ICCJ. Decizia nr. 107/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 107/2011
Dosar nr. 925/42/2009
Şedinţa publică din 12 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 22 octombrie 2009, reclamanta SC S.E.C.I. SA a chemat în judecată Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, solicitând obligarea pârâtului la emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului pentru suprafaţa de 4878 mp situată în sector 1.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că terenul făcea parte din activul întreprinderii de stat I.C.R.E.T. care s-a reorganizat în temeiul Legii nr. 15/990 şi din care a luat naştere societatea comercială, înfiinţată prin HG nr. 45/1991, ce prevede expres preluarea activului şi pasivului de către noua entitate.
Reclamanta a mai arătat că suprafaţa de teren de 4878 mp, ocupată în mare parte de construcţii este necesară desfăşurării activităţii societăţii, pârâtul având obligaţia de a emite certificatul în condiţiile HG nr. 834/1991.
Prin sentinţa nr. 245 din 30 noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că reclamanta nu a înaintat documentaţia completă pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, pârâtul nefiind în măsură să elibereze actul solicitat, în lipsa hotărârii adunării generale a acţionarilor şi a raportului de evaluare şi în raport de existenţa titlului numai pentru 1237 mp teren.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC S.E.C.I. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că în cauză era util a fi efectuată o expertiză de identificare a terenului în vederea stabilirii suprafeţei aferente activelor societăţii şi în ce măsură este necesară desfăşurării obiectului de activitate.
Reclamanta a precizat că, prin Ordinul nr. 252/1986 prin care a fost transmis terenul, suprafaţa nu a fost corect indicată, fiind mult mai mică decât cea reală aferentă clădirilor transmise prin anexa aceluiaşi act, doar suprafaţa construită fiind de 3109 mp, la care se adaugă 1692 mp căile de transport.
Reclamanta a mai susţinut că a făcut dovada depunerii documentaţiei complete la ministerul de resort, inclusiv raportul de evaluare.
În raport de această documentaţie, a arătat reclamanta, deţinând şi folosind întreaga suprafaţă de teren de 4878 mp, încă de la înfiinţare, refuzul pârâtului de a emite certificatul de atestare este nejustificat.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea suplimentării probelor, pentru a se stabili cu certitudine, în raport şi de actele noi depuse, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare pentru obligarea autorităţii competente la emiterea certificatului de atestare.
De menţionat că la termenul de judecată din 12 ianuarie 2011, reclamanta a depus la dosar Hotărârea adunării generale a acţionarilor societăţii din 28 aprilie 2009 prin care s-a aprobat documentaţia şi raportul de evaluare întocmit pentru terenul situat în sector 2.
Potrivit art. 1 din HG nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, o societate este îndreptăţită să i se ateste dreptul de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul său, necesare desfăşurării activităţii conform obiectului de activitate.
Din actele aflate la dosarul de fond rezultă că, potrivit Ordinului nr. 252/1986 emis de ministerul de resort, fosta I.C.R.E.T. Bucureşti (ale cărei bunuri au fost preluate de societatea comercială antecesoare a reclamantei prin HG nr. 45/1991) avea în administrare directă pe str. N. nr. 171 mai multe clădiri şi o suprafaţă de 1237 mp teren.
Prin procesul verbal încheiat la 2 martie 1985 s-a procedat la predarea-primirea mai multor clădiri, staţie de întreţinere auto, platformă de beton curte, împrejmuiri din beton, bunuri care prin HG nr. 45/1991 au intrat în patrimoniul societăţii comerciale cu capital de stat şi în raport de care susţine reclamanta că se delimitează terenul vizat.
Aceste înscrisuri ca şi celelalte acte depuse ca documentaţie, raportul de evaluare întocmit la 2 aprilie 2009, înscrisuri aprobate de Adunarea generală a acţionarilor societăţii constituie dovezi ale faptului că reclamanta a preluat în patrimoniu o suprafaţă de teren mai mare decât cea menţionată în Ordinul nr. 252/1986.
În aceste împrejurări, Curtea constată că era îndreptăţită reclamanta să solicite efectuarea unei expertize topografice care să identifice terenul aflat în folosinţa societăţii, transmis în urma înfiinţării antecesoarei sale în temeiul Legii nr. 15/1990 şi să stabilească dacă suprafaţa respectivă este necesară desfăşurării activităţii conform obiectului de activitate.
De menţionat că această probă a fost solicitată de reclamantă în faţa primei instanţe, fiind însă greşit respinsă ca neconcludentă.
Cu ocazia rejudecării, urmează a se avea în vedere şi faptul că parte din suprafaţa de teren în litigiu, de 2017 mp a fost revendicată de B.I. şi B.N., acţiune admisă prin Decizia nr. 259 din 13 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, irevocabilă (fila 133, dosar fond).
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul şi va casa sentinţa cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC S.E.C.I. SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 245 din 30 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1066/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1074/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
