ICCJ. Decizia nr. 898/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.898/2010
Dosar nr. 2105/2/2005
Şedinţa publică din 18 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A.O. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, obligarea pârâtului de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române, într-un termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii şi obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că este cetăţean al Republicii Moldova care îndeplineşte criteriul de eligibilitate prevăzut de art. 101 din Legea nr. 21/1991, republicată, pentru a redobândi cetăţenia română, în acest sens depunând în anul 2003 cererea de redobândire a cetăţeniei române, înregistrată sub nr. 5345/Rd/2003, însoţită de actele doveditoare. A mai arătat că, ulterior, în lipsa unui răspuns a revenit cu noi cereri şi memorii, dar pârâtul a refuzat să soluţioneze cererea depăşind atât termenul de 30 de zile, cât şi pe cel stipulat în art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002.
La termenul de judecată din 22 mai 2009, instanţa de fond a invocat, din oficiu, excepţia netimbrării capătului accesoriu de cerere având ca obiect daunele morale după ce s-a pus în vedere reclamantului, prin avocat să timbreze şi acesta a precizat că nu înţelege să satisfacă timbrajul pe acest petit.
Prin sentinţa civilă nr. 2150 din 22 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia netimbrării capătului accesoriu având ca obiect daunele morale şi a anulat ca atare această cerere, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A.O. şi a obligat pârâtul să soluţioneze cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul este cetăţean al Republicii Moldova care şi-a exprimat intenţia de a redobândi cetăţenia română, în temeiul prevederilor art. 10 din Legea nr. 21/1991 sens în care a depus cerere, înregistrată sub nr. 5345/2003, care până în prezent nu este soluţionată.
A mai reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002: „Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererea privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie". S-a apreciat că potrivit acestui text legal, dreptul de soluţionare în termen rezonabil reprezintă o garanţie pentru soluţionarea echitabilă atât în procedura prealabilă, cât şi în contencios, fiind statuat ca atare în C.E.D.O. - art. 6.
Instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ referitoare la „refuzul nejustificat" de soluţionare a unei cereri, astfel cum această noţiune este definită în art. 2 lit. h) din lege şi a constatat că tăcerea administrativă timp de 6 ani reprezintă astfel un act administrativ nelegal, pârâtul trebuind să ia măsuri pentru a se încadra în termenul rezonabil, în accepţiunea art. 10 din Convenţia europeană asupra Cetăţeniei.
A concluzionat Curtea de Apel Bucureşti că termenul de aproape 5 ani, cât a trecut de la formularea cererii de redobândire a cetăţenie române, poate fi considerat nerezonabil, examinarea cauzei de contencios administrativ fiind făcută în raport de actul administrativ existent la data introducerii acţiunii, acest act fiind reprezentat de tăcerea administrativă a autorităţii publice pârâte în soluţionarea cererii.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei (M.J.).
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 cu referire la art. 105 C. proc. civ. şi pe dispoziţiile art. 3041 pct. 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esenţă, că urmare neprimirii de către instanţa fondului a cererii de amânare a cauzei depusă de autoritatea pârâtă pentru pregătirea apărării, a fost pronunţată o hotărâre netemeinică şi nelegală întrucât potrivit adresei nr. 8108/DC/2009 a Direcţiei Cetăţenie cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române a fost examinată de Comisia pentru cetăţenie şi respinsă prin Ordinul ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti nr. 1217/ C din 14 aprilie 2009, comunicat şi petentului încă din data de 21 aprilie 2009.
În sprijinul susţinerilor sale, recurenta a anexat adresa nr. 8108/ DC din 27 iulie 2009 a Direcţiei Cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei.
Examinând cauza prin prisma criticii recurentului cât şi a probatoriului existent şi a normelor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este fondat şi îl va admite pentru cele ce se vor arătat în continuare.
Într-adevăr pentru termenul de judecată din 22 mai 2009 pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti (în prezent Ministerul Justiţiei - conform OUG nr. 115/2009) a solicitat amânarea cauzei pentru a formula apărări în sensul de a depune actele ce au fost solicitate Direcţiei Cetăţenie cu privire la reclamantul petent A.O.
Instanţa a respins această cerere, ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 156 C. proc. civ., iar Înalta Curte constată că această abordare este corectă întrucât pârâtul nu a ataşat cererii de amânare niciun înscris doveditor.
Cu toate acestea nu se poate ignora înscrisul depus în faţa instanţei de control judiciar, din care rezultă că între data la care s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti acţiunea, 9 martie 2009, şi data primului termen de judecată la care s-a şi judecat pricina, 22 mai 2009, cererea de redobândire a cetăţeniei române formulată în temeiul art. 101 din Legea nr. 21/1991 republicată a fost respinsă aşa cum rezultă din Ordinul nr. 1217/2009 emis de ministrul justiţiei, iar acest act a fost comunicat petentului reclamant prin adresa nr. 6783/DC/2009 a Direcţiei Cetăţenie.
În acest context probator, Înalta Curte reţine că acţiunea este rămasă fără obiect, iar obligarea recurentului-pârât la soluţionarea cererii reclamantului de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinţei recurate nu mai are suport legal, neputând fi aplicate prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Nu pot fi însă primite apărările autorităţii recurente privitoare la faptul că Direcţia Cetăţenie îşi desfăşoară activitatea într-un sediu aparte de sediul principal al ministerului în discuţie şi la faptul că aceasta presupune purtarea unei corespondenţe între Direcţie şi Minister, atâta vreme cât o astfel de evidenţă ar fi trebuit să se regăsească în arhiva Ministerului Justiţiei dat fiind momentul la care reclamantul a înregistrat cererea de redobândire a cetăţeniei române, respectiv anul 2003.
Aşadar, în temeiul art. 312 alin. (1) şi art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ., pentru incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul iar sentinţa Curţii de Apel Bucureşti va fi modificată în parte în sensul respingerii şi a capătului de acţiune având ca obiect soluţionarea cererii de redobândire a cetăţeniei române de către A.O.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei, împotriva sentinţei civile nr. 2150 din 22 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantului A.O. ca rămasă fără obiect.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 892/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 901/2010. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
