ICCJ. Decizia nr. 1063/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1063/2011
Dosar nr. 311/46/2008
Şedinţa publică din 23 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentinţa nr. 97/F-CONT din 14 mai 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială si de contencios administrativ şi fiscal, a respins‚ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta R.N.P.R. – D.S. Râmnicu Vâlcea în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi C.L. al Municipiului Râmnicu Vâlcea, intervenient în nume propriu fiind I.T.R.S.V. şi intervenient accesoriu fiind M.A.D.R.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Decizia nr. 636 din 27 octombrie 1979 fostul Consiliul popular al judeţului Vâlcea - Comitetul executiv - a dispus transmiterea în administrarea I.S.J. Vâlcea, actuala D.S. Râmnicu Vâlcea a R.N.P.R., a unor construcţii în care a funcţionat sediul C.P. Râmnicu Vâlcea şi terenul aferent acestora în suprafaţă de 2.385 mp., situate în municipiul Râmnicu Vâlcea.
În anul 1999, prin Hotărârea C.L. nr. 96, imobilul în litigiu a fost înregistrat în domeniul public al municipiului Râmnicu Vâlcea. Ca atare prin Hotărârea nr. 1362/2001 la poziţia nr. 1370.1.6.4. din Anexa nr. 2 la aceasta, au fost înregistrate ca bunuri în inventarul domeniului public al municipiului Râmnicu Vâlcea imobilul clădire fost sediu al Inspectoratului Silvic şi terenul aferent în suprafaţă de 1.524 mp.
Ulterior, prin Hotărârea nr. 123 din 25 iunie 2007 C.L. al Municipiului Râmnicu Vâlcea s-a aprobat trecerea imobilului respectiv în domeniul public al statului.
În baza acestei ultime hotărâri, a fost emis actul administrativ reprezentând HG nr. 967/2007 a cărei anulare se solicită, prin intermediul căreia imobilul, devenit bun proprietate publică a statului, a fost dat în administrarea M.A.D.R. pentru I.T.R.S.V. Râmnicu Vâlcea. Conformându-se prevederilor art. 2 din această hotărâre, în conformitate cu care predarea-preluarea imobilului se face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, Consiliul Local Râmnicu Vâlcea, ca parte interesată, a solicitat reclamantei punctul de vedere cu privire la încheierea respectivului protocol. Prin adresa din 28 septembrie 2008 aceasta a comunicat consiliului că nu-şi poate exprima un punct de vedere referitor la acest imobil, deoarece actul administrativ prin care s-a hotărât transmiterea nu face referiri la D.S. Râmnicu Vâlcea,, împrejurare în raport de care această hotărâre nu-i este opozabilă conducând instanţa de fond la concluzia legată de faptul că reclamanta nu justifică un interes legitim în anularea actului administrativ menţionat în cererea de chemare în judecată.
Consideră instanţa de fond că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, într-adevăr reclamanta D.S. Râmnicu Vâlcea nu a deţinut nici un moment, în intervalul 27 octombrie 1979 şi până la momentul actual, în proprietate imobilul în litigiu, pe care l-a deţinut doar în administrare directă.
Mai reţine instanţa de fond că reclamanta a uzat de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 - republicată, formulând excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 123/2007 a C.L. Râmnicu Vâlcea, excepţie respinsă irevocabil prin Decizia nr. 491/ R-C din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, în conformitate cu care s-a apreciat că, cel puţin formal, această hotărâre respectă reglementările art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 în privinţa cerinţelor impuse pentru trecerea bunului din domeniul public al unei localităţi în domeniul public al statului.
Ca atare, sub acest aspect, concluzionează instanţa de fond că şi HG în discuţie, având ca suport hotărârea nr. 123/2007 a C.L. Râmnicu Vâlcea, este legală, atâta vreme cât nu s-a dovedit nerespectarea actelor normative ce reglementează procedura de emitere a acestora.
În opinia instanţei de fond faptul că s-a uzat de perpetuarea înscrierii imobilului în litigiu în amenajamentele silvice, nu constituie un motiv de anulare a hotărârii în absenţa dovedirii titlului de proprietate care, aşa cum s-a statuat, dacă ar exista, ar trebui folosit într-o altă cale procedurală prevăzută de lege.
Se mai apreciază că includerea terenului în fondul forestier naţional nu a fost făcută cu respectarea Codului silvic, reclamanta neputând face dovada că a cuprins terenul în cauză în amenajamentul silvic, în condiţiile legii, aşa cum este exprimarea actului normativ arătat anterior, motiv pentru care aceasta nici nu a intabulat imobilul în absenţa titlului de proprietate asupra acestuia.
Susţinerea reclamantei legată de evidenţierea acestui imobil în inventarul propriu nu a fost primită deoarece respectivele înscrieri nu constituie titlu de proprietate, aşa cum este concepţiunea legală a conceptului de titlu de proprietate asupra unui imobil, cum a încercat să inducă reclamanta ideea exprimată în motivarea cererii introductive.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 97/ F-CONT din 14 mai 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta R.N.P.R. prin D.S. Râmnicu Vâlcea, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând în esenţă, următoarele:
În dezvoltarea căii de atac promovate susţine recurenta că instanţa de fond a respins cererea de anulare a HG nr. 967/2007 în mod nelegal fără a analiza întregul probatoriu formulat în cauză şi fără a verifica susţinerile făcute de ambele părţi.
