ICCJ. Decizia nr. 1061/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1061/2011
Dosar nr. 992/45/2008
Şedinţa camerei de consiliu de la 22 februarie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
1. Sentinţa civilă nr. 3647 din 12 noiembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Vaslui
Prin sentinţa civilă menţionată, Judecătoria Vaslui a declinat în favoarea Curţii de Apel Iaşi competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanţii A.G.C. şi R.R. în contradictoriu cu pârâţii A.D.S., C.N.A.F.P. Bucureşti, SC S.A. SRL şi SC A. SRL având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de concesiune din 7 aprilie 2004.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Vaslui a reţinut, în esenţă, că actul contestat – contractul de concesiune din 7 aprilie 2004 – are ca obiect bunuri proprietate publică, fiind un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar pârâta care a încheiat contractul este o instituţie publică centrală, astfel că, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competenţa aparţine Curţii de Apel Iaşi.
2. Sentinţa nr. 1 din 3 ianuarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa menţionată, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Vaslui, a constatat intervenit conflict negativ de competenţă şi, în baza art. 21 C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţă în drept să hotărască asupra conflictului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Iaşi a reţinut, în esenţă, că obiectul cauzei îl constituie constatarea nulităţii absolute a contractului de concesiune cu atribuire directă din 7 aprilie 2004, prin care A.D.S., în calitate de concedent, a transmis dreptul şi obligaţia de exploatare în favoarea concesionarului SC S.A. SRL a unui teren cu privire la care, în cuprinsul art. 2.4 din contract, se precizează că se află în domeniul privat a statului (fila 124 la Dosarul nr. 7357/2006 al Judecătoriei Vaslui), astfel că respectivul contract nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004, care vizează doar contractele având ca obiect bunuri punerea în valoare a bunurilor proprietate publică.
Întrucât contractul de concesiune are ca obiect un teren proprietate privată, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Judecătoriei Vaslui, ca instanţă cu plenitudine de competenţă în materie civilă şi comercială.
Totodată, a reţinut instanţa că pârâta SC A. SRL este societate comercială, devenind aplicabilă prezumţia de comercialitate instituită de art. 4 C. com., astfel că litigiul este de natură comercială, iar, întrucât obiectul actului este evaluabil în bani, în raport cu prevederile art. 56 C. com., faţă de valoarea contractului care este mai mică de 100.000 lei, competenţa revine judecătoriei.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, litigiul priveşte constatarea nulităţii absolute a contractului de concesiune atribuire directă din 7 aprilie 2004, încheiat între A.D.S., în calitate de concedent, şi SC S.A. SRL, în calitate de concesionar, având ca obiect „transmiterea dreptului şi a obligaţiei de exploatare a terenului în suprafaţă totală de 81,67 ha, din care: 77,38 ha teren sub luciu de apă, 1,07 ha arabil şi 3,22 ha păşune, aflat în perimetrul localităţii Boţeşti, Judeţul Vaslui, pe perioada existenţei activului, în schimbul unei redevenţe" şi „transmiterea dreptului de exploatare şi a obligaţiei de întreţinere a suprafeţei de 1,57 ha teren neagricol din care: construcţii şi instalaţii zootehnice – 0,57 ha şi terenuri neproductive care pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricolă – 1,00 ha, pentru care nu se datorează redevenţă".
Conform prevederilor pct. 2.4 din contractul de concesiune, suprafeţele de teren care formează obiectul contractului de concesiune sunt proprietate privată a statului.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004, sunt asimilate actelor administrative numai contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică.
Astfel, contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate privată a statului – cum este şi cazul contractului de concesiune ce formează obiectul litigiului – nu sunt asimilate actelor administrative în sensul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.
Pe cale de consecinţă, în mod corect a reţinut Curtea de apel că în privinţa contractului de concesiune operează prezumţia de comercialitate, iar faţă de valoarea contractului, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Judecătoriei Vaslui, ca instanţă cu plenitudine de competenţă în materie civilă şi comercială.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A.G.C. şi R.R. şi intimaţii A.D.S., C.N.A.F.P., SC S.A. SRL şi SC A. SRL şi având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de concesiune atribuire directă din 7 aprilie 2004, încheiat între A.D.S., în calitate de concedent, şi SC S.A. SRL, în calitate de concesionar, în favoarea Judecătoriei Vaslui.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A.G.C. şi R.R. în contradictoriu cu pârâţii A.D.S., C.N.A.F.P., SC S.A. SRL şi SC A. SRL în favoarea Judecătoriei Vaslui.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1051/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1062/2011. Contencios. Conflict de... → |
|---|
