ICCJ. Decizia nr. 902/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.902/2010
Dosar nr. 80/32/2009
Şedinţa publică din 18 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău, reclamanta M.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.S.E.P.H.A., anularea deciziei nr. 9377 din 25 septembrie 2008 emisă de această autoritate.
În motivarea acţiunii, reclamata a arătat că, în luna aprilie 2005, i s-a stabilit diagnosticul de cardiopatie ischemică hipertensivă, fibrilaţie atrială permanentă, hipertiroidie, iar la ecograf s-a constatat că a avut un accident ischemic în sistem carotidian stând. A mai arătat că, întrucât boala s-a agravat, a mers la Bucureşti unde i s-a stabilit diagnosticul de embolie cerebrală şi anevrism. În noiembrie 2005 a suferit un accident vascular, iar în ianuarie 2008 a avut un nou accident vascular ischemic cu transformare hemoragică, fibrilaţie permanentă şi hemiplegie partea stângă, diagnostic confirmat ulterior la Bucureşti.
A concluzionat în sensul că ordinul M.S.P. în temeiul căruia i-sa respins cererea de încadrare în grad de handicap, exclude bolile neurologice şi cardiovasculare, se impune a se stabili dreptul la însoţitor, în funcţie de starea sănătăţii şi de posibilităţile bolnavului de a se mişca şi îngriji singur sau cu ajutorul altei persoane.
La termenul din 28 ianuarie 2009, Tribunalul Bacău a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale şi, prin sentinţa civilă nr. 145 din 28 ianuarie 2009, a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bacău.
În faţa acestei instanţe, la termenul din 24 februarie 2009, reclamanta a înţeles să îşi precizeze acţiunea în sensul că a solicitat anularea şi a certificatului nr. 4141 din 24 iunie 2008 eliberat de C.J. Bacău.
Prin întâmpinare, C.E.P.H.A. din cadrul C.J. Bacău a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar prin încheierea din 14 aprilie 2009, Curtea de Apel Bacău a respins această excepţie, cu motivarea că certificatul de încadrarea în grad de handicap nr. 4141 din 24 iunie 20078 este emis de această autoritate.
Prin sentinţa civilă nr. 88 din 11 iunie 2009, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea astfel cum a fost completată, formulată de reclamanta M.R.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta, născută la data de 6 februarie 1941, în vârstă de 67 de ani la data sesizării pârâtelor, este pensionară pentru limită de vârstă şi suferă de fibrilaţie atrială permanentă, HTA stadiul II şi sindrom dislipidemic, pe fondul cărora în anii 2005 şi 2007 a prezentat accidente vasculare cerebrale ischemice tranzitorii, care în contextul tratamentului cu anticoagulante s-a transformat în hemoragie cerebrală şi, cu tot tratamentul de recuperare instituit, deficitul motor persistă.
A mai constatat prima instanţă că autorităţile pârâte au respins cererea reclamantei de încadrare în grad de handicap, cu motivarea că diagnosticul clinic stabilit, reprezintă o boală nu un handicap, neîncadrându-se în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992/2007 al M.S.P., reclamanta prezentând complicaţia unei boli cardiovasculare.
În acest context, instanţa de fond a constatat că cele două certificate contestate au fost emise cu respectarea criteriilor prevăzute de Ordinul comun menţionat, astfel cum acestea sunt stabilite la capitolul 7 - Funcţiile neoro-musculare-scheletice şi ale mişcărilor aferente, subcapitolul III - Evaluarea gradului de handicap în afectarea funcţiilor motorii, pct. 2 - afecţiuni neurologice, care se referă la afecţiuni neurologice congenitale sau contractate precoce cu tulburări posturale şi gestuale de intensitate variată.
A concluzionat prima instanţă că întrucât afecţiunile reclamantei nu sunt congenitale sau contractate precoce, ci sunt alte afecţiuni care au determinat accidente cerebrale, relevante în cauză sunt dispoziţiile de la lit. b) a pct. 2 din ordin „parapareze/paraplegii, tetrapareze/tetraplegii, opareze/monoplegii - indiferent de etiologie (traumatică, vasculară, infecţioasă, tumorală, degenerativă) indiferent de vârstă şi statut". A constatat instanţa de fond că este însă, necesar pentru încadrarea într-un grad de handicap, ca accidentele cerebrale să aibă următoarele cauze: „sechele AVC care au drept cauză o malformaţie congenitală vasculară, sechele AVC embolice după valvulopatii reumatismale contractate precoce sau congenitale; sechele AVC din angiocardiopatiile congenitale; sechele AVC din cardiomiopatiile primitive; sechele HTA reno-vasculară; deficite motorii din afecţiunile hemoragipare, din afecţiuni hematologice; deficite motorii ale unor neoplazii, primar sau secundar cerebrale, de sistem nervos, osteoarticular, părţi moi". Or, a concluzionat instanţa de fond, reclamanta nu se încadrează în nici una dintre ipotezele menţionate mai sus şi stabilite limitativ de Ordinul comun nr. 762/1992/2007, afecţiunile acesteia, chiar dacă au ca efect un deficit motor, nu reprezintă handicap, ci o boală.
