ICCJ. Decizia nr. 1388/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1388/2011
Dosar nr. 10997/2/2009
Şedinţa publică din 9 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin Sentinţa civilă nr. 2626 din 1 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamanta SC T. SA în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. şi a anulat în parte Ordinul M.A.I. nr. 134/2007, astfel cum a fost modificat prin Ordinele M.A.I. nr. 174/2007 şi nr. 433/2008, respectiv pct. 4 din anexa 2 a ordinului.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Anexa 2 la acest ordin reglementează criteriile de evaluare şi punctajele care se acordă în cazul atribuirii curselor în trafic judeţean, iar la pct. 4 din această anexă se prevede că operatorul de transport rutier va fi depunctat cu câte un punct pentru fiecare copie conformă a licenţei de transport suspendate în perioada de valabilitate a programului de transport judeţean.
Ordinul contestat a fost emis în temeiul dispoziţia art. 341 alin. (2) din OUG nr. 109/2005 privind transporturile rutiere care prevedea că în vederea atribuirii traseelor, condiţiile impuse şi punctajele de departajare se stabilesc de M.I.R.A., pentru traseele judeţene, la momentul emiterii, desfăşurarea activităţii de transport cunoscând o reglementare unitară prin această ordonanţă de urgenţă.
Instanţa de fond a reţinut că în Anexa 1 la Ordinul M.A.I. nr. 134/2007 care reglementează Metodologia de punctare, se prevede că atribuirea traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean se face în conformitate cu prevederile Ordinului M.T.C.T. nr. 1892/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora, cu modificările ulterioare.
S-a constatat, aşadar, că ordinul contestat de reclamantă face trimitere în mod expres la Ordinul nr. 1892/2006 care în Anexa nr. 7 reglementează criteriile de evaluare şi punctajele care se acordă în cazul atribuirii curselor în trafic interjudeţean, prevede la pct. 4, aceeaşi dispoziţie privind depunctarea operatorului de transport rutier, cu câte un punct pentru fiecare copie conformă a licenţei de transport suspendate în perioada de valabilitate a programului de transport interjudeţean, se regăseşte la pct. 4 din Anexa 2 la Ordinul M.A.I. nr. 134/2007.
Astfel, reţine instanţa de fond că ordinal contestat a preluat criteriile de punctare reglementate de Ordinul nr. 1892/2006, precum şi dispoziţiile privind depunctarea operatorului de transport.
Se mai reţine că deşi Ordinul nr. 1892/2006 a fost modificat prin Ordinul nr. 394/2008 în sensul abrogării normelor referitoare la depunctarea operatorului de transport totuşi aceste modificări nu se regăsesc şi în Ordinul M.A.I. nr. 134/2007, care deşi a fost modificat succesiv prin Ordinele M.A.I. nr. 174/2007 şi nr. 433/2008, a menţinut pct. 4 din Anexa 2 la Ordinul nr. 134/2007 referitor la depunctarea operatorului de transport.
Susţinerea pârâtului că Ordinul nr. 1892/2006 nu are legătură cu atribuirea traseelor judeţene prin Programul judeţean de transport pentru 2008 - 2011 nu au fost reţinute, având în vedere că Ordinul nr. 134/2007 face referire în mod expres la acest ordin, prevăzând că atribuirea traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean se face în conformitate cu Ordinul nr. 1892/2006.
În condiţiile în care acest ultimo ordin nu mai prevede depunctarea operatorului de transport rutier cu câte un punct pentru fiecare copie conformă a licenţei de transport suspendate în perioada de valabilitate a programului de transport judeţean, menţinerea acestei dispoziţii în Ordinul nr. 134/2007 a fost considerată, de instanţa de fond ca nelegală, cu atât mai mult cu cât Legea 92/2007 privind transportul public local şi Ordinul M.I.R.A. nr. 353/2007 privind normele metodologice de aplicare a Legii 92/2007 nu prevăd situaţii în care o copie conformă a licenţei de traseu poate fi suspendată.
