ICCJ. Decizia nr. 924/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 924/2010
Dosar nr. 5186/2/2008
Şedinţa publică din 18 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A.V.P.S. Olteniţa (în continuare A.V.P.S.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.D.S. (în continuare A.D.S.), obligarea acesteia să încheie un act adiţional la contractul nr. 5 din 22 aprilie 2003 şi la plata unor despăgubiri de 100 lei/zi întârziere, calculate potrivit art. 18 pct. 5 din Legea nr. 554/2004, cu începere din data de 10 martie 2008.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a încheiat cu C.N.A.F.P. (în continuare C.N.A.F.P.) contractul nr. 5 din 2 aprilie 2003, modificat prin Actul adiţional nr. 1 din 26 iulie 2006, ca efect al intrării în vigoare a Legii nr. 192/2001, prin care i-a fost încredinţată delegarea gestiunii durabile a resursei acvatice vii aflate în unele bazine piscicole din judeţul Călăraşi.
A mai arătat că, potrivit prevederilor art. 69 alin. (1) din OUG nr. 23/2008, contractul se modifică ope legis, în sensul că în locul C.N.A.F.P., prin subrogaţie legală autoritatea contractantă devine A.D.S., aceasta din urmă fiind ţinută de obligaţia de a încheia un act adiţional la contractul principal care să dea concretizare noii realităţi contractuale.
A mai susţinut că, deşi reclamanta a solicitat A.D.S. încheierea unui act adiţional, autoritatea pârâtă a refuzat, răspunzând solicitării în sensul că relaţia contractuală a încetat, în data de 10 martie 2008, când prin intrarea în vigoare a OUG nr. 23/2008 A.D.S. - ului nu i-au fost atribuite sarcini vizând administrarea/gestionarea resursei acvatice vii, această responsabilitate revenind A.N.P.A. (în continuare A.N.P.A.).
Prin sentinţa civilă nr. 369 din 3 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A.V.P.S. Olteniţa şi, în temeiul art. 18 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a obligat pârâta să încheie cu reclamanta un act adiţional la contractul nr. 5 din 22 aprilie 2003. De asemenea, a respins cererea privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri, formulată în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin adresa nr. 251 din 13 iunie 2008 reclamanta a solicitat A.D.S., în temeiul art. 69 din OUG nr. 23/2008, încheierea unui act adiţional la contractul nr. 5/2003.
Prin adresa nr. 2838 din 7 iulie 2008, autoritatea pârâtă a comunicat că relaţia contractuală şi-a încetat existenţa în data de 10 martie 2008 şi că prin intrarea în vigoare a OUG nr. 23/2008, A.D.S.-ului nu i-au fost atribuite sarcini vizând administrarea/gestionarea resursei acvatice vii, iar prin Notificarea nr. 28347 din 08 iulie 2008, A.D.S. a anunţat încetarea de drept a contractului.
A mai reţinut prima instanţă că potrivit art. 69 din OUG nr. 23/2008, la data intrării în vigoare a ordonanţei menţionate, A.D.S. se subrogă C.N.A.F.P., în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractele încheiate cu aceasta de agenţii contractanţi care deţin în exploatare şi administrare amenajări piscicole, precum şi cu cei care au încheiat contracte de asociere în participaţiune sau alte tipuri de contracte şi va încheia acte adiţionale în acest sens.
În acest context legal, a apreciat instanţa de fond, că a avut loc o subrogare legală a pârâtei A.D.S. în drepturile şi obligaţiile C.N.A.F.P., având obligaţia să încheie acte adiţionale în acest sens, iar apărarea pârâtei în sensul că, în raport de obiectul contractului, aşa cum a fost modificat prin actul adiţional, A.D.S. nu se subrogă C.N.A.F.P., având în vedere că potrivit art. 3 din OUG nr. 32/2008, calitatea de unic administrator o are A.N.P.A., nu poate fi primită.
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că subrogarea legală a A.D.S. în ceea cea priveşte drepturile şi obligaţiile rezultate din contractele încheiate cu agenţii care deţin în exploatare şi în administrare amenajări piscicole nu are legătură cu aceste activităţi pe care le desfăşoară A.N.P.A. şi cu faptul că aceasta va emite permise de pescuit, întrucât încheierea contractului sau prelungirea celor existente prin acte adiţionale, reprezintă o activitate de gestionare efectivă cu referire strictă la anumite bazine piscicole naturale definite în anexa contractului.
