ICCJ. Decizia nr. 1021/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1021/2011
Dosar nr. 484/57/2010
Şedinţa publică din 22 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul R.I. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:
- anularea art. 2 din Normele metodologice privind modalitatea de acordare a drepturilor la transport interurban gratuit persoanelor cu handicap, aprobate prin HG nr. 680/2007;
- anularea actului administrativ din 25 ianuarie 2010 emis de pârât ca răspuns la plângerea prealabilă formulată în temeiul dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004;
- obligarea pârâtului la plata diferenţei neacordate de 50% din preţul biletelor de călătorie;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că dispoziţiile art. 2 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 680/2007 intră în contradicţie cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap [art. 22 alin. (3) a fost renumerotat ca art. 24 alin. (3) în forma republicată a legii în 2008], care acordă şase călătorii gratuite pe an persoanelor cu handicap. Totodată, susţine reclamantul că dispoziţiile contestate contravin şi dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României, republicată, care prevede că nimeni nu este mai presus de lege.
Reclamantul a formulat acţiunea manifestându-şi nemulţumirea faţă de împrejurarea că nu i-au fost acordate facilităţile prevăzute de lege pentru persoanele cu handicap, deoarece trebuia să beneficieze de transport interurban gratuit, iar nu de o reducere de 50% la preţul biletelor de călătorie.
Reclamantul a solicitat instanţei să constate şi tardivitatea intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 2 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 680/2007, raportat la prescripţia de 3 ani reglementată de Decretul-Lege nr. 167/1958, în raport cu momentul intrării în vigoare a Legii nr. 147/2000 şi a Legii nr. 30/2004.
Prin acţiune, reclamantul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 680/2007, ale Legii nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern, modificată prin Legea nr. 30/2004, susţinând că acestea contravin dispoziţiilor art. 16, art. 47 şi art. 50 din Constituţia României, republicată.
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 8 şi art. 9 din Legea nr. 554/2004, ale art. 52 din Constituţia României, republicată, şi ale art. 998 C. civ.
Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că dispoziţiile contestate din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 680/2007 nu sunt în contradicţie cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, deoarece reprezintă o metodologie de punere în aplicare a prevederilor unei legi speciale. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamant, pârâtul a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă în ceea ce priveşte dispoziţiile contestate din cuprinsul Normelor metodologice aprobate prin HG nr. 680/2007, iar în ceea ce priveşte dispoziţiile din legile vizate, ca neîntemeiată, pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, deoarece nu există legătură de cauzalitate între obiectul cauzei şi prevederile contestate de reclamant.
Prin sentinţa civilă nr. 178/F/CA/2010 din 23 iunie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a hotărât următoarele:
- a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamant;
- a respins acţiunea formulată de reclamantul R.I.
2.1. În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamant, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern, modificate prin Legea nr. 30/2004, susţinând că dispoziţiile respective contravin prevederilor art. 16 - „Egalitatea în drepturi", art. 47 - „Nivelul de trai" şi ale art. 50 - „Protecţia persoanelor cu handicap" din Constituţia României, republicată.
A reţinut Curtea de apel că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor respective este inadmisibilă în raport cu dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât a fost formulată în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, care se referă numai la vătămarea adusă prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, iar nu la legi sau dispoziţiile cuprinse în legi.
În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 680/2007, instanţa a reţinut că este inadmisibilă deoarece, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia poate fi invocată numai cu privire la legi sau ordonanţe ori cu privire la dispoziţii cuprinse în legi sau ordonanţe, astfel că hotărârile de Guvern nu pot face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.
2.2. În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
Potrivit art. 2 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 680/2007:
„Art. 2. - Persoanele cu handicap grav şi accentuat care beneficiază de facilităţi pentru transportul interurban pe calea ferată, auto sau fluvial, atât în baza Legii nr. 448/2006, cât şi potrivit altor prevederi legale, nu pot cumula aceste facilităţi”.
Potrivit art. 22 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap [art. 22 alin. (3) a fost renumerotat ca art. 24 alin. (3) în forma republicată a legii în 2008]:
„Art. 22. alin. (3) Persoanele cu handicap accentuat beneficiază de gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, în limita costului unui bilet la tren accelerat clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 6 călătorii dus-întors pe an calendaristic".
Instanţa a apreciat că dispoziţiile citate din cuprinsul Normelor metodologice nu sunt în contradicţie cu dispoziţiile legii a căror aplicare o reglementează, deoarece însăşi textul legii arată prin articolul susmenţionat că facilităţile de care beneficiază persoanele cu handicap privind călătoriile sunt la alegere, iar prin norme se explicitează această prevedere, în sensul că facilităţile nu pot fi cumulate.
