ICCJ. Decizia nr. 971/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 971/2010
Dosar nr. 992/45/2008
Şedinţa publică din 23 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3647 din 13 noiembrie 2007, Judecătoria Vaslui a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a C.N.A.F.P. Bucureşti, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a SC S.A. SRL Vaslui. A admis acţiunea reclamanţilor A.G.C. în contradictoriu cu SC C. SA, SC A. SRL şi SC S.A. SRL şi a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1907 din 15 august 2005 a B.N.P. M.C. cu privire la imobilul fermă piscicolă M., situat în extravilanul comunei Boteşti, sat Mantu, judeţul Vaslui, compus din suprafaţa de 8474,39 m.p. teren – suprafaţa reală (8740 m.p.) teren din actul de proprietate.
A respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii încheierii de C.F. din 19 august 2005 a B.C.F. Vaslui şi a extrasului de C.F.
A admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Vaslui cu privire la soluţionarea capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de concesiune nr. 71 din 7 aprilie 2004.
A declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de A.G.C., R.R. în contradictoriu cu A.D.S., C.N.A.F.P. Bucureşti, SC A. SRL având ca obiect constatarea nulităţii contractului de concesiune nr. 71 din 7 aprilie 2004 în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
A respins cererile pârâţilor SC A. SRL, SC C. SA şi SC S.A. SRL Vaslui de acordare a cheltuielilor de judecată.
Drept urmare, capătul de cerere formulat de reclamanţi având ca obiect constatarea nulităţii contractului de concesiune nr. 71 din 7 aprilie 2004 a fost înregistrat la Curtea de Apel Iaşi sub nr. 992/45/2008.
Sentinţa civilă nr. 3647 din 13 noiembrie 2007 a Judecătoriei Vaslui a rămas irevocabilă, sub aspectul constatării nulităţii contractului de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1907 din 15 august 2005 la B.N.P. M.C. cu privire la imobilul fermă piscicolă M. situat în intravilanul comunei Boţeşti, judeţul Vaslui compus din 8474,39 m.p. teren în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL şi SC C. SA.
Prin sentinţa civilă nr. 38/ CA din 2 martie 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţii A.G.C. şi R.R. şi a constatat nulitatea absolută a contractului de concesiune nr. 71 din 7 aprilie 2004 încheiat între A.D.S. şi SC S.A. SRL.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut următoarele:
La data de 3 septembrie 2000, prin notificarea înregistrată sub nr. 142, reclamanţii R.R. şi A.G.C., succesori ai autorilor G.E. şi A.S. au solicitat să fie restituit, conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, iazul în suprafaţă de 36 ha cu teren arabil aferent de 1,6 ha şi un canton piscicol situat în localitatea Boţeşti, judeţul Vaslui.
La data de 7 aprilie 2004 prin contractul nr. 71, A.D.S. în calitate de concendent a transmis dreptul şi obligaţia de exploatare în favoarea concesionarului SC S.A. SRL a terenului în suprafaţă de 81,6 ha din care 77,38 ha teren sub luciu de apă, 1,07 ha teren arabil şi 3,2 ha păşune aflate pe raza localităţii Boteşti, judeţul Vaslui în cuprinsul cărora se regăseşte şi imobilul solicitat de reclamant din prezentul dosar.
Ulterior, SC S.A. SRL Vaslui s-a divizat, conform proiectului de diviziune, a actului adiţional şi a adresei nr. 12164/2004 emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vaslui în SC S.A. SRL Vaslui şi SC A. SRL Boteşti.
Bunul imobil solicitat de reclamant în baza Legii nr. 10/2001 şi care a format obiectul notificării nr. 142 din 3 septembrie 2009 urmare divizării susmenţionate a intrat în patrimoniul SC A. SRL.
A mai reţinut instanţa de fond că reclamanţii au formulat notificare anterior încheierii contractului de concesiune în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel încât au fost încălcate dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora „subsancţiunea nulităţii absolute până la soluţionarea procedurilor administrative şi după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locaţia de gestiune (…) grevarea sub orice formă a bunurilor imobile – terenuri şi/sau construcţii, notificate potrivit prevederilor prezentei legi".
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta A.D.S., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate pentru următoarele motive:
Sentinţa criticată a fost pronunţatăfără a lua în considerare starea de fapt, probatoriul administrat în cauză şi legislaţia în vigoare.
S-a mai arătat că faţă de petitul acţiunii prin care reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de concesiune nr. 71/2004 încheiat între A.D.S. şi SC S.A. SRL Vaslui, reclamanţii nu au precizat care este dreptul încălcat de recurentă, nefiind arătate temerile de fapt şi de drept ale cererii de chemare în judecată.
Reclamanţii nu au invocat nici un motiv de nulitate absolută pentru nici o notificare nu a fost trimisă A.D.S.
În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9, art. 3041 C. proc. civ.
Înalta Curte, asupra cererii de recurs de faţă constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
Astfel, se reţine că sentinţa civilă atacată nu respectă dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 3 şi 5 C. proc. civ., adică nu face referire la obiectul cererii reclamanţilor, susţinerile acestora, temeiul de drept, dovezile administrate, motivele de fapt şi de drept care au formatconvingerea instanţei şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Procedând în acest fel, instanţa de fond a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, practic sentinţa civilă este compusă dintr-o înşiruire de concluzii şi dispozitive ale unor alte sentinţe judecătoreşti fără a exista coerenţa şi rigoarea prevăzută de art. 261 C. proc. civ.
În consecinţă, faţă de cele arătate mai sus, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.D.S. pentru A.N.P.A. împotriva sentinţei nr. 38/ CA din 2 martie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 967/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 974/2010. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
