ICCJ. Decizia nr. 901/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.901/2010
Dosar nr. 5372/2/2009
Şedinţa publică din 18 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2869 din 07 iulie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC D. SA Giurgiu, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Giurgiu – A.F.P.C.M. Giurgiu şi a dispus suspendarea executării deciziilor nr. 169 din 12 februarie 2008, 95 din 28 ianuarie 2008, 87 din 24 februarie 2008, în valoare totală de 3.745.146 lei emise de pârâtă, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei de face obiectul dosarului nr. 5224/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin deciziile a căror suspendare a executării se solicită, emise de autoritatea pârâtă s-au stabilit în sarcina reclamantei obligaţii fiscale reprezentând impozit pe salarii, sume datorate privind protecţia socială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, T.V.A., contribuţii de asigurări sociale datorate de angajator, reţinută de la asiguraţi, contribuţii de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale, contribuţii de asigurări de şomaj datorată de angajator şi angajaţi, impozit pe profit, vărsăminte de la persoane juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate, în sumă totală de 3.745.140 lei, potrivit centralizării efectuate de reclamantă.
A mai reţinut curtea de apel că s-a făcut dovada introducerii acţiunii în anularea deciziilor menţionate, formând obiectul dosarului nr. 5224/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de fond, necesar a fi îndeplinite pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, prima instanţă a constatat că acestea sunt îndeplinite pentru următoarele considerente:
- suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii;
- Recomandarea nr. R (89) 8 adoptata de Comitetul de Miniştri din cadrul Consiliului Europei la 13 septembrie 1989, referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, a apreciat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecţie jurisdicţională provizorie, tară a se recunoaşte, totuşi, eficacitatea necesară acţiunii administrative, arătându-se totodată că executarea imediată şi integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de fi contestate poate cauza persoanelor, în anumite circumstanţe un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune să fie evitat, în măsura posibilului;
- pornind de la aceste principii, prima instanţă a reţinut că, în ceea ce priveşte existenţa „cazului bine justificat", în speţă este îndeplinită această condiţie, prin prisma faptului că reclamanta invocă achitarea parţială a obligaţiilor fiscale pretins datorate, precum şi prescripţia dreptului autorităţii pârâte de a solicita achitarea unora dintre acestea, iar potrivit Deciziei nr. 218 din 8 septembrie 2008 a Ministerului Economiei şi Finanţelor a fost admisă cererea formulată de reclamantă de stingere a creanţelor bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru şomaj şi bugetului pentru accidente de muncă şi boli profesionale, în limita sumei de 6.900.000 lei, prin trecerea în proprietate publică a statului a bunurilor imobile situate în mun. Giurgiu, str. Tineretului, jud. Giurgiu;
- referitor la condiţia cumulativă constând în „iminenţa pagubei", prima instanţă a apreciat că prin punerea în executare a actelor administrativ fiscale contestate, dat fiind cuantumul mare al obligaţiilor fiscale cuprinse în acestea, se poate crea o blocare a activităţii reclamantei, cu consecinţe economice şi sociale negative, iremediabile.
A concluzionat, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în sensul că se impune admiterea cererii de suspendare a executării, ca măsură de protecţie provizorie, având în vedere întrunirea celor două condiţii cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, analizate mai sus.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Giurgiu, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii.
s-a precizat în recurs că prima instanţă nu a interpretat corect dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi nu a avut în vedere probele administrate, care dacă ar fi fost legal analizate ar fi condus la o altă concluzie.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului şi motivele de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele.
Prin sentinţa civilă atacată a fost admisă cererea de suspendare a executării privind un număr de 242 decizii emise de recurentă, temeiul de drept al cererii fiind art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 o cerere de suspendare trebuie să îndeplinească cumulativ şi imperativ două condiţii, cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Instanţa fondului, fără a atinge problemele de fond ale litigiului, a apreciat în mod corect în raport de probatorii că în speţă sunt întrunite condiţiile pentru ca actele administrative să fie suspendate în privinţa executării lor.
În cauză cele două condiţii impuse de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, au fost îndeplinite, această măsura având un caracter de protecţie provizorie, întrucât executarea actelor adminitrativ-fiscale ar conduce la blocarea activităţii intimatei-reclamante, cu consecinţe economice şi sociale prin pierderea locurilor de muncă pentru salariaţi.
Prin urmare, datoriile reţinute în sarcina intimatei, au fost contestate, urmând a fi analizate toate probatoriile odată cu fondul pricinii, dar existând la dosar probe suficiente pentru a se suspenda executarea deciziilor în număr de 242.
Suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural în vederea respectării principiului legalităţii. Recomandarea nr. R (89) 8 adoptata de Comitetul de Miniştrii din cadrul Consiliului Europei în 1989, care se referă la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, opinând în sensul că este de dorit să se asigure această protecţie provizorie.
Pagubele produse de executarea actelor administrative justifică pentru intimată paguba iminentă, motiv pentru care in mod legal instanţa de fond a admis cererea de suspendare.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de D.G.F.P.M. Giurgiu, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P.M. Giurgiu, împotriva sentinţei civile nr. 2869 din 7 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 898/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 902/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