În acest context, Curtea de apel a reţinut că Normele metodologice respectă exigenţele Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, deoarece nu intră în contradicţie cu aceasta şi nici nu adaugă la lege, ci doar asigură punerea în aplicare a dispoziţiilor legale, nefiind în contradicţie nici cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie, republicată.
În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1, art. 8 şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Cu privire la tardivitatea intrării în vigoare a dispoziţiilor art. 2 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 680/2007, invocată de către reclamant, Curtea de apel a reţinut că dispoziţiile Decretului-Lege nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă sunt inaplicabile în cauză, deoarece reglementează instituţia prescripţiei dreptului la acţiune, fiind inaplicabile în privinţa intrării în vigoare a actelor cu caracter normativ.
Împotriva sentinţei civile nr. 178/F/CA din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul R.I.
În motivarea recursului, reclamantul a criticat soluţia primei instanţe, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând, în esenţă, că dispoziţiile art. 2 din HG nr. 680/2007 sunt în contradicţie cu cele ale art. 22 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, în sensul că norma atacată din actul administrativ normativ interzice cumulul facilităţilor acordate persoanelor cu handicap, cu toate că textul legal amintit din Legea nr. 448/2006 nu conţine o astfel de prevedere.
Recursul este fondat.
Prin acţiunea în contencios administrativ reclamantul R.I., în contradictoriu cu Guvernul României, a contestat prevederile art. 2 din HG nr. 680 din 28 iunie 2007, pentru aprobarea Normelor metodologice privind modalitatea de acordare a drepturilor la transport interurban gratuit persoanelor cu handicap.
Potrivit reclamantului, prin dispoziţia că nu pot fi cumulate facilităţile de care beneficiază persoanele cu handicap în baza Legii nr. 448/2006, precum şi în baza altor prevederi legale, contravine dispoziţiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, întrucât acestea din urmă nu conţin o astfel de restricţionare.
În art. 2 din HG nr. 680/2007 se prevede că „Persoanele cu handicap grav şi accentuat care beneficiază de facilităţi pentru transportul interurban pe calea ferată, auto sau fluvial, atât în baza Legii nr. 448/2006, cât şi potrivit altor prevederi legale, nu pot cumula aceste facilităţi”.
În art. 22 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, în prezent art. 24 alin. (3), după renumerotarea acestui act normativ, cu care, conform reclamantului, art. 2 din HG nr. 680/2007 se află în conflict, se prevede că: „Persoanele cu handicap accentuat beneficiază de gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, în limita costului unui bilet la tren accelerat clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 6 călătorii dus-întors pe an calendaristic”.
Din analiza comparativă a celor două texte, instanţa de control judiciar constată că prin art. 2 din HG nr. 680/2007 s-a stipulat contrar prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, în sensul că facilităţile pentru transportul interurban pe calea ferată, auto sau fluvial, acordate persoanelor cu handicap grav şi accentuat, în temeiul legii mai sus amintite, nu pot fi cumulate.
După cum se poate lesne observa, în conţinutul art. 24 alin. (3) din lege, nu există limitarea despre care se face vorbire în textul contestat al Normelor metodologice. Practic, prin art. 2 din HG nr. 680/2007 se limitează câmpul de aplicare al art. 24 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, ceea ce este inadmisibil întrucât se tinde la modificarea unui act normativ cu forţă juridică superioară, respectiv a celui în aplicarea căruia a fost emisă hotărârea de guvern.
În aceste condiţii, interpretarea instanţei de fond că art. 2 din HG nr. 680/2007 doar explicitează prevederile legii, nu poate fi primită.
De asemenea, nu poate fi primită nici apărarea formulată de pârâtul Guvernul României, în întâmpinarea depusă la fond, întemeiată pe prevederile art. 24 alin. (8) din Legea nr. 448/2006. Textul legal invocat de pârât precizează într-adevăr că „Modalitatea de acordare a drepturilor prevăzute la alin. (1)-(6) se stabileşte prin hotărâre a Guvernului”, dar nu poate fi interpretat în sensul că o normă metodologică poate modifica un text legal în aplicarea căreia a fost emisă, pentru că o astfel de interpretare ar fi în conflict cu principiul ierarhiei actelor normative.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constatând că recursul formulat de reclamantul R.I. este fondat, îl va admite, potrivit art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în consecinţă, va modifica sentinţa atacată în sensul că, în fond, va admite acţiunea formulată de reclamant şi va anula art. 2 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 680/2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de R.I. împotriva sentinţei civile nr. 178/F/CA din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că, în fond, admite acţiunea formulată de reclamantul R.I.
Dispune anularea art. 2 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 680/2007.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1017/2011. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 1027/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
