ICCJ. Decizia nr. 933/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTACURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.933/2010
Dosar nr. 8081/2/2008
Şedinţa publică din 19 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauze.
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1867 din 5 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul D.L., în contradictoriu cu pârâtul C.S.M.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin acţiunea introductivă reclamantul a solicitat anularea adreselor nr. 2720/1154/2008 din data de 3 octombrie 2008, nr. 27720/1154 din 17 octombrie 2008 emise de C.S.M., precum şi recunoaşterea dreptului său constituţional de a fi numit în funcţia de „procuror execuţie", fără concurs, pe un post vacant în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pătârlagele şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat, în esenţă, că pârâtul nu i-a soluţionat cererea în sensul încadrării în funcţia de „procuror de execuţie".
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul C.S.M. a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, având în vedere dispoziţiile art. 12 – art. 14 şi art. 33 alin. (5), (7), (8) şi (10) din Legea nr. 303/2004.
Prima instanţă a reţinut că, deşi reclamantul a solicitat anularea celor două adrese ale C.S.M., acesta nu a precizatdispoziţiile pretins nelegale şi nici nu a indicat motivele de nelegalitate sau de netemeinicie care afectează aceste acte, precum şi temeiul juridic aflat la baza solicitării de anulare.
A mai constatat instanţa de fond că, prin adresele emise de pârât nu sunt lezate drepturile şi interesele legitime ale reclamantului, în ceea ce priveşte numirea fără concurs în funcţia de procuror.
Concluzionând, instanţa a reţinut că pârâtul a comunicat reclamantului modalitatea legală de admitere în magistratură şi că adresele emise de acesta sunt legale, fiind emise cu respectarea dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 303/2004, modificată şi completată.
2. Recursul declarat de D.L
Împotriva sentinţei Curţii de apel a declarat recurs reclamantul D.L., invocând în drept dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.
Recurentul susţine căsentinţa atacată este nulă, „nefiind încadrată în drept".
De asemenea, afirmă că au fost ignorate înscrisurile pe care le-a prezentat în probaţiune, respectiv comunicate de presă ale C.S.M. şi ale Preşedinţiei României din care rezultă că în anul 2007 şi la data de 22 februarie 2008 au fost primite în magistratură, fără concurs, mai multe persoane.
În fine, recurentul consideră că interpretarea dată de Curtea de apel dispoziţiilor cuprinse în art. 33 din Legea nr. 303/2004 contravine Constituţiei, respectiv art. 41 alin. (1), art. 94 alin. (4) lit. c) şi art. 134 pct. 1.
3. Apărările formulate de C.S.M.
Prin întâmpinarea înregistrată, la data de 26 noiembrie 2009, intimatul C.S.M. a invocat excepţia de tardivitate a recursului, susţinând că recurentul a depăşit termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul căii de atac exercitate, intimatul a arătat că cererea recurentului de primire în magistratură fără concurs a fost legal soluţionată, în contextul în care, la data formulării, această modalitate deaccedere în profesie nu mai exista.
Ca atare, intimatul a cerut respingerea recursului ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cu prioritate, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia de tardivitate a recursului invocată de intimat, Înalta Curte o va respinge, reţinând că recurentului i s-a comunicat sentinţa fondului, la data de 18 iunie 2009 (ştampila poştei pe dovada de comunicare de la dosarul Curţii de Apel Bucureşti), iar recursul a fost înregistratla Curtea de Apel Bucureşti, la data de 30 iunie 2009, aşadar în interiorul termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Analizând sentinţa atacată prin prisma recursului declarat, a apărărilor de fond cuprinse în întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, Înalta Curte constată că este legală, aşa încât va fi menţinută.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Recurentul-reclamant D.L. este licenţiat în drept, fiind absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii E., promoţia 2007.
La data de 11 septembrie 2008 s-a adresat intimatului-pârât cu o cerere de primire în magistratură, fără concurs, solicitând să fie numit în funcţia de „procuror de execuţie", la parchete din raza Curţii de Apel Ploieşti.
Această cerere a fost soluţionată prin actul nr. 27720/1154/DRUO din 3 octombrie 2008, prin care i s-a comunicat, în esenţă, că singura cale de a dobândi calitatea de magistrat o reprezintă concursul, potrivit reglementărilor cuprinse în art. 14 şi 33 din Legea nr. 303/2004.
Contestaţia administrativă formulată de recurent, la data de 8 octombrie 2008, a fost respinsă cu aceeaşi motivare, răspunsul fiindu-i comunicat recurentului la data de 14 noiembrie 2008 (data poştei).
În recurs au fost reiterate motivele cererii de chemare în judecată, recurentul pretinzând că i se îngrădeşte dreptul la muncă [art. 41 alin. (1) din Constituţie], C.S.M. încălcându-şi atribuţiile constituţionale (prevăzute în art. 134 pct. 1)] prin aceea că i se refuză nelegal accesul în magistratură fără concurs.
Toate criticile aduse de recurent sentinţei Curţii de apel sunt lipsite de suport, câtă vreme dispoziţiile art. 12 şi 33 din Legea nr. 303/2004 prevăd că accesul în magistratură se realizează prin concurs.
La data formulării cererii sale de primire în magistratură, 11 septembrie 2008, dispoziţiile legale care reglementau posibilitatea admiterii în magistratură fără concurs erau abrogate.
Alin. (5) – alin. (10) ale art. 33 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în discuţie, au fost abrogate prin art. VI din OG nr. 100/2007 de la data de 1 iunie 2008.
Această evoluţie normativă explică numirile în magistratură, fără concurs, din anul 2007 şi începutul anului 2008 la care face referire recurentul în motivele de recurs.
Pe de altă parte, chiar şi sub imperiul vechii reglementări care instituia posibilitatea de a accede în profesia de magistrat fără concurs, cererea recurentului ar fi primit aceeaşi rezolvare, câtă vreme el nu îndeplinea, între altele, condiţia de vechime (cel puţin 10 ani) prevăzută de actul normativ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse la pct. II. 1, reţinând că dobândirea calităţii de magistrat se realizează potrivit legii organice indicate numai prin concurs, situaţie în care refuzul exprimat de intimatul C.S.M. nu reprezintă o îngrădire a dreptului constituţional la muncă, în temeiulart. 312 alin. (1) – alin. (3) C. proc. civ. şi art. 20alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii promovării recursului invocată de intimat.
Respinge recursul declarat de reclamantul D.L. împotriva sentinţei civile nr. 1867 din 5 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 927/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 964/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
