ICCJ. Decizia nr. 989/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 989/2011
Dosar nr. 1492/44/2009
Şedinţa publică din 18 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.G. a chemat în judecată C.C.S.D., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună obligarea acesteia din urmă la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Galaţi Str. C. Brâncoveanu sub sancţiunea plăţii de câte 100 lei pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că dispoziţia nr. 1018/ SR din 17 decembrie 2004 a P.M. Galaţi a stabilit că valoarea echivalentă a imobilului sus menţionat va fi stabilită de către C.C.S.D.
Această dispoziţie împreună cu documentaţia aferentă au fost transmise S.C.C.S.D., care, a înregistrat lucrarea sub nr. 84086 din 16 septembrie 2006 şi, de la această dată şi până la introducerea cererii de chemare în judecată nu a fost stabilită valoarea de despăgubire şi nici nu s-a admis titlul de despăgubire, fapt ce a determinat-o pe reclamantă să solicite prin instanţă rezolvarea cererii într-un termen rezonabil.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 90 din 23 martie 2010, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta S.G.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că nesoluţionarea cererii reclamantei nu este datorată culpei sau neglijenţei autorităţii pârâte, ci volumului mare de activitate al acesteia şi necesităţii parcurgerii unei proceduri complicate şi îndelungate la îndeplinirea căreia sunt concurente mai multe instituţii şi autorităţii publice.
Instanţa a mai reţinut că, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008, C.C.S.D. a stabilit două categorii de dosare, respectiv cele transmise S.C.C. înainte de apariţia OUG nr. 81/2007, şi cele transmise după intrarea în vigoare a acestui act normativ, dosarul reclamantei făcând parte din prima categorie astfel ca ordinea de soluţionare este acea a înregistrării dosarelor.
Împotriva acestei sentinţei considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamanta S.G. susţinând, în esenţă, următoarele critici:
Deşi instanţa a unit cu fondul excepţia tardivităţii cererii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. [(contrar dispoziţiilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ.)], aceasta a omis să le soluţioneze, ceea ce atrage casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, se susţine că instanţa nu ar fi motivat în drept soluţia de respingere a acţiunii ca nefondată.
Astfel, susţine recurenta, reclamanta şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O., instanţa, neînlăturând, în mod motivat, aplicabilitatea acestui articol, încălcând în mod vădit dispoziţiile art. 261 C. proc. civ.
Mai înainte însă de a trece la analiza motivelor de recurs, urmează să se analizeze excepţia invocată de A.N.R.P. privind lipsa calităţii sale procesuale pasive cu privire la emiterea titlului de despăgubire.
Astfel, sub aspectul calităţii procesuale pasive a A.N.R.P., Înalta Curte reţine că existenţa acestei calităţi presupune identitate între persoană celui chemat în judecată şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii.
Potrivit HG nr. 361/2005, dată în aplicarea Legii nr. 10/2001, A.N.R.P. în calitate de organ de specialitate al administraţiei publice centrale, acordă sprijin şi îndrumare metodologică entităţilor implicate în soluţionarea notificărilor, iar în privinţa procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor ce nu pot fi restituite, în natură, asigură S.C.C., având atribuţii de centralizare a dosarelor şi de verificare a legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor A.N.R.P. şi C.C.S.D. să emită Decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Galaţi Str. Constantin Brâncoveanu.
Cum potrivit art. 13 alin. (1) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, C.C.S.D. are atribuţia emiterii deciziilor ce reprezintă titlu de despăgubire în procedura administrativă de acordare a despăgubirilor pentru imobilele restituite în natură rezultă că A.N.R.P. nu are calitate procesuală pasivă astfel că excepţia fiind întemeiată urmează a fi admisă, acţiunea reclamantei fiind aşadar, respinsă faţă de această pârâtă.
Cât priveşte recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei recurate, în contradictoriu cu C.C.S.D., acesta va fi admis iar acţiunea va fi respinsă ca rămasă fără obiect.
Într-adevăr, aşa cum s-a arătat mai sus, atribuţia emiterii deciziilor ce reprezintă titlu de despăgubire în procedura administrativă de acordare a despăgubirilor pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură, potrivit art. 13 alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, aparţine C.C.S.D.
Potrivit deciziei nr. 8177 din 18 mai 2010, emisă de C.C.S.D., decizie privind acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, s-a emis „titlul de despăgubire în favoarea reclamantei în cuantum de 166.230,92 RON, sumă rezultată în urma deducerii despăgubirilor în cuantum de 357,08 ROL respectiv 582 ROL încasate în anul 1974, actualizate cu coeficientul de actualizare, din valoarea consemnată în raportul de evaluare întocmit în dosarul înregistrat cu nr. 26871/CC (art. 1 din decizie).
Faţă de cele ce preced se constată că obiectul acţiunii a fost realizat, astfel, că, se va admite recursul şi se va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. şi respinge acţiunea reclamantei faţă de aceasta.
Admite recursul declarat de S.G. împotriva sentinţei civile nr. 90 din 23 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 988/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 994/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
