ICCJ. Decizia nr. 1118/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1118/2011
Dosar nr. 2097/33/2009
Şedinţa publică din 24 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamantul G.V. a chemat în judecată pe pârâţii C.N.P.A.D.A.S. şi A.N.F.P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se anuleze Ordinul nr. 444 din 24 aprilie 2009; obligarea pârâtelor la emiterea unui ordin prin care să fie reintegrat în corpul funcţionarilor publici, pe funcţia publică de execuţie de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta de salarizare 1, la C.J.P. Maramureş – D.S.P.P.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a deţinut funcţia publică de conducere de director executiv adjunct la C.J.P. Maramureş până la data de 23 mai 2009; funcţia publică de execuţie corespunzătoare acestei funcţii de conducere a fost cea de consilier clasa 1, gradul profesional superior, treapta de salarizare 1. Prin Ordinul nr. 444 din 24 aprilie 2009 al Preşedintelui C.N.P.A.D.A.S., începând cu data de 23 mai 2009 s-a dispus încetarea raportului de serviciu al subsemnatului la C.J.P. Maramureş, prin eliberarea din funcţia publică de conducere. în cuprinsul ordinului contestat sunt invocate prevederile art. 99 lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, privind statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare şi dispoziţiile OUG nr. 3 7/2009.
Prin întâmpinare pârâta C.N.P.A.D.A.S. a solicitat respingerea cererii faţă de instituţia pârâtă, ca fiind netemeinică şi nelegală.
La termenul de judecată din data de 22 aprilie 2010 Curtea de apel a pus în discuţia părţilor, din oficiu, excepţia lipsei de interes a reclamantului în formularea prezentei acţiuni.
Prin Sentinţa civilă nr. 176 din 22 aprilie 2010 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei de interes şi a respins cererea formulată de reclamantul G.V. în contradictoriu cu pârâtele C.N.P.A.D.A.S. şi A.N.F.P.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că reclamantul a solicitat anularea în parte a Ordinului nr. 444 din 24 aprilie 2009 cu privire la încetarea raportului de serviciu referitoare la funcţia de execuţie de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta de salarizare 1 şi reintegrarea sa în această funcţie de execuţie.
Din cuprinsul ordinului contestat rezultă însă că raportul de serviciu al reclamantului a încetat doar din funcţia publică de conducere, neafectând cu nimic funcţia de execuţie pe care o ocupa anterior. De altfel, acest Ordin a fost emis în aplicarea OUG nr. 37/2009, act normativ care nici nu avea în vedere funcţiile publice de execuţie ale funcţionarilor publici, ci a vizat doar desfiinţarea unor funcţii publici de conducere. Prin urmare, şi din acest punct de vedere instanţa de fond a constatat că ordinul contestat în speţă nu a vizat funcţia publică de execuţie a reclamantului, astfel încât anularea din acest punct de vedere al actului administrativ nu aduce nici un folos reclamantului.
Pe de altă parte, din Ordinul nr. 1113 din 13 octombrie 2009 emis de Preşedintele C.N.P.A.D.S. rezultă că, în prezent, reclamantul exercită funcţia de conducere de director coordonator al C.J.P. Maramureş, astfel încât nici sub acest aspect reclamantul nu justifică vreun interes în formularea prezentei acţiuni.
Prin urmare, în condiţiile în care reclamantului nu i-a încetat raportul de serviciu sub aspectul funcţiei de execuţie pe care o îndeplinea anterior numirii în funcţia de conducere, iar acesta şi la momentul actual îndeplineşte funcţia publică de conducere de director coordonator, instanţa de fond a apreciat că anularea Ordinului nr. 444 din 24 aprilie 2009 emis de pârâta C.N.P.A.D.S. nu îi aduce acestuia nici un beneficiu.
Împotriva Sentinţei civile nr. 176 din data de 22 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamantul G.V., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ.
