ICCJ. Decizia nr. 3458/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3458/2011
Dosar nr. 1231/36/2010
Şedinţa publică din 15 iunie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1231/36/2010 la Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A.E. a solicitat, în contradictoriu cu G.R., şi cu C.N.C.D., anularea HG nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. l lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 şi suspendarea HG nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. l lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010.
În motivarea acţiunii se arată că hotărârea de Guvern este nelegală întrucât contravine atât prevederilor art. 15 din Constituţia României cât şi prevederilor art. l din Protocolul nr. l la Convenţie, deoarece este o normă retroactivă, în condiţiile în care afectează drepturi patrimoniale stabilite anterior intrării sale în vigoare, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 15 din Constituţie.
Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul imposibilităţii reducerii pensiilor deja stabilite prin Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2006, Decizia nr. 120 din 15 februarie 2007 şi chiar dacă prin Decizia nr. 873/2010, Curtea Constituţională a respins obiecţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 113/ 2010 nu se poate deduce o altă concluzie.
Însă, art. 68 din Legea nr. 567/2004 este în vigoare, nefiind abrogat, astfel că reducerea pensiilor este lipsită de orice bază legală în dreptul intern.
S-a susţinut că HG nr. 737/2010 contravine şi dispoziţiilor art. l din Protocolul nr. l pentru că impune o privare de proprietate discriminatorie şi lipsită de proporţionalitate.
Prin raportare la art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a arătat că este îndeplinită cerinţa cazului bine justificat, a pagubei iminente şi a procedat la îndeplinirea procedurii prealabile conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.
G.R. a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei de interes, excepţia lipsei plângerii administrative prealabile şi, pe fond, respingerea cererii de suspendare.
M.M.F.P.S. a formulat cerere de intervenţie în interesul G.R.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin încheierea din data de 11 ianuarie 2011, Curtea de Apel Constanţa a respins excepţiile invocate de G.R. şi a admis cererea formulată de reclamanta A.E. având ca obiect suspendare executare act administrativ şi a dispus suspendarea executării HG nr. 737/2010 până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii.
Prin sentinţa nr. 48/ CA din 14 februarie 2011, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de intervenţie în interesul G.R. formulată de M.M.P.S. şi a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta A.E. având ca obiect anulare act administrativ.
În motivarea soluţiei de admitere a cererii de suspendare a HG nr. 737/2010, instanţa de fond a reţinut că excepţiile sunt nefondate:
- excepţia lipsei calităţii procesuale active a fost respinsă pentru că la dosar s-a depus Decizia nr. 286086 din 17 august 2010, din care rezultă că a beneficiat de pensie de serviciu din cele vizate de HG nr. 737/2010;
- excepţia lipsei de interes a fost considerată nefondată pentru că prin acţiunea în contencios administrativ părţile pot urmări, între alte drepturi şi situaţia realizării unui drept subiectiv, viitor şi previzibil prefigurat;
- excepţia lipsei procedurii prealabile s-a apreciat ca nefondată în raport de dovezile depuse privind îndeplinirea procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, cu privire la condiţia cazului bine justificat, instanţa de fond a constatat că reclamanta a solicitat anularea HG nr. 737/2010 invocând încălcarea art. 15 din Constituţie şi a art. l din Protocolul nr. l, a arătat faptul că HG nr. 737/2010 este o normă retroactivă, critici care au creat instanţei o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, fiind îndeplinită cerinţa.
Referitor la paguba iminentă, instanţa de fond a apreciat că executarea actului este de natură a-i provoca acesteia pagube importante de ordin material prin reducerea pensiei cu mai multe procente, acest venit constituind pentru reclamantă unicul mijloc de subzistenţă.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs M.M.F.P.S. şi G.R.
I. Recursul declarat de M.M.F.P.S.
Criticile vizează greşita soluţionare a cererii de intervenţie formulată de M.M.F.P.S. pentru că acest minister este iniţiatorul actului normativ a cărui suspendare se solicită.