Astfel, printr-un set de critici, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine recurenta că în mod nelegal instanţa de fond a considerat că imobilul teren şi imobilul construcţie au trecut în conformitate cu prevederile legale din proprietatea municipiului Râmnicu Vâlcea în proprietatea statului, întrucât prin Decizia civilă nr. 58/ R din 18 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, se arată că aceasta nu s-au aflat în proprietatea localităţii.
În acest sens, arată recurenta că terenul în litigiu este proprietatea publică a statului aflat în administrarea Romsilva, astfel cum a fost întotdeauna, încă de la data transmiterii acestuia prin Decizia nr. 636/1979 şi, fiind destinat folosirii ca sediul de administrare a pădurii, a fost inclus în amenajamentul silvic, potrivit legislaţiei în vigoare la data transmiterii.
Consideră recurenta că prin schimbarea administratorului, fără acordul deţinătorului, aşa cum prevede Legea nr. 213/1998, a fost încălcată legea iar hotărârea instanţei de fond este nelegală din acest punct de vedere. Mai mult, se consideră că au fost încălcate prevederile codului silvic, în condiţiile în care reducerea fondului forestier este strict interzisă.
Referitor la construcţia ce se află în acelaşi litigiu susţine recurenta că aceasta a fost transmisă în administrare prin aceeaşi Decizie nr. 636/1979, şi a intrat în proprietatea privată a sa prin efectul Legii nr. 15/1990, fiind evidenţiată în patrimoniul propriu, potrivit HG nr. 229/2009.În consecinţă, susţine recurenta că municipiul Râmnicu Vâlcea a transmis în proprietatea statului un bun construcţie ce se afla în proprietatea privată a Romsilva, situaţie inadmisibilă, sub aspect constituţional.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentei circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare.
Înalta Curte constată, în primul rând, că prin criticile de recurs formulate, recurenta procedează la reiterarea a aspectelor invocate în faţa instanţei de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect si detaliat în considerentele hotărârii recurate, condiţii în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului ci îşi va limita analiza la criticile care se circumscriu unor motive de recurs.
Recurenta a formulat cerere de anulare a HG nr. 967/2007 prin care, în temeiul art. 108 din Constituţia României şi art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, s-a aprobat darea în administrarea M.A.D.R., pentru I.T.R.S.V. Râmnicu Vâlcea a imobilului format din clădire, în suprafaţă de 416 mp. şi terenul aferent, în suprafaţă de 1.542 mp., situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, trecut în domeniu public al statului prin Hotărârea C.L. al Municipiului Râmnicu Vâlcea nr. 123 din 25 iunie 2007.
Prin Sentinţa nr. 1561 din 16 decembrie 2008, a Tribunalul Vâlcea, irevocabilă prin Decizia nr. 491/R-CONT din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, a fost respinsă excepţia de nelegalitate a Hotărârii C.L. nr. 123/2007, prin care s-a aprobat trecerea imobilului în natură teren şi construcţie, din domeniul public al municipiului în domeniul public al statului invocată de recurentă.
Aşadar, chiar dacă, recurenta, poate invoca un drept de administrare asupra imobilului, în baza Deciziei nr. 636 din 27 octombrie 1979 a C.P.J. Vâlcea - Comitetul Executiv, acesta nu poate fi opus dreptului de proprietate al statului, drept înscris, în baza Hotărârea C.L. nr. 123/2007 în cartea funciară a Municipiului Râmnicu Vâlcea.
În mod corect a reţinut instanţa de fond că imobilul în litigiu a aparţinut domeniului public al municipiului Râmnicu Vâlcea, fiind inventariat ca atare în HG nr. .1362/2001, poziţia nr. 1370 din Anexa nr. 2, şi a fost trecut cu respectarea dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 şi a celor ale art. 36 alin. (2) lit. c) şi art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, în domeniul public al statului prin Hotărârea C.L. al municipiului Râmnicu Vâlcea nr. 123 din 25 iunie 2007, privind schimbarea regimului juridic al unui imobil.
În mod greşit recurenta invocă în susţinerea acţiunii formulate Decizia nr. 58/ R din 18 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Piteşti, în condiţiile în care prin respectiva hotărâre judecătorească a fost respinsă o acţiune în revendicare formulată de Municipiul Râmnicu Vâlcea în contradictoriu cu R.N.P.D.S. Vâlcea, ceea ce nu echivalează cu confirmarea titlului de proprietate invocat de recurentă, fapt reţinut şi în considerentele Sentinţei nr. 579 din 26 iunie 2007 a Tribunalului Vâlcea.
Susţinerile referitoare la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor prin efectul legii, pot fi valorificate numai pe calea dreptului comun şi nu poate, în raport cu Sentinţa nr. 1561/2008 a Tribunalului Vâlcea, să repună în discuţie legalitatea Hotărârea C.L. nr. 123/2007, act administrativ ce a stat la baza HG nr. 967/2007, contestat în prezenta cauză.
Înalta Curte analizând actele şi lucrările dosarului în raport de cadrul legal aplicabil în cauză constată că nu poate primi criticile formulate de recurenta - reclamantă, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.N.P.R. - prin D.S. Râmnicu Vâlcea, împotriva Sentinţei civile nr. 97 din 14 mai 2010, a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1062/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1075/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