Împotriva sentinţei civile nr. 88 din 11 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamanta M.R., prin care s-a solicitat admiterea acestei căi de atac şi modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acţiunii în contencios administrativ, astfel cum a fost formulată.
Reclamantă a învederat, prin motivele de recurs, că hotărârea curţii de apel este nelegală şi neîntemeiată, fiind evident că prin raportare la afecţiunile de care suferă recurenta şi la efectele produse de acestea, anume starea de handicap, se impunea anularea actului administrativ atacat şi obligarea pârâtei la încadrarea reclamantei în gradul de handicap grav cu asistent personal. Instanţa de fond, s-a arătat, deşi recunoaşte că reclamanta este paralizată şi imobilizată la pat, iar afecţiunile recurentei au avut ca efect un deficit motor, a reţinut în mod greşit că acest deficit motor nu reprezintă un handicap ci o boală şi că pentru a se asigura încadrarea în prevederile Ordinului nr. 762/2007 boala trebuie să fie congenitală sau contactată înaintea vârstei de 25 de ani. Recurenta a apreciat că atât cel care a ajuns în stare de handicap din cauze congenitale sau precoce cât şi cel care le-a contractat pe parcursul vieţii, cum este cazul reclamantei, trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi, în caz contrar realizându-se o nepermisă discriminare.
Recursul este nefondat.
Prin certificatul nr. 4141 din 24 iunie 2008 emis de C.E.P.H.A. din cadrul C.J. Bacău s-a constatat că reclamanta M.R. nu se încadrează în prevederile Ordinului comun nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătăţii Publice pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale de încadrare în grad de handicap, iar prin Decizia nr. 9377 din 25 septembrie 2008 emisă de C.S.E.P.H.A. a fost respinsă contestaţia recurentei reclamante, cu motivarea că petenta nu se încadrează în criteriile, medico-psiho-sociale prevăzute de lege, că este vorba de o complicaţie a unei boli cardiovasculare şi nu de handicap, că reclamanta beneficiază de dispoziţiile Legii nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice şi că aceasta are protecţie socială oferită de legislaţia de asigurări sociale.
Sentinţa pronunţată de prima instanţă, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele C.S.P.H.A. din cadrul A.N.P.H. şi C.E.P.H.A. din cadrul C.J. Bacău, este legală şi temeinică, reţinându-se în mod corect că cele două acte atacate au fost emise cu respectarea criteriilor medico-psihosociale de încadrare în grad de handicap prevăzute în Ordinul comun nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătăţii Publice.
Într-adevăr, potrivit criteriilor prevăzute în Capitolul 7: subcapitolul III: Evaluarea gradului de handicap în afectarea funcţiilor motorii, pct. 2: Afecţiuni neurologice lit. b) se prevede acces la protecţia specială, indiferent de vârstă şi statut la persoanele cu accidente vasculare cerebrale, hemoragice, trombotice sau embolice, care au drept cauze „malformaţii congenitale vasculare cerebrale, valvulopatii reumatismale contractate precoce sau congenitale, angiocardiopatii congenitale, cardiomiopatii primitive (idiopatice sau primare), HTA reno-vasculară, deficite motorii din afecţiunile hemoragipare-hematologice, deficite motorii din afecţiunile hemoragipare-hematologice, deficite motorii ale unor neoplazii, primar sau secundar cerebrală, de sistem nervos, osteoarticular părţi moi". Or, înscrisurile medicale depuse la dosar de către reclamantă nu au justificat, prin raportare la criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762/1992/2007, încadrarea reclamantei în categoria persoanelor cu handicap, aceasta urmând a beneficia de protecţia socială oferită pensionarilor din sistemul asigurărilor sociale de stat, precum şi de îngrijire la domiciliu şi de unele servicii reglementate prin Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, republicată.
Critica recurentei reclamante în sensul consacrării unei discriminări a persoanei care a devenit handicapată din cauze contractate în timpul vieţii, faţă de persoana care a dobândit starea de handicap din cauze congenitale sau precoce nu poate fi primită, întrucât principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune identitate de soluţii numai pentru situaţii identice, analoge sau comparabile, şi nu exclude stabilirea unor soluţii diferite pentru persoanele aflate în situaţii distincte.
În aceste condiţii, constatând că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate şi că hotărârea recurată este legală şi temeinică se va dispune, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de reclamanta M.R. împotriva sentinţei civile nr. 88 din 11 iunie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.R., împotriva sentinţei civile nr. 88 din 11 iunie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 901/2010. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 907/2010. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
