ICCJ. Decizia nr. 1332/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1332/2011
Dosar nr. 17/57/2010
Şedinţa publică din 4 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta G.M. a chemat în judecată C.S.E.P.H.A. şi A.N.P.H. din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, solicitând anularea deciziei nr. 8741 din 6 iulie 2009 emisă de C.S. şi obligarea pârâtelor la emiterea unei noi decizii prin care să fie încadrată permanent în grad de handicap grav cu asistent personal.
În motivarea cererii s-a arătat că este luată în evidenţă ca persoană adultă cu handicap din anul 2005, iar la data de 1 noiembrie 2008 a avut termen pentru revizuirea certificatului şi urma să se prezinte la Comisia de evaluare cu o serie de documente.
Ulterior, la 10 decembrie 2008, i s-a solicitat să prezinte documente care să provină de la Spitalul Judeţean Deva deşi nicio prevedere legală nu-i impune să facă investigaţii într-o anumită unitate spitalicească.
La 23 martie 2009 s-a prezentat din nou pentru evaluare şi i s-a eliberat certificatul de încadrare în grad de handicap doar pe termen de 6 luni.
Pentru aceste vicii şi pentru faptul că raportul de evaluare complexă nu a fost întocmit în conformitate cu prevederile legale, reclamanta a formulat contestaţie la Comisia superioară şi i s-a eliberat Decizia nr. 8741 din 6 iulie 2009 cu valabilitate până în martie 2010, deşi dosarul este complet şi boala nu se remite.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 109/ CA/2010 din 21 aprilie 2010 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamantei, a fost anulată Decizia nr. 8741 din 6 iulie 2009 şi a fost obligată C.S. să emită o nouă decizie privind încadrarea reclamantei în grad de handicap grav cu asistent personal cu caracter permanent şi au fost obligate pârâtele la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei s-a reţinut faptul că reclamanta a fost încadrată în gradul de handicap grav cu asistent personal în baza evaluării şi reevaluării complexe a reclamantei, pe baza criteriilor şi principiilor prevăzute de art. 48 – art. 50 din HG nr. 268/2007.
Apărările C.S. în sensul că documentaţia depusă de reclamantă nu ar fi concludentă, au fost considerate neîntemeiate iar încadrarea în grad de handicap a reclamantei este în afara oricărui dubiu, iar aşa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză reclamanta suferă de demenţă Alzheimer – formă severă, boală cu caracter ireversibil, astfel că s-a apreciat că aceasta are caracter permanent.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.S.E.P.H.A. criticând-o pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea instanţei de fond este nelegală pentru că este motivată pe aspecte total străine de natura pricinii.
Se arată în motivele de recurs că instanţa de fond se referă la „recunoaşterea afecţiunilor de care suferă reclamanta şi încadrarea în grad de handicap grav a acesteia".
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea instanţei de fond este nelegală pentru că este dată cu aplicarea greşită a legii deoarece a fost administrată expertiza medico-legală într-un caz neprevăzut de art. 26 din ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale.
Criteriile pentru efectuarea constatărilor şi expertizelor medico-legale sunt distincte de criteriile medico-pshio-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992 din 19/2007 al M.S.P. prevăzute de legislaţia în materia protecţiei drepturilor persoanelor cu handicap.
Se invocă şi faptul că recurenta a aplicat Instrucţiunea metodologică nr. 800/2008 emisă de C.S. care prevede afecţiunile medicale pentru care se pot emite certificate de handicap cu caracter permanent, iar afecţiunea pe care o prezintă intimata nu se regăseşte în cele două liste care au fost depuse la dosar.
4. Soluţia instanţei de fond.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
Prin Decizia contestată în prezenta cauză (Decizia nr. 8741 din 6 iulie 2009 emisă de C.S.E.P.H.A.) a fost menţinut gradul de handicap grav stabilit pentru reclamanta G.M. stabilit prin certificatul nr. 67330 din 30 martie 2009 emis de C.E.P.A.H. din cadrul C.J. Hunedoara, dar s-a stabilit ca termen de revizuire – martie 2010.
Contestaţia în cauză vizează numai acest termen de revizuire şi se solicită stabilirea cu caracter permanent a gradului de handicap.
Reclamanta beneficiază de gradul grav de handicap cu asistent personal din anul 2006, conform certificatului nr. 37332 din 11 decembrie 2006, având acelaşi cod de boală G 30 şi cod handicap 5, termenele de revizuire fiind anuale.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, prin Ordinul comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992 din 19/2007 se stabileşte încadrarea în gradul de handicap a persoanelor.
Dar, instanţa de fond a făcut referire la aceste criterii pentru a justifica acordarea gradului de handicap grav cu asistent personal, fapt recunoscut de autoritatea recurentă, dar nu precizează care dispoziţii legale nu dau posibilitatea ca pentru gradul de handicap grav în cazul persoanelor cu dezvoltare incompletă a funcţiilor mentale şi psihosociale să se poată stabili un termen de revizuire, mai ales că parametrii funcţionali se pot stabili prin examen psihiatric, teste psihometrice şi anchetă socială.
Referitor la primul motiv de recurs invocat, cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că este neîntemeiat pentru că hotărârea instanţei de fond nu conţine motive străine de natura pricinii, iar referirile sunt chiar la reclamanta din prezenta cauză.
Însă, cel de-al doilea motiv de recurs invocat, cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este întemeiat.
Instanţa de fond face referire la o expertiză medico-legală, dar concluziile acesteia sunt nerelevante.
Mai întâi, este stabilit un diagnostic clinic „demenţă Alzheimer", diagnostic recunoscut şi de autoritatea recurentă care i-a acordat reclamantei-intimate gradul grav de handicap cu asistent personal.
Celelalte concluzii ale expertizei s-au bazat pe examinarea unor acte medicale şi nu pe examinarea persoanei, dar nu se precizează care sunt dispoziţiile în baza cărora s-a stabilit caracterul permanent al unei boli, mai ales că există o listă a afecţiunilor care creează handicap ireversibil şi pentru care se poate emite certificat de persoană cu handicap cu caracter permanent, listă aprobată prin instrucţiunea metodologică nr. 800/2008 emisă de Comisia superioară conform art. 14 alin. (2) din HG nr. 430/2008.
Pentru că boala de care suferă reclamanta nu se regăseşte pe această listă trebuia înlăturate concluziile raportului de expertiză medico-legală şi nu se putea acorda gradul de handicap cu caracter permanent.
Conform acestei liste se poate acorda gradul de handicap cu caracter permanent numai pentru „demenţă Alzheimer" – formă avansată, or, nici expertiza medico-legală şi nici actele medicale aflate la dosar nu confirmă forma avansată a acestei boli pentru a se putea justifica obligarea la acordarea gradului de handicap cu caracter permanent.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentinţa atacată şi, pe fond, respinsă acţiunea reclamantului ca neîntemeiată pentru că Decizia atacată prin care s-a stabilit un termen de revizuire este legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.S.E.P.H.A. împotriva Sentinţei nr. 109/ CA/2010 din 21 aprilie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 997/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1333/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