Mai apreciază instanţa de fond că sancţiunea constând în suspendarea unei copii conforme a licenţei de transport era reglementată de OUG 105/2009, în vigoare la data emiterii Ordinelor nr. 1892/2006 şi nr. 134/2007, dar această sancţiune nu mai este reglementată de Legea 92/2007, în prezent în vigoare, fiind, în consecinţă, abrogată dispoziţia din Ordinul nr. 1892/2007care conţinea această sancţiune.
2. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei civile nr. 2626 din 1 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul M.A.I., în temeiul art. 304 C. proc. civ.
Astfel printr-un set de critici, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurentul invocă nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii atacate, susţinând în esenţă, următoarele:
Cadrul general de reglementare îl constituie Legea nr. 92/2007, Ordinul M.A.I. nr. 353/2007, Ordinul M.A.I. nr. 134/2007 şi Ordinul M.A.I. nr. 174/2007, iar criteriile de evaluare şi punctare sunt clar reglementate de ultimele două ordine amintite.
Susţine recurentul că a emis ordinul contestat în materia criteriilor de evaluare şi punctare a transportatorilor înscrişi în cursele de trafic judeţean, cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, aşa că, în cauză, în mod greşit instanţa de fond a reţinut caracterul nelegal al sancţiunii reglementate la pct. 4 din anexa 2 a Ordinului nr. 134/2007.
Consideră recurentul că instanţa de contencios administrativ este competentă a cerceta doar respectarea actelor normative în temeiul căruia a fost emis un act administrativ, respectarea metodologiei de evaluare şi punctare de către autorităţile competente, şi nu să se pronunţe asupra oportunităţii emiterii/ modificării unor dispoziţii din cuprinsul actului administrativ atacat.
Mai arată recurentul că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că ordinul contestat trebuia modificat în urma modificării Ordinului nr. 1882/2006, în condiţiile în care conform art. 341 alin. (2) din OUG nr. 109/2005, M.T. şi MAI au competenţe distincte în reglementarea condiţiilor de evaluare şi de punctare, respectiv M.T. pentru traseele interjudeţene şi M.A.I. pentru traseele judeţene.
Astfel, se susţine că faptul că Ordinul M.A.I. nr. 134/2007 face trimitere la respectarea dispoziţiilor Ordinului M.T.C.T. nr. 1892/2006 în atribuirea traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean, nu înseamnă că activitatea de transport judeţean şi atribuirea traseelor judeţene din Programul judeţean de transport pentru 2008 - 2011 este reglementată de acest act.
În consecinţă, criteriile privind vechimea pe traseu şi depunctarea pentru copii conforme suspendate constituie o oglindă a activităţii anterioare a operatorului, acestea fiind evaluate în conformitate cu prevederile legislaţiei de la momentul respectiv şi drept urmare nu pot fi considerate criterii discriminatorii.
Pe de altă parte, se mai arată că, toţi transportatorii înscrişi în cursele de trafic judeţean sunt supuşi aceluiaşi regim, fără a se putea invoca stabilirea unor condiţii inechitabile de participare la licitaţia pentru obţinerea de trasee.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este temeinică şi legală, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Înalta Curte constată, în primul rând, că prin criticile de recurs formulate, recurenta procedează la reiterarea ad literam a aspectelor invocate în faţa instanţei de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect si detaliat în considerentele hotărârii recurate, condiţii în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului ci îşi va limita analiza la criticile care se circumscriu unor motive de recurs.
Astfel, Ordinul criticat stabileşte metodologia şi criteriile de evaluare în vederea atribuirii traseelor în transportul judeţean, acesta fiind adoptat la momentul când desfăşurarea activităţii de transport cunoştea o reglementare unitară, respectiv, OUG nr. 109/2005 - privind transporturile rutiere şi Ordinul nr. 1892/2006 - privind normele metodologice de aplicare a legii transporturilor.
Ulterior, transportul judeţean a primit o nouă reglementare, respectiv, Legea nr. 92/2007 - privind transportul public local şi Ordinul nr. 353/2007 - privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 92/2007.
Astfel, Ordinul M.I.R.A. nr. 134/2007, care a fost emis în temeiul art. 341 alin. (2) din OUG nr. 109/2005 prevede că: „în vederea atribuirii traseelor, condiţiile impuse şi punctajelede departajaresestabilesc (…) de M.I.R.A., pentru traseele judeţene", iar pe de altă parte, chiar cuprinsul Ordinului nr. 134/2007 este menţionată respectarea dispoziţiilor Ordinului nr. 1.892/2006 - „ Atribuirea traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean se face în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1.892/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora, cu modificările ulterioare (…)".