Reclamantul a învederat, prin motivele de recurs, că hotărârea primei instanţe, prin care a fost admisă excepţia lipsei de interes a reclamantului, este în mod esenţial nelegală, în condiţiile în care analiza acestei excepţii s-a făcut în afara contextului stării de fapt expusă de recurent, cu încălcarea esenţială a legii şi cu consecinţa firească a pronunţării unei hotărâri a cărei cenzurare se impune. A precizat recurentul că nu se poate susţine că lipseşte interesul reclamantului în promovarea acţiunii în contencios administrativ, atâta vreme cât prin ordinul contestat nu s-a dispus eliberarea din funcţia de conducere ci încetarea raporturilor de serviciu. Chiar dacă desfiinţarea postului de conducere s-a făcut în baza unor acte normative abrogate, oricum raportul de serviciu al reclamantului a încetat din motive neimputabile funcţionarului public, astfel că reclamantul trebuia, potrivit art. 103 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, să-şi păstreze drepturile dobândite în cariera de funcţionar public. Or, în condiţiile în care ar fi existat o restructurare reală a instituţiei, pârâtele aveau obligaţia trecerii reclamantului pe un post vacant în cadrul instituţiei, iar în lipsa unui astfel de post, de a transforma propriul post al reclamantului la nivelul funcţiei de execuţie.
Prin întâmpinările formulate în cauză intimaţii A.N.F.P. şi C.N.P.P. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciindu-se că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Recursul este fondat.
Prin acţiunea în contencios administrativ cu care a învestit prima instanţă reclamantul G.V. a solicitat anularea Ordinului nr. 444 din data de 24 aprilie 2009 emis de preşedintele C.N.P.A.D.A.S. - prin care, în temeiul prevederilor art. 3 alin. (1) din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, funcţia publică de conducere de director executiv adjunct al C.J.P. Maramureş - D.S.P.P., a fost desfiinţată, prin care, în conformitate cu prevederile art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a stabilit că reclamantului, Director executiv adjunct - Direcţia stabiliri şi plăţi prestaţii - Consilier, clasa l, gradul profesional superior, treapta de salarizare I al C.J.P. Maramureş, îi încetează raportul de serviciu prin eliberare din funcţia publică de conducere la data expirării termenului de preaviz respectiv la data de 23 mai 2009 şi prin care, în temeiul prevederilor art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reclamantului i s-a acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice precum şi obligarea pârâtelor C.N.P.A.D.A.S. şi A.N.F.P. la emiterea unui ordin prin care reclamantul să fie reintegrat în corpul funcţionarilor publici, pe funcţia publică de execuţie de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta de salarizare 1, la C.J.P. Maramureş - D.S.P.P.
În mod greşit instanţa de fond, prin sentinţa recurată, a admis excepţia lipsei de interes a reclamantului în exercitarea acţiunii, invocată din oficiu, şi a respins pe acest temei cererea de chemare în judecată a pârâtelor C.N.P.A.D.A.S. şi A.N.F.P., cu motivarea că în condiţiile în care reclamantului nu i-a încetat raportul de serviciu sub aspectul funcţiei de execuţie pe care o îndeplinea anterior numirii în funcţia de conducere, iar acesta şi la momentul pronunţării hotărârii îndeplineşte funcţia publică de conducere de director coordonator, anularea Ordinului nr. 444 din 24 aprilie 2009 emis de C.N.P.A.D.A.S. nu îi aduce acestuia nici un beneficiu. In consecinţă, s-a apreciat că nejustificând nici un interes în formularea cererii de anulare a Ordinului nr. 444 din 24 aprilie 2009, s-a impus respingerea acesteia ca lipsită de interes, aceeaşi soartă stabilind că urma să o aibă şi petitul accesoriu de reintegrare în funcţia de execuţie deţinută anterior.
Condiţia justificării unui interes în activitatea judiciară este recunoscută în mod unanim ca absolut necesară atât pentru dobândirea calităţii de parte în proces cât şi pentru exerciţiul acţiunii civile. Interesul trebuie să stea la baza oricărei cereri în justiţie şi constă în folosul practic material sau moral, ori material şi moral, pe care partea îl urmăreşte în judecată. în mod firesc, interesul afirmat în justiţie trebuie să fie legitim, ceea ce înseamnă că pretenţiile formulate de reclamant izvorăsc dintr-un raport juridic recunoscut de lege, trebuie să fie personal, adică să fie propriu celui care promovează acţiunea, şi mai trebuie să fie născut Şi actual, ceea ce semnifică existenţa unei încălcări a unui anumit drept subiectiv care să persiste pe toată durata soluţionării litigiului concret.
