ICCJ. Decizia nr. 921/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.921/2010
Dosar nr. 7487/1/2009
Şedinţa publică din 18 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 1496 din 10 septembrie 2009 a Plenului C.S.M. s-au respins cererile formulate de petenţii C.M., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Jibou, F.V. şi C.A.A., procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalu, B.A., B.R., F.G., P.V.R., S.P.D. şi Ţ.D.B., procurorila Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, C.G. şi V.A.C., procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi a doamnei R.C., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Plenul C.S.M. a reţinut, în esenţă, că petenţii au solicitat recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, invocând o stare de discriminare, în accepţiunea OG nr. 137/2000 şi art. 14 din C.E.A.D.O., în raport cu colegii procurori numiţi în cadrul D.I.I.C.O.T. şi D.N.A., cărora Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie le-a admis recursurile în această materie şi le-a recunoscut gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În susţinerea cererilor, aceştia au arătat că discriminarea operează la mai multe niveluri: atât în raport cu colegii care desfăşoară activitatea în cadrul compartimentului judiciar, punând concluzii în instanţă în dosare instrumentate de D.I.I.C.O.T. şi D.N.A., în raport cu toţi ceilalţi procurori, precum şi în raport cu toţi judecători cu grad profesional inferior.
De asemenea, s-a susţinut că prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile s-a constatat existenţa unei discriminări în raport cu procurorii ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul D.I.I.C.O.T. şi D.N.A.
Plenul C.S.M. a decis prin hotărârea recurată că sunt neîntemeiate cererile formulate de petenţi, cu următoarele argumente.
Practica constantă a C.S.M. în ceea ce priveşte condiţiile legale privind recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cazul procurorilor D.I.I.C.O.T. şi D.N.A. a fost de respingere a cererilor formulate, în timp ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile formulate în această materie împotriva Hotărârilor Plenului C.S.M. recunoscând procurorilor numiţi în cadrul D.I.I.C.O.T. şi D.N.A., gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Însă cazul petenţilor nu se circumscrie aceleiaşi situaţii de fapt cu a celor vizaţi de hotărârile judecătoreşti menţionate.
S-a reţinut şi faptul că temeiul discriminării invocat de petenţi este neîntemeiat, cu atât mai mult cu cât prin OUG nr. 56/2009 au fost introduse noi dispoziţii la Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, fiind completate art. 75 şi 87 cu câte un nou alineat, alin. (11) şi alin. (91), care prevăd că de la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcţioneze potrivit legi, procurorii care au activat în cadrul D.I.I.C.O.T. şi respectiv D.N.A. redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul acestei direcţii.
Împotriva Hotărârilor Plenului C.S.M. nr. 1495, 1496, 1497 şi 1498 din 10 septembrie 2009 a formulat recurs C.G., în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, privind C.S.M. republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin cererea de recurs, recurentul în temeiul aceloraşi considerente care au format obiectul cererii adresate intimatului a solicitat admiterea recursului, anularea Hotărârilor Plenului C.S.M. nr. 1495, 1496, 1497 şi 1498 din 10 septembrie 2009 şi pe fond recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Recurentul arată că prin hotărâri pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au fost admise recursurile declarate de procurori din cadrul D.N.A. şi din cadrul D.I.I.C.O.T. împotriva hotărârilor intimatului, fiindu-le recunoscut acestora gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În acest context se arată în raport de aceştia, care au obţinut gradul profesional menţinut ca urmare a numirii în structurile specializate ale Ministerului Public – D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., s-a creat o situaţie discriminatorie, dezavantajoasă a celorlalţi procurori, care pentru promovarea la parchetele superioare trebuie să susţină concursuri.
De asemenea, se susţine că activitatea profesională desfăşurată, în faza cercetării judecătoreşti, este identică cu cea desfăşurată în faza urmăririi penale de către procurorii din structurile specializate menţionate.
Se arată şi faptul că a pus concluzii şi a exercitat căile de atac în aceste categorii de cauze care au avut ca obiect infracţiuni de trafic de droguri şi trafic de persoane, participând la judecarea acestora, dovadă în acest sens fiind hotărârile judecătoreşti ataşate recursului.
Recurentul menţionează şi faptul că îndeplineşte condiţia vechimii de 8 ani în funcţia de procuror precum şi celelalte criterii cerute pentru recunoaşterea gradului profesional solicitat.
Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că, în ceea ce îl priveşte pe recurent, acesta nu a parcurs etapele prevăzute de lege pentru promovarea dintr-un grad profesional în gradul profesional următor, prin promovarea concursului sau examenului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 43 – art. 47 din Legea nr. 303/2004, republicată.
Referitor la hotărârile judecătoreşti invocate în susţinerea recursului se menţionează că acestea nu au fost pronunţate în cauze similare cu cea dedusă judecăţii, deoarece recurentul nu a fost numit sau promovat anterior în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau în structurile D.N.A. sau D.I.I.C.O.T.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, privind C.S.M. republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Recurentul este procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi nu a făcut dovada că a fost numit sau promovat anterior în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau în structurile D.N.A. sau D.I.I.C.O.T.
Prin urmare, nu se poate reţine o situaţie asemănătoare cu cea invocată, cu referire la hotărârile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care a fost recunoscut gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie procurorilor din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., astfel că nu poate fi reţinută situaţia de discriminare invocată, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000, art. 14, art. 1 din Protocolul nr. 12 la C.E.A.D.O.
Potrivit dispoziţiilor art. 43 – art. 47 din Legea nr. 303/2004 republicată, gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se dobândeşte numai în urma promovării examenului sau concursului, cu respectarea celorlalte condiţii prevăzute de lege şi se dispune prin hotărâre de către C.S.M.
Recurentul nu a participat la vreun concurs pentru promovarea în grade profesionale respectiv pentru obţinerea gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmând procedura de desfăşurare a concursului reglementată de Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea unui astfel de concurs, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 621/2006, astfel cum a fost modificată şi completată. În consecinţă, în mod corect intimatul a respins cererea recurentului prin Hotărârea nr. 1496/2009, recurată.
Întrucât recurentul, aşa cum s-a reţinut, nu a participat la niciun concurs de promovare, susţinerile acestuia în sensul îndeplinirii condiţiei de vechime precum şi a celorlalte criterii cerute pentru recunoaşterea gradului profesional sunt fără relevanţă, întrucât acestea puteau fi avute în vedere doar în contextul înscrierii la examenul de promovare.
Faţă de cele reţinute, Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1496 din 10 septembrie 2009 prin care recurentului i-a fost respinsă cererea de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este temeinică şi legală.
Cum recurentul figurează doar în cuprinsul şi dispozitivul Hotărârii nr. 1496/2009 menţionată, acesta nu justifică un drept sau interes legitim vătămat în raport de celelalte hotărâri ale Plenului C.S.M. pentru a putea formula recurs in temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, privind C.S.M. republicată, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.G. împotriva Hotărârilor nr. 1495, 1496, 1497 şi 1498 din 10 septembrie 2009 ale Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 910/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 924/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
