ICCJ. Decizia nr. 980/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 980/2010
Dosar nr. 687/54/2009
Şedinţa publică din 23 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta D.M. a chemat în judecată A.N.R.P., C.C.S.D. şi C.J.A. a Legii nr. 247/2005 din cadrul P. Olt, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligate pârâtele să-i achite suma de 165.800 lei reprezentând despăgubiri datorate în baza art. 1 din Decizia nr. 2956 din 18 septembrie 2008.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 247/2005, i-au fost stabilite despăgubiri pentru bunurile preluate abuziv în sumă de 165.800 lei, conform Deciziei nr. 2956 din 18 septembrie 2008 emisă de C.C.S.D., dar deşi a făcut opţiunea pentru plata în numerar cu cererea nr. 08305 din 28 noiembrie 2008 pârâta a refuzat şi refuză în continuare să-i plătească suma datorată, încălcând astfel dispoziţiile art. 3 lit. b) din Legea nr. 247/2005 modificată prin OUG nr. 81/2007.
Prin întâmpinarea formulată A.N.R.P. a invocat excepţia prematurităţii acţiunii pe motiv că potrivit prevederilor art. 182 pct. 1 lit. a) din HG nr. 128/2008 şi art. 182 lit. a), Titlul VII al Legii nr. 247/2005 emiterea unui titlu de plată şi plata despăgubirilor băneşti în numerar către persoanele îndreptăţite se dispune în termen de 15 zile de la existenţa disponibilităţilor financiare în contul A.N.R.P., în ordinea depunerii cererilor de opţiune.
C.C.S.D. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând în esenţă că potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 singura entitate abilitată să efectueze plata este D.A.D.N. din cadrul A.N.R.P.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 137 din 17 aprilie 2009, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a C.C.S.D., a admis excepţia prematurităţii acţiunii invocată de A.N.R.P. şi a respins acţiunea formulată de D.M.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a C.C.S.D., având în vedere dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 potrivit cărora „după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, A.N.R.P. va emite, pe baza acestora şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, un titlu de conversie şi/ sau de plată; titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei, în acţiuni, iar titlurile de plată vor fi remise D.A.D.N. în vederea operaţiunilor de plată", este cert că atribuţia acordării de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptăţite aparţine D.A.D.N. din cadrul A.N.R.P.
Relativ la excepţia prematurităţii acţiunii în raport cu A.N.R.P., s-a considerat că excepţia este întemeiată pe motiv că dispoziţiile art. 182 lit. a) Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi art. 181 lit. a) din Normele de aplicare a acestei legi stabilesc că emiterea unui titlu şi plata despăgubirilor băneşti în numerar către persoana îndreptăţită se face în termen de 15 zile de la existenţa disponibilităţilor financiare. Prin urmare, plăţile sunt efectuate în ordinea numerelor de opţiune, la data soluţionării dosarului, plata în numerar realizându-se în limita disponibilităţilor financiare până la cererea de opţiune înregistrată sub nr. 03018 din 20 februarie 2008.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta D.M. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut excepţia lipsei calităţii procesual pasive faţă de C.C.S.D. şi C.J. din cadrul P. Olt, întrucât ambele intimate au atribuţiuni şi răspund de finalizarea procedurilor de restituire a proprietăţilor şi plata despăgubirilor în funcţie de opţiunea solicitantului deposedat abuziv.
În ceea ce priveşte prematuritatea cererii reţinută de instanţa de fond, aceasta este o gravă eroare de drept, nu există un text de lege aplicabil în Legea nr. 10/2001 care să facă referire la condiţii ce conferă caracter exigibil obligaţiei de plată.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Legea nr. 247/2005.
Intimatele C.C.S.D., A.N.R.P. au formulat întâmpinare şi au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte, analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., constată că nu este fondată.
Se reţine astfel, că prima critică vizând excepţia lipsei calităţii procesual pasive a C.C.S.D. şi C.J. din cadrul P. Olt, nu poate fi primită în considerarea prevederilor art. 13 alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 precum şi a art. 18 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Rezultă din prevederile de mai sus că între atribuţiile conferite de lege Comisiei nu se afla şi aceea privind acordarea despăgubirilor în numerar.
Această atribuţiune privind efectuarea operaţiunilor de plată este în mod particular prevăzută ca fiind în sarcina D.A.D.N. din cadrul A.N.R.P. (art. 141 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005).
Prin urmare, instanţa de fond a făcut o interpretare corectă a Legii nr. 247/2005.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, Înalta Curte constată că nici acesta nu poate fi reţinut, întrucât potrivit prevederilor art. 182 lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi art. 182 pct. 1 lit. a) din HG nr. 128/2008 privind modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII – Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 - „Emiterea titlurilor de plată şi plata despăgubirilor se va face în ordinea înregistrării cererilor de opţiune, în termen de 15 zile de la data existenţei disponibilităţilor băneşti în contul A.N.R.P.
Cum recurenta-reclamantă a înregistrat la A.N.R.P. cererea de opţiune cu nr. 08305 din 28 noiembrie 2008 iar plata despăgubirilor în numerar, s-a realizat în limita disponibilităţilor financiare existente, până la cererea înregistrată sub nr. 03018 din 20 februarie 2008, rezultă că în mod corect s-a considerat prematură cererea reclamantei privind plata despăgubirilor în numerar.
În sensul prezentat mai sus trebuie interpretată condiţia de exigibilitate a creanţei reclamantei, adică ajungerea obligaţiei de plată la scadenţă ori reclamanta - recurentă nu a făcut dovada existenţei disponibilităţilor băneşti în contul A.N.R.P.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.M. împotriva sentinţei civile nr. 137 din 17 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 974/2010. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 981/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