De asemenea, instanţa de fond a statuat că susţinerea pârâtei potrivit căreia termenul de valabilitate a contractului a încetat de drept ca urmare a notificării din 8 iulie 2008 nu poate fi reţinută pentru că, pe de o parte, subrogarea este una legală, iar pe de altă parte, obligaţia încheierii actelor adiţionale este una prevăzută de lege.
Prima instanţă a concluzionat în sensul că în temeiul dispoziţiilor art. 1 şi 18 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 554/2004, poate suplini consimţământul unei părţi, în speţă A.D.S., când interesul public o cere, fiind dovedit acest fapt în cauza dedusă judecăţii.
Referitor la cererea privind acordarea de despăgubiri, întemeiată pe dispoziţiile art. 18 alin. (5), prima instanţă a constatat că nu este întemeiată, întrucât textul vorbeşte de penalităţi şi nu de despăgubiri, norma având oricum caracter dispozitiv, nefiind necesare măsuri de constrângere aplicate pârâtei pentru ca aceasta să-şi execute obligaţia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A.D.S., susţinând că aceasta este netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de recurs se aduc următoarele critici sentinţei recurate:
- În mod greşit instanţa de fond a dispus obligarea sa la încheierea actului adiţional la contractul nr. 5/2003 întrucât se încalcă principiul specialităţii de folosinţă a persoanei juridice. Se precizează că nu există cadru legal pentru a fi obligată la încheierea actului adiţional solicitat, cu atât mai mult cu cât atribuţiile sale sunt cele stabilite în art. 4 din Legea nr. 268/2001, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, se arată că prin abrogarea Legii nr. 192/2001 privind fondul piscicol, pescuitului şi acvacultura prin OUG nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, C.N.A.F.P. s-a desfiinţat. Subrogarea sa ulterioară în drepturile şi obligaţiile C.N.A.F.P. priveşte administrarea amenajărilor piscicole, ori, obiectul contractului pentru care se solicită obligarea sa la subrogare este gestionarea durabilă prin pescuit recreativ/sportiv a resurselor acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale, astfel că eronat a fost obligată să încheie actul adiţional. Mai mult, data la care reclamanta a solicitat subrogarea în contractul ce are ca obiect pescuitul recreativ/sportiv, această activitate era reglementată de prevederile OUG nr. 23/2008 şi ale Ordinului M.A.D.R. nr. 331/2008, privind practicarea pescuitului sportiv/recreativ, ori, aceste acte normative stabilesc că A.N.P.A. are calitatea de unic administrator al resurselor acvatice vii, fapt recunoscut tacit şi de aceasta.
- Prin notificarea nr. 28347 din 08 iulie 2008 s-a comunicat A.V.P.S. Olteniţa încetarea de drept a contractului nr. 5/2003 de la 10 martie 2008, data publicării în M. Of. a OUG nr. 23/2008, ori, instanţa de fond nu a ţinut seama de acest aspect. Faptul că la încetarea de drept a contractului s-au solicitat şi obligaţii de plată nu implică şi obligaţia de a prelungi contractul, fără temei legal.
Ulterior, recurenta a solicitat prin notele scrise depuse la dosar introducerea în cauză a A.N.P.A., motivat de faptul că potrivit Legii nr. 317/2009 pentru aprobarea OUG nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, protecţia, conservarea şi exploatarea resurselor acvatice vii se realizează de către aceasta.
Această cerere a fost respinsă, astfel cum rezultă din practicaua acestei decizii.
Înalta Curte, examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, a înscrisurilor care există la dosarul cauzei cât şi sub toate aspectele potrivit art. 304 1 C. proc. civ., apreciază că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Este necontestat faptul că, la 22 aprilie 2003, între C.N.A.F.P. şi A.V.P.S. Olteniţa s-a încheiat contractul nr. 5 din 22 aprilie 2003, având ca obiect „atribuirea dreptului de pescuit recreativ - sportiv al fondului piscicol din apele menţionate în Anexele nr. 1, în conformitate cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a din actul adiţional nr. 1 din 25 martie 2003 la contractul nr. 494/85 din 8 martie 1998, al adresei A.J.P.S. Călăraşi nr. 557/2003 şi al adresei A.V.P.S. Olteniţa nr. 223/2003, înregistrate la C.N.A.F.P. sub numărul 267 şi 268 din 18 martie 2003", pe o perioadă de 5 ani, până la 31 decembrie 2007.