Rezultă, din înscrisurile depuse în cauză, că ulterior emiterii Ordinului nr. 444 din 23 aprilie 2009 contestat de reclamant, s-a emis Ordinul nr. 1228 din data de 25 mai 2009 al ministrului muncii, familiei Şi protecţiei sociale prin care recurentul reclamant, a fost numit, cu data emiterii ordinului în discuţie, în temeiul prevederilor art. 3 alin. (4) din OUG nr. 37/2009, îi funcţia de director coordonator la C.J.P. Maramureş, cu contract de management asimilat contractului individual de muncă pe durată determinată, pe o perioadă de maximum 4 ani. Prin Ordinul nr. 994 din data de 13 octombrie 2009 emis de Preşedintele C.N.P.A.D.A.S. s-a stabilit că la data de 14 octombrie 2009 încetează contractul de management al reclamantului în funcţia de director coordonator al C.J.P. Maramureş, potrivit prevederilor OUG nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întărirea capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ - teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publică centrală şi locală, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local, iar prin Ordinul nr. 1113 din data de 13 octombrie 2009 emis de asemenea de Preşedintele C.N.P.A.D.A.S. s-a stabilit că reclamantul exercită, până la ocuparea prin concurs a postului, atribuţiile funcţiei de conducere de director coordonator al C.J.P. Maramureş. În continuare, prin Ordinul nr. 1286 din data de 26 octombrie 2009 al Preşedintelui C.N.P.A.D.A.S. recurentul a fost numit, în temeiul prevederilor art. III alin. (4) din OUG nr. 105/2009, începând cu data de 27 octombrie 2009, în funcţia de director coordonator la C.J.P. Maramureş, cu contract de management asimilat contractului individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată, pe o perioadă de maximum 4 ani. Ulterior, prin Ordinul nr. 259 din data de 26 februarie 2010 Preşedintele C.N.P.A.D.A.S. a stabilit că începând cu data de 1 martie 2010 încetează aplicabilitatea prevederilor Ordinului nr. 1286/2009 privind numirea reclamantului G.V. în funcţia de conducere de director coordonator al C.J.P. Maramureş şi că tot cu aceeaşi dată încetează şi aplicabilitatea prevederilor contractului de management anexă la ordin. Apoi, prin Ordinul nr. 320 din data de 27 februarie 2010 al Preşedintelui C.N.P.A.D.A.S. s-a stabilit că Ordinul nr. 259/2010 se aplică de la data intrării în vigoare a prevederilor legale cuprinse în proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aflat la acel moment în dezbaterea Parlamentului României. În prezent, conform adeverinţei din data de 18 februarie 2011 emisă de C.J.P. Maramureş, recurentul reclamant G.V. nu mai ocupă nici o funcţie publică de conducere ci funcţia de execuţie temporar vacantă de inspector, clasa I, grad profesional superior, gradaţia 5, clasa de salarizare 59, până la data de 8 iulie 2011.
În aceste condiţii, prin raportare la motivele de fapt şi de drept invocate de reclamant prin acţiunea în contencios administrativ formulată - printre care nelegalitatea Ordinului nr. 444 din 24 aprilie 2009 urmare emiterii Deciziei nr. 1257 din data de 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale prin care Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice a fost declarată neconstituţională, precum şi nelegalitatea aceluiaşi ordin urmare încălcării prevederilor art. 4 din OUG nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar potrivit cărora, susţine reclamantul, pârâtele aveau obligaţia trecerii recurentului pe un post vacant în cadrul instituţiei iar în lipsa acestui post de a transforma propriul post la nivelul funcţiei de execuţie avute anterior - precum şi la împrejurarea că eronat a statuat prima instanţă că prin efectul ordinului contestat a încetat doar raportul de serviciu al reclamantului privitor la funcţia publică de conducere de director executiv adjunct al C.J.P. Maramureş nu şi raportul de serviciu privitor la funcţia publică de execuţie de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta de salarizare I, se reţine că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că lipseşte interesul reclamantului în promovarea acţiunii şi a dispus admiterea excepţiei lipsei interesului şi respingerea pe acest temei a acţiunii reclamantului.
Aşa fiind, văzând dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prevederile art. 312 alin. (1)-(3) şi art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamantul G.V. împotriva Sentinţei civile nr. 176 din data de 22 aprilie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, se va casa hotărârea atacată şi se va trimite pricina spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.V. împotriva Sentinţei civile nr. 176 din 22 aprilie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1109/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1128/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
