ICCJ. Decizia nr. 1062/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1062/2011
Dosar nr. 4413/86/2010
Şedinţa camerei de consiliu de la 22 februarie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 aprilie 2010 pe rolul Tribunalului Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta C.A.L. a chemat în judecată pe pârâtul I.G.P.R., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Deciziei nr. 1979 din data de 13 aprilie 2010 emisă de pârât, prin care i s-a aplicat sancţiunea disciplinară „avertisment scris", în temeiul art. 264 alin. (1) lit. a) C. muncii, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa nr. 2184 din 18 iunie 2010, Tribunalul Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, invocată de pârât, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc. civ., reţinând că actul contestat este un act administrativ emis de o instituţie publică centrală.
Prin Sentinţa nr. 217 din 1 noiembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, ca instanţă de litigii de muncă, în raport cu dispoziţiile art. 283 alin. (1) lit. b) şi art. 284 alin. (1) C. muncii şi ale art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, Curtea de Apel Suceava a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Prin cererea de chemare reclamanta C.A.L. a solicitat anularea Deciziei nr. 1979 din data de 13 aprilie 2010 emise de pârâtul I.G.P.R., prin care i s-a aplicat sancţiunea disciplinară „avertisment scris", în temeiul art. 264 alin. (1) lit. a) C. muncii.
Actul contestat a fost emis în temeiul dispoziţiilor art. 263, art. 264 alin. (1) lit. a), art. 266, art. 267 alin. (1) şi art. 268 C. muncii, ale art. 23 lit. a), art. 24 şi art. 30 din anexa la Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 458/2003 şi ale Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 600/2005.
După cum rezultă din probatoriul administrat (Raportul de cercetare prealabilă depus la filele 21-24 la dosarul Tribunalului Suceava), precum şi din susţinerile necontestate ale pârâtului, reclamanta Cîmpan Angela Lăcrămioara este încadrată, pe bază de contract individual de muncă, în funcţia de inspector de specialitate gradul I la Centrul regional de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog Suceava, fiindu-i aplicabile dispoziţiile C. muncii.
Astfel fiind, reclamanta a fost sancţionată în temeiul dispoziţiilor cuprinse în Codul muncii, actul contestat fiind emisă în temeiul art. 268 C. muncii.
Conform art. 268 alin. (5) C. muncii, „Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării".
Conform art. 281 C. muncii, „Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod".
Potrivit art. 284 C. muncii:
„Art. 284
Alin. (1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform Codului de procedură civilă.
Alin. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul."
Conform art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.: „Tribunalele judecă în primă instanţă conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe".
În raport cu dispoziţiile citate, competenţa de soluţionare a litigiului având ca obiect anularea Decizia nr. 1979 din data de 13 aprilie 2010 emise de pârâtul I.G.P.R., aparţine Tribunalului Suceava, secţia litigii de muncă.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia litigii de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei pe reclamanta C.A.L. în contradictoriu cu pârâtul I.G.P.R. în favoarea Tribunalului Suceava, secţia litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1061/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1063/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