Ulterior, prin actul adiţional nr. 1 din 26 iulie 2006 la contractul nr. 5/2003, obiectul contractului s-a modificat, având următorul conţinut: „gestionarea durabilă prin pescuit recreativ/sportiv a resurselor acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale din zona - judeţul Călăraşi şi anexei nr. 1, conform aceloraşi adrese ale A.J.V.P.S. Călăraşi şi A.V.P.S. Olteniţa".
Prin acest act adiţional s-a stipulat că termenul de valabilitate al contractului se extinde tacit pe o perioadă nedeterminată dacă nici una dintre părţi nu comunică celeilalte fundamentat intenţia de încetare sau dacă nu a intervenit nici una din celelalte clauze prevăzute pentru încetarea lui.
Potrivit art. 69 din OUG nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, A.D.S. se subrogă C.N.A.F.P. în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenţii contractanţi care deţin în exploatare şi în administrare amenajări piscicole, precum şi cu cei care au încheiat contracte de asociere în participaţiune sau alte tipuri de contracte şi va încheia acte adiţionale în acest sens.
Conform art. 70 din OUG nr. 23/2008 prevederile Legii 192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura au fost abrogate, iar potrivit art. 3 şi 4 din OUG nr. 23/2008 A.N.P.A. este autoritatea care are ca atribuţii, printre altele, şi administrarea resurselor acvatice vii existente în apele maritime şi continentale.
A.N.P.A. şi autoritatea publică centrală care răspunde de pescuit şi acvacultura asigură realizarea măsurilor din domeniul specific, precum şi a măsurilor în executarea regulamentelor U.E., potrivit art. 7 din OUG nr. 23/2008.
De asemenea, potrivit art. 71 din aceeaşi ordonanţă, până la intrarea în vigoare a HG prevăzută în art. 4 alin. (1) A.N.P.A. va funcţiona în conformitate cu HG nr. 865/2005 privind organizarea şi funcţionarea A.N.P.A
Prin urmare, faţă de prevederile legislative menţionate mai sus, de abrogarea Legii nr. 192/2001, de atribuţiile conferite A.N.P.A. precum şi de împrejurarea că potrivit legii de funcţionare a A.D.S., Legea nr. 268/2001, această autoritate nu are atribuţii care vizează administrarea şi gestionarea resursei acvatice vii, rezultă că nu există cadrul legal pentru încheierea unor acte adiţionale la contractul nr. 5/2003.
Mai mult, obiectul contractului a fost modificat prin actul adiţional în gestionare durabilă a resurselor acvatice vii.
Gestiunea resurselor acvatice vii, astfel cum s-a reţinut şi anterior, nu intră în atribuţiile A.D.S. prevăzute de art. 4 din Legea nr. 268/2001, cu modificările şi completările ulterioare, astfel că aceasta nu poate fi obligată, de fapt, la încheierea unui act adiţional la un contract de gestiune, situaţie ce contravine chiar şi prevederilor art. 69 alin. (1) din OUG nr. 23/2008 care face vorbire de subrogarea A.D.S. în drepturile şi obligaţiile C.N.A.F.P. în ceea ce priveşte contractele de administrarea a amenajărilor piscicole .
De asemenea, prin actul adiţional s-a stipulat că termenul de valabilitate al contractului se extinde tacit pe o perioadă nedeterminată dacă nici una dintre părţi nu comunică celeilalte fundamentat intenţia de încetare sau dacă nu a intervenit nici una din celelalte clauze prevăzute pentru încetarea lui (art. 3).
Se observă că recurenta-pârâta A.D.S. prin notificarea nr. 28347 din 08 iulie 2008, deci înainte de promovarea acţiunii (01 septembrie 2008), a adus la cunoştinţă reclamantei încetarea de drept a contractului nr. 5/2003, având în vedere abrogarea la data de 10 martie2008 a Legii nr. 192/2001. Ori, cu atât mai mult, în acest context, recurenta nu mai putea fi obligată la încheierea unui act adiţional la contractul nr. 5/2003.
Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curtea apreciază că acţiunea reclamantei este neîntemeiată în raport de prevederile art. 1 alin. (1), art. 8, coroborate cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, urmând să o respingă.
Prin urmare, ţinând seama ce cele reţinute anterior şi de dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza I, C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se va admite recursul declarat de A.D.S., se va casa sentinţa recurată şi se va respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.D.S., împotriva sentinţei civile nr. 369 din 3 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, în fond, respinge acţiunea reclamantei A.V.P.S. Olteniţa, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 921/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 927/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
