ICCJ. Decizia nr. 1333/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1333/2011
Dosar nr. 77/57/2010
Şedinţa publică din 4 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.I. a chemat în judecată C.S.E.P.H.A. şi A.N.P.H., solicitând anularea Deciziei nr. 8740 din 6 iulie 2009 emisă de C.S. şi obligarea pârâtelor la emiterea unei noi decizii prin care să fie încadrat în gradul de handicap grav, cu asistent personal.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost luat în evidenţă ca persoană cu handicap începând cu anul 2007 şi a avut termen pentru revizuirea certificatului de handicap.
La 15 noiembrie 2008 i s-a solicitat completarea dosarului cu un examen psihologic şi prezentarea personală, iar la data de 17 decembrie 2008 nu a putut fi evaluat deoarece în cadrul Serviciului de evaluare complexă Deva nu exista un medic care să facă evaluarea.
Evaluarea s-a făcut la 23 martie 2009, dar fiind nemulţumit s-a adresat C.S. care a emis Decizia nr. 8740 din 6 iulie 2009 cu termen de valabilitate până în martie 2010, deşi putea fi încadrat în grad de handicap cu caracter permanent.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin Sentinţa civilă nr. 147/ CA/2010 din 26 mai 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, admis acţiunea reclamantului, a anulat Decizia de încadrare în gradul de handicap nr. 8740 din 6 iulie 2009 emisă de C.S. şi a obligat pârâta să emită o nouă decizie privind încadrarea reclamantei cu caracter permanent în gradul de handicap grav, cu asistent personal.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că actele mediale depuse confirmă profunzimea deficienţei asociată cu tulburări de comportament, iar faptul că ancheta socială efectuată a stabilit că aceasta realizează activităţi de bază cu ajutor parţial, nu poate fi considerată ca anulând total necesitatea îngrijirilor, boala psihică cu care a fost diagnosticat nedeterminând şi afectarea capacităţii motorii.
Împrejurarea că afecţiunea reclamantei constituie o boală psihică majoră cu caracter ireversibil care poate fi socotită ca boală cu caracter permanent rezultă şi din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.S.E.P.H.A. criticând-o pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea instanţei de fond este nelegală pentru că este motivată pe aspecte total străine de natura pricinii.
Se arată în motivele de recurs că instanţa de fond se referă la „recunoaşterea afecţiunilor de care suferă reclamanta şi încadrarea în grad de handicap grav a acesteia".
În raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea instanţei de fond este nelegală pentru că este dată cu aplicarea greşită a legii deoarece:
- a fost administrată expertiza medico-legală într-un caz neprevăzut de art. 26 din ordinul pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale.
Criteriile pentru efectuarea constatărilor şi expertizelor medico-legale sunt distincte de criteriile medico-pshio-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992/2007 al M.S.P. prevăzute de legislaţia în materia protecţiei drepturilor persoanelor cu handicap.
Se invocă şi faptul că recurenta a aplicat Instrucţiunea metodologică nr. 800/2008 emisă de C.S. care prevede afecţiunile medicale pentru care se pot emite certificate de handicap cu caracter permanent, iar afecţiunea pe care o prezintă intimatul nu se regăseşte în cele două liste care au fost depuse la dosar.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
Prin Decizia contestată în prezenta cauză, Decizia nr. 8740 din 6 iulie 2009 emisă de C.S.E.P.H.A., a fost menţinut gradul de handicap grav stabilit pentru reclamantul C.I., prin certificatul nr. 67327 din 30 martie 2009 emis de C.E. din cadrul C.J. Hunedoara, dar s-a stabilit ca termen de revizuire martie 2010.
Contestaţia vizează numai acest termen de revizuire şi se solicită stabilirea cu caracter permanent a gradului de handicap.
Reclamantul beneficiază de acest grad de handicap din anul 2007, cadrul de boală fiind F12, iar cod handicap 5, dar şi în anul 2007 s-a stabilit termen de revizuire la 13 decembrie 2008.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, prin Ordinul comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992/2007 se stabileşte încadrarea în gradul de handicap a persoanelor.
Dar, instanţa de fond a făcut referire la aceste criterii pentru a justifica acordarea gradului de handicap grav cu asistent personal, fapt recunoscut de autoritatea recurentă, dar nu precizează care dispoziţii legale nu dau posibilitatea ca pentru gradul de handicap grav în cazul persoanelor cu dezvoltare incompletă a funcţiilor mentale şi psihosociale să se poată stabili un termen de revizuire, mai ales că parametrii funcţionali se pot stabili prin examen psihiatric, teste psihometrice şi anchetă socială.
Referitor la primul motiv de recurs invocat, cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că într-adevăr hotărârea atacată conţine motive contradictorii pentru că la fila x a sentinţei atacate se fac referiri la „documentaţia depusă de reclamantă", „conduita acesteia e recunoaştere a afecţiunilor de care suferă reclamanta şi încadrarea în grad de handicap grav a acesteia; iar la fila y se fac referiri la „afecţiunea reclamantei", deşi anterior a făcut referiri la reclamantul din prezenta cauză.
Şi cel de-al doilea motiv invocat, cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este întemeiat.
Instanţa de fond face referire la o expertiză medico-legală, dar concluziile acesteia sunt nerelevante.
Mai întâi, este stabilit un diagnostic clinic „retard mintal sever", diagnostic recunoscut şi de autoritatea recurentă care i-a acordat intimatului-reclamant gradul grav de handicap cu asistent personal.
Celelalte concluzii ale expertizei s-au bazat pe examinarea unor acte medicale şi nu pe examinarea persoanei, dar nu se precizează care sunt dispoziţiile în baza cărora s-a stabilit caracterul permanent al unei boli, mai ales că există o listă a afecţiunilor care creează handicap ireversibil şi pentru care se poate emite certificat de persoană cu handicap cu caracter permanent, listă aprobată prin instrucţiunea metodologică nr. 800/2008 emisă de Comisia superioară conform art. 14 alin. (2) din HG nr. 430/2008.
Pentru că boala de care suferă reclamantul nu se regăseşte pe această listă trebuia înlăturate concluziile raportului de expertiză medico-legală şi nu se putea acorda gradul de handicap cu caracter permanent.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentinţa atacată şi, pe fond, respinsă acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată, pentru că Decizia atacată prin care s-a stabilit un termen de revizuire este legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.S.E.P.H.A. prin A.N.P.H. împotriva Sentinţei nr. 147/ CA/2010 din 26 mai 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1332/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1336/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
