ICCJ. Decizia nr. 1057/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 22 octombrie 2010 pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, C.A., M.C.R. și D.E.M. au formulat cerere de revizuire cu privire la decizia nr. 1144/R-CONT din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Revizuenții au invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
In motivarea cererii, revizuenții arată următoarele:
Prin sentința nr. 724 din 13 aprilie 2010, pronunțată în dosarul nr. 854/90/2010, Tribunalul Vâlcea a admis în parte acțiunea formulată de C.A., M.C.R. și D.E.M., prin care au fost anulate 4 acte administrative prin care li se luase retroactiv sporul de mobilitate de 15%.
Prin decizia nr. 1144/R-CONT din 21 septembrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice pentru D.G.F.P. Vâlcea împotriva sentinței nr. 724 din 13 aprilie 2010 a Tribunalului Vâlcea, pe care a modificat-o în sensul respingerii acțiunii reclamanților C.A., M.C.R. și D.E.M.
Revizuenții susțin că decizia nr. 1144/R-CONT din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 529/R-C din 13 iulie 2006 a Curții de Apel Pitești în ceea ce îi privește pe C.A. și M.C.R., respectiv a decizia nr. 1181/R-C din 19 decembrie 2008 a aceleiași instanțe în ceea ce o privește pe D.E.M., prin care li s-a recunoscut sporul de mobilitate și pentru viitor în procent de 15%.
Astfel fiind, susțin revizuenții că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât există hotărâri definitive potrivnice pronunțate de Curtea de Apel Pitești, ca instanță de recurs, în una și aceeași pricină (drepturi salariale), între aceleași persoane (consilieri juridici) și angajatorul - D.G.F.P. Vâlcea.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și, în subsidiar, ca nefondată.
Analizând cauza, prin prisma susținerilor părților, în raport cu dispozițiile art. 322 pct. 7 și art. 326 C. proc. civ., înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele arătate în continuare:
Așa cum rezultă din expunerea anterioară, revizuenții au formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cu privire la decizia nr. 1144/R-CONT din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă irevocabil acțiunea formulată de C.A., M.C.R. și D.E.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru D.G.F.P. Vâlcea, având ca obiect recunoașterea dreptului reclamanților - consilieri juridic - de a beneficia de sporul de mobilitate de 15% din salariul de bază, susținând că este potrivnică deciziei nr. 529/R-C din 13 iulie 2006 a Curții de Apel Pitești, prin care dreptul respectiv a fost recunoscut în favoarea numiților C.A. și M.C.R., în contradictoriu cu pârâții D.G.F.P. Dolj, Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Vâlcea, respectiv deciziei nr. 1181/R-C din 19 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, prin care același drept a fost recunoscut numitei D.E., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, D.G.F.P. Vâlcea și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocat drept temei de către revizuenți, "revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere [...] dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs".
Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca, în privința hotărârilor potențial potrivnice, să fie întrunite condițiile existenței autorității de lucru judecat, adică să existe identitate de părți, de cauză și de obiect.
în cauză, însă, Curtea reține că în privința hotărârilor potrivnice în opinia revizuenților, nu este îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză, deoarece:
- în cele trei litigii soluționate prin deciziile menționate, nu figurează aceeași reclamanți și aceiași pârâți, așa cum rezultă atât din cele expuse anterior, cât și din cele arătate în continuare;
- prin decizia nr. 1144/R-CONT din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost soluționată acțiunea reclamanților C.A., M.C.R. și D.E.M. având ca obiect recunoașterea dreptului la sporul de mobilitate și anularea deciziilor nr. 162, 163 și 164 din 25 ianuarie 2010 și a deciziei nr. 168 din 2 februarie 2010 emise de pârâta D.G.F.P. Vâlcea;
- prin decizia nr. 529/R-C din 13 iulie 2006 a Curții de Apel Pitești a fost soluționată irevocabil acțiunea reclamanților C.A., M.C.R. și alții având mai multe capete de cerere, prin care și unul referitor la acordarea sporului de mobilitate;
- prin decizia nr. 1181/R-C din 19 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești a fost soluționată irevocabil acțiunea reclamantei D.E. având ca obiect obligarea pârâților la plata despăgubirii egale cu prejudiciul suferit ca urmare a neacordării sporului de 30% din indemnizația de încadrare lunară pentru perioada 01 martie 2004 și până la zi, actualizată cu rata inflației până la data plății efective, precum și pentru viitor, reprezentând sporul de mobilitate și sporul de confidențialitate în cuantum de 15%.
Pe cale de consecință, chiar dacă hotărârile judecătorești invocate de revizuenți ar fi contradictorii sub aspectul dreptului de a beneficia de sporul de mobilitate, această împrejurare nu echivalează cu ipoteza hotărârilor potrivnice în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., atâta timp cât în privința celor două litigii nu este întrunită tripla identitate în sensul existenței autorității de lucru judecat, astfel că remediul judiciar în privința hotărârilor contradictorii îl reprezintă mecanismele procedurale de unificare a jurisprudenței, iar nicidecum cererea de revizuire formulată în temeiul dispozițiilor menționate.
Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 322 pct. 7 cu referire la art. 326 alin. (3) C. proc. civ., înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de C.A., M.C.R. și D.E.M. cu privire la decizia nr. 1144/R-CONT din 21 septembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1046/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1056/2011. Contencios → |
|---|
