ICCJ. Decizia nr. 1056/2011. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul I.A.I.D. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, SC A. BUCIUMENI SA - Călărași și SC A. OLTENIȚA SA solicitând anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria M07 nr. 1673 din 04 noiembrie 1996, obligarea pârâtei să depună la dosar planșele de la nr. 4 la nr. 16 inclusiv, precum și Planul Cadastral al Orașului Budești, Sat Buciumeni, județul Călărași, Tarlaua 2, parcela A 10, A-9I, A-8, CC-9 și scoaterea din acest certificat a oricărei suprafețe care afectează proprietatea sa.
Prin încheierea de ședință din data de 26 februarie 2008, Curtea, în raport de obiectul cauzei și dosarul nr. 189/2/2007 aflat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, având ca obiect recurs - Legea nr. 10/2001, a constatat că dezlegarea pricinii nu atârnă în tot sau în parte de existența sau neexistența unui drept ce face obiectul judecății în dosarul nr. 189/2/2007 și, prin urmare, a respins cererea de suspendare a cauzei întemeiată pe art. 244 alin. (1) C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 1907 din 20 iunie 2008, Curtea de Apel București a admis în parte excepția de tardivitate, a respins capătul de cerere privind anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria M 07 1673 din 04 noiembrie 2006 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca tardiv formulat, a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul I.A.I.D., ca neîntemeiată, și a obligat pe reclamant la plata către pârâta SC A. BICIUMENI" SA - Călărași a sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 4235 din 12 octombrie 2010, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de I.A.I.D. împotriva sentinței civile nr. 1907 din 20 iunie 2008, precum și împotriva încheierii de ședință din 26 februarie 2008 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, următoarele:
- încheierea din 26 februarie 2010 prin care s-a respins cererea de suspendare a judecării acțiunii formulate în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004 este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a constatării faptului că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul respectiv pentru a se dispune suspendarea judecății, întrucât soluționarea acțiunii în anularea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate întemeiată pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 nu depinde de soluțiile care urmează a se pronunța în cauzele civile în care se discută calitatea de moștenitor a reclamantului și calitatea sa procesuală activă în a formula acțiunea în revendicarea terenurilor care formează obiectul certificatelor de atestare a dreptului de proprietate.
A reținut instanța de recurs că instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești și nu a pronunțat hotărârea cu încălcarea competenței unei alte instanțe, ci s-a pronunțat exclusiv în baza art. l din Legea nr. 554/2004 și cu respectarea competenței prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004, neexistând în cauză motive de casare cu trimitere spre rejudecare.
Totodată, instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond nu a denaturat natura certificatelor de proprietate, reținând în mod corect că acestea sunt acte administrative supuse controlului de legalitate în temeiul Legii nr. 554/2004 și că în mod corect Curtea de apel a respins, ca tardiv, capătul de cerere privind anularea certificatului Seria M07 nr. 1673 din 04 noiembrie 1996, în raport de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, iar, ca neîntemeiate, celelalte capete de cerere.
A mai reținut instanța de recurs că aspectele invocate prin motivele de recurs nu au legătură cu soluția instanței de fond, deoarece în cauză nu s-a verificat valabilitatea deținerii de către stat a terenurilor, care poate forma obiectul unui acțiuni civile în revendicare imprescriptibile, ci îndeplinirea condițiilor specifice prevăzute de art. 1 și art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Totodată, a reținut instanța că legalitatea actelor administrative contestate a fost verificată și constatată strict în raport de dispozițiile H.G. nr. 834/1991 și a Criteriilor de aplicare nr. 2665/1C/311/1992 și că nu au fost reținute ca având legătură cu soluționarea acțiunii susținerile privind nevalabilitatea titlurilor statului, respectiv a exproprierii, acestea putând forma numai obiectul unei acțiuni civile, în compararea titlurilor invocate de părți, comparare care presupune mai mult decât verificarea legalității din punct de vedere administrativ.