Pe fondul cererii reclamantei, se arată că, în privinţa cazului bine justificat, Decizia nr. 871/2010 a Curţii Constituţionale a stabilit că dispoziţiile Legii nr. 119/2010 sunt constituţionale, iar HG nr. 737/2010 a fost emisă în executarea Legii nr. 119/2010, iar reclamanta nu aduce niciun argument cu privire la modalitatea în care metodologia de recalculare a pensiilor ar fi neconformă cu Legea nr. 119/2010.
17. În recursul G.R. se solicită în principal admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, întrucât hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Mai este considerată nelegală şi netemeinică hotărârea instanţei de fond deoarece, într-o cerere de suspendare, instanţa a prezentat argumente ce vizează direct fondul cauzei, ceea ce a dus la o prejudecare a fondului, deşi reclamanta nu a putut prezenta dovezile de nelegalitate cerute de legiuitor în raport de prevederile Legii nr. 119/2010.
Nici cu privire la paguba iminentă nu au fost însuşite concluziile instanţei de fond şi s-a arătat că posibilitatea diminuării cuantumului dreptului de pensie nu poate duce la suspendarea actului normativ deoarece nu echivalează cu suprimarea dreptului la pensie.
S-a solicitat de către recurenţi, admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi pe fond, respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
4. Soluţia instanţei de recurs.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenţii-pârâţi şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că cele două recursuri sunt întemeiate şi vor fi admise, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
HG nr. 737/2010 stabileşte metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor.
Actele normative care reglementează pensiile de serviciu instituie un regim special, în metodologia de recalculare utilizându-se calculul prevăzut de Legea nr. 19/2000 tocmai pentru protejarea drepturilor de pensie câştigate, doar cuantumul pensiei se stabileşte în condiţii identice cu ale celorlalţi participanţi ai sistemului public.
Prin metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu se aplică de fapt prevederile art. 4 din Legea nr. 119/2010, Înalta Curte neconstatând elemente de nelegalitate în elaborarea şi adoptarea hotărârii nr. 737/2010.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat se poate reţine că cele două categorii de personal magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate sunt în situaţii diferite şi de aceea se impune un tratament juridic diferit.
Este evident că prin formularea cererii de suspendare a HG nr. 737/2010 recurenţii urmăresc menţinerea cuantumului pensiilor de serviciu, susţinându-se că se creează o discriminare prin adoptarea a două hotărâri de Guvern pentru aplicarea aceleiaşi legi.
Nu se poate reţine o încălcare a art. 14 din C.E.D.O. privitor la interzicerea discriminării, întrucât în sfera de protecţie a acestui text intră doar drepturile şi libertăţile recunoscute de convenţie, nu orice drept garantat de legislaţie internă.
Desigur nu se poate reţine nici producerea unei perturbări grave a funcţionării unei autorităţi prin stabilirea prin HG nr. 737/2010 a metodologiei de recalculare a pensiilor categoriilor de pensii de serviciu prevăzut de art. l lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010, această recalculare neavând drept consecinţă suprimarea dreptului la pensie, ci reducerea cuantumului pensiilor speciale.
Prin urmare, în speţă, cazul bine justificat nu este o condiţie îndeplinită faţă de cele mai sus invocate.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, cuantumul pensiei rezultat al recalculării, nu poate constitui prin el însuşi un motiv suficient pentru a se admite acţiunea, cu atât mai mult cu cât criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de HG nr. 737/2010, sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010.
Având în vedere cele expuse, se apreciază că, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile expres prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile declarate de G.R. şi de M.M.F.P.S., va modifica încheierea atacată în sensul că va respinge cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, fără a mai fi necesară examinarea celorlalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de G.R. şi M.M.F.P.S., împotriva încheierii din 11 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică încheierea atacată în sensul că respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3444/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3481/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