La data adoptării ordinului atacat, condiţiile stabilite în vederea atribuirii traseelor judeţene erau asemănătoare/identice celor cuprinse în Ordinul nr. 1.892/2006, fiind în concordanţă cu dispoziţiile OUG nr. 109/2005 şi cu cele ale ordinului anterior menţionat.
Potrivit dispoziţiilor OUG nr. 109/2005, operatorul de transport putea fi sancţionat prin suspendarea unei copii conforme, iar potrivit Ordinului nr. 1.892/2006 (privind normele de aplicare ale OUG nr. 109/2005), în dispoziţiile privind criteriile de evaluare pentru atribuirea traseelor, respectiv, punctul 4 din Anexa 7a a acestui act normativ prevedea: „Operatorul de transport rutier va fi depunctat cu câte un punct pentru fiecare copie conformă a licenţei de transport suspendate în perioada de valabilitate a programului de transport interjudeţean", iar în Anexa 7b a aceluiaşi ordin (privind metodologia de punctură) era prevăzut: „Punctajul obţinut la criteriile de evaluare 1, 2 şi 3 menţionate în anexa nr. 7a) se cumulează. Din suma astfel obţinută se scade punctajul rezultat la criteriul 4, obţinându-se punctajul general".
Aceste dispoziţii, privind depunctarea operatorului de transport ca urmare a suspendării copiilor conforme, a fost introdus şi în Ordinul nr. 134/2007 care stabilea criteriile de punctare pentru traseele care vor fi atribuite în transportul judeţean, având conţinutul mai sus arătat.
La data adoptării Ordinului nr. 134/2007, acesta a preluat în criteriile de punctare dispoziţiile cuprinse în Ordinul nr. 1892/2006, prevăzând criteriul prin care se stabilea depunctarea operatorului de transport.
Ordinul nr. 134/2007 a prevăzut în mod expres respectarea condiţiilor impuse de Ordinul nr. 1.892/2006.
Anterior organizării şedinţei de atribuire pentru noul program de transport (2008 - 2011), Ordinului nr. 1892/2006 i se aduc modificări prin Ordinul nr. 394/2008, în sensul în care acest criteriu de evaluare privind depunctarea operatorului de transport este abrogat, în esenţă reţinându-se ca fiind unul discriminatoriu.
Totodată, în aceeaşi perioadă se aduc modificări şi Ordinului nr. 134/2007, prin Ordinul nr. 433/2008, fără ca noile condiţii legale să fie avute în vedere.
Astfel, promovarea acţiunii de anulare, în parte, a actului normativ a venit în momentul în care acest ordin nu a mai respectat dispoziţiile actelor normative în baza cărora a fost emis, în concret, nerespectarea dispoziţiilor Ordinului nr. 1892/2006 după modificarea acestuia prin Ordinul nr. 394/2008, în sensul mai sus arătat.
Faţă de solicitarea de anulare în parte a dispoziţiilor acestui act normativ, recurentul, deşi recunoaşte faptul că emiterea actului normativ (Ordinul nr. 134/2007) s-a făcut în temeiul OUG nr. 109/2005, în mod eronat susţine că nu era obligatorie preluarea modificărilor aduse Ordinului nr. 1892/2006, în condiţiile în care obligativitatea respectării respectivul ordin rezultă, fără echivoc, din chiar cuprinsul actului normative contestat.
Aşadar în mod corect instanţa de fond a constatat că textul criticat nu este în concordanţă cu dispoziţiile Ordinului nr. 1892/2007 şi Legea nr. 92/2007, în prezent în vigoare.
În consecinţă, Înalta Curte analizând actele şi lucrările dosarului în raport de cadrul legal aplicabil în cauză constată că nu poate primi criticile formulate de recurenta - reclamantă, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În raport cu toate cele expuse, constatându-se că dezlegarea dată cauzei de către prima instanţă este corectă, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul se va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.A.I., împotriva Sentinţei civile nr. 2626 din 1 iunie 2010, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1337/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1394/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