Cu privire la decizia nr. 4235 din 12 octombrie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, I.A.I.D. a formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 322 pct. 2, 5 și 6 C. proc. civ.
Prin cererea de revizuire, revizuentul expune pe larg istoricul litigiului soluționat irevocabil prin decizia nr. 4235 din 12 octombrie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, și critică, sub aspectul fondului, toate hotărârile judecătorești pronunțate în dosare ce vizează imobilul în cauză.
Sub aspectul motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuentul susține că autoritățile locale - Direcția de taxe și impozite Budești, Primăria Budești și Judecătoria Oltenița - Biroul de Carte Funciară - refuză să îi elibereze certificatul de rol fiscal privind imobilul pentru perioada cuprinsă între 1949 și până la zi, iar Judecătoria Oltenița refuză să aducă la zi istoricul de rol fiscal al imobilului. în susținerea aceluiași motiv de revizuire, revizuentul susține că instanța nu s-a pronunțat asupra unor lucruri cerute, ca urmare a pronunțării unor hotărâri judecătorești care îl privează de dreptul de moștenitor sezinar și de dreptul de proprietate.
Sub aspectul motivelor de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 5 și 6 C. proc. civ., revizuentul susține că, printr-o serie de documente a făcut dovada faptului că a fost reconstituit dreptul său de proprietate asupra imobilului în litigiu și a declarat acest imobil la ultimul recensământ, precum și la Centrul Local Budești și a plătit taxele și impozitele legale ca urmare a arendării terenului.
Analizând cererea de revizuire, în raport cu motivele invocate de revizuent, înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele arătate în continuare:
Conform motivelor de revizuire invocate de revizuent, prevăzute de art. 322 pct. 2, 5 și 6 C. proc. civ.:
- Art. 322. - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă in instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere in următoarele cazuri:
2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
- dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
5. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă sau consiliul judiciar nu au fost apărați de loc sau au fost apăr ași cu viclenie de cei însărcinați să-i apere."
Totodată, conform art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în soluționarea cererii de revizuire, "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază".
în cauză, se constată că toate motivele invocate în cuprinsul cererii de revizuire vizează temeinicia și legalitatea hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul soluționat irevocabil prin decizia nr. 4235 din 12 octombrie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, iar nicidecum îndeplinirea condițiilor expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 2, 5 și 6 C. proc. civ.
Astfel, argumentele invocate de revizuent sub aspectul motivului prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. referitoare la refuzul eliberării unor acte de către autoritățile locale ori la faptul că hotărârile judecătorești pronunțate cu încălcarea unor drepturi substanțiale reclamate, nu fac dovada faptului că, prin decizia atacată cu revizuire, instanța de recurs s-ar fi pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-ar fi pronunțat asupra unui lucru cerut, ori ar fi dat mai mult decât s-a cerut.
De asemenea, sub aspectul motivului prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se reține că invocarea de către revizuent a unor înscrisuri care fac dovada drepturilor sale asupra imobilului nu se circumscrie ipotezelor reglementate de textul de lege referitoare la descoperirea unor înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori la desființarea sau modificarea hotărârii unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. împrejurarea că revizuentul invocă faptul că hotărârile judecătorești pronunțate în litigiul respectiv au fost date fără a fi luate în considerare înscrisurile depuse în probațiune, nu reprezintă o situație care se încadrează în ipoteza reglementată de textul respectiv din Codul de procedură civilă.
Sub aspectul motivului prevăzut de art. 322 pct. 6 C. proc. civ., înalta Curte constată că revizuentul nu a invocat nicio împrejurare de natură să demonstreze îndeplinirea cerințelor prevăzute de textul respectiv care să fundamenteze soluția de admitere a cererii de revizuire.
Pentru considerentele arătate, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 322 pct. 2, 5 și 6 C. proc. civ., înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de I.A.I.D.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1057/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1252/2011. Contencios → |
|---|
