistrate la data de 03 octombrie 2008 şi la data de 19 ianuarie 2009 solicitând înaintarea cererii sale, de către Secţia Consulară a Ambasadei Române la Chişinău, în vederea programării pentru depunerea cererii şi actelor necesare redobândirii cetăţeniei române în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 21/1991, iar ulterior, la data de 13 martie 2009 s-a adresat Curţii de Apel Bucureşti solicitând, în baza prevederilor legii contenciosului administrativ, obligarea pârâtului să stabilească data depunerii cererii, într-un termen „scurt, rezonabil", de maxim 2 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Se constată însă că dispoziţiile Legii nr. 21/1991 a cetăţeniei române, nu prevăd un termen de soluţionare a unor astfel de cereri şi nici proceduri de urgentare sau excepţii de la procedura obişnuită.
Aşa fiind, şi faţă de împrejurarea că recurentul nu domiciliază pe teritoriul României şi nici nu a solicitat stabilirea domiciliului în această ţară, ci doar depunerea unei cereri de redobândire a cetăţeniei, nu se poate reţine o încălcare a dispoziţiilor art. 10 din Convenţia europeană asupra cetăţeniei, ratificată prin Legea nr. 396/2002.
Astfel, este adevărat că, potrivit reglementării menţionate, fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze, într-un termen rezonabil, aspectele ţinând de cetăţenie, dar caracterul rezonabil se stabileşte în funcţie de circumstanţele şi împrejurările concrete ale cazului, în speţă fiind vorba de numărul foarte mare de cereri similare, prin raportare la baza de primire şi procesare de care dispune Secţia consulară respectivă, precum şi posibilităţile intimatului de a dimensiona corespunzător structura sa administrativă într-un teritoriu aflat sub suveranitatea altui stat.
Pe cale de consecinţă, având în vedere aspectele expuse, nu se justifică aprecierea privind depăşirea termenului rezonabil şi solicitarea recurentului de examinare a cererii sale cu prioritate, atât pentru că nu există temei în Legea nr. 21/1991 pentru o asemenea solicitare cât şi pentru că este contrară prevederilor art. 5 din Convenţia Europeană asupra cetăţeniei, care interzice expres reglementări sau practici discriminatorii.
Din această perspectivă se reţine că trecerea unui termen de aproximativ 5 luni de la data depunerii primei cereri a reclamantului nu poate fi apreciat ca nerezonabil, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, chiar practica invocată de recurent apreciind ca rezonabil un termen mai mic de 6 luni.
Aşa fiind şi constatând că nu există, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.V. împotriva sentinţei civile nr. 1977 din 12 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 857/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 859/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
