ICCJ. Decizia nr. 1336/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1336/2011
Dosar nr. 1015/57/2009
Şedinţa publică din 4 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea adresată instanţei de fond, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC T. SA Sibiu a chemat în judecată pârâţii M.T.I.. M.F.P. şi G.R. solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună:
- obligarea pârâtului de rang 1 la întocmirea documentaţiei pentru solicitarea şi obţinerea vizei controlorului delegat al M.F.P., în vederea deschiderii creditelor bugetare aferente şi necesare plăţii deconturilor lunare centralizatoare expediate de reclamantă începând cu luna martie 2009 şi până la zi, reprezentând diferenţa de 50 % din tariful cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat pensionarii-transportaţi de SC T. SA conform art. 31 din Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 147/2000 aprobate prin HG nr. 2403/2004;
- obligarea pârâtului de rang 1 la plata efectivă şi imediată a 50 %) din contravaloarea acestor cupoane de călătorie pe întreaga perioadă pre-menţionată (din martie 2009 până la zi) în mod actualizat la rata inflaţiei, începând cu data de 20 a lunii pentru care sunt datorate şi până la zi – conform art. 32 din NM pre-menţionate;
- obligarea G.R. să iniţieze rectificarea bugetară care se impune în vederea asigurării plăţilor solicitate şi să o supună spre aprobare Parlamentului, asigurând totodată potrivit competenţei sale executarea actului normativ adoptat în acest sens - conform art. 11 din legea 90/2001;
- obligarea M.F.P. să aprobe finanţarea şi să aloce fondurile băneşti necesare de la Bugetul de Stat în scopul efectuării plăţii către reclamantă a contravalorii a 50 % din cupoanele de călătorii în condiţiile descrise la petitele anterioare conform art. 32 din Normele metodologice pre-menţionate;
- îndeplinirea obligaţiilor impuse de instanţă autorităţilor publice-litigante să se realizeze sub sancţiunea unei amenzi aplicabile persoanei culpabile de neexecutarea obligaţiei în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii ce se va pronunţa în cauză-conform art. 18 alin. (5) corelat cu art. 24 din Legea nr. 354/2004.
În motivare se arată că reclamanta efectuează serviciu de transport auto de care au beneficiat persoane cu facilităţi potrivit Legii nr. 44/1994 şi Legii nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor dar deşi a respectat procedura de depunere a deconturilor conform Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 147/2000 aprobate prin HG nr. 2403/2004 nu a mai primit bani din luna martie 2009 de la bugetul de stat.
În drept se invocă dispoziţiile Legii nr. 147/2000, Legii nr. 90/2001 şi ale Legii nr. 554/2004.
Pârâtul G.R. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a acţiunii faţă de el întrucât petitul nr. 3 care îl vizează în mod direct presupune o ingerinţă în autonomia consacrată de art. 1 alin. (4) din Constituţie, exercitarea iniţiativei legislative în condiţiile indicate reprezentând o ingerinţă a executivului în activitatea legislativului.
Pârâtul M.F.P. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată justificat de faptul că obligaţia de plată aparţine M.T.I. iar neplata sumelor se datorează lipsei disponibilului şi a sumelor aprobate de Guvern în bugetul de stat.
Pârâtul M.T.I. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca inadmisibilă, pentru nerespectarea dispoziţiilor privind plângerea prealabilă. Astfel, pentru lunile martie şi aprilie plângerea a fost tardiv introdusă iar pentru lunile iunie şi iulie pârâtul era încă în termenul de executare a obligaţiei.
Pe fondul cauzei apreciază că acţiunea nu este întemeiată întrucât pârâtul nu are nici o culpă în nevirarea sumelor respective atâta timp cât ele nu au fost virate de la bugetul de stat.
În acest context înţelege să formuleze cerere de chemare în garanţie a M.F.P., urmând ca în ipoteza admiterii acţiunii chematul în garanţie să fie obligat la plata sumelor respective.
La data de 14 octombrie 2009 reclamanta depune la dosar o precizare de acţiune prin care solicită:
- obligarea pârâtului de rang 1 la întocmirea documentaţiei pentru solicitarea şi obţinerea vizei controlorului delegat al M.F.P., în vederea deschiderii creditelor bugetare aferente şi necesare plăţii deconturilor lunare centralizatoare expediate de reclamantă începând cu luna aprilie 2009 şi până la zi, reprezentând diferenţa de 50 %, din traficul cupoanelor de călătorie auto de care au beneficiat pensionarii-transportaţi de SC T. SA, conform art. 31 din HG nr. 2403/2004 privind aprobarea N.M. pentru aplicarea Legii nr. 147/2000 şi a OUG nr. 71/2004;
- obligarea pârâtului de rang 1 să plătească reclamantei conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în termen de maximum 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunţa în cauză, a 50 % din contravaloarea acestor cupoane de călătorie pe întreaga perioada pre-menţionată (din aprilie 2009 până la zi) în mod actualizat la rata inflaţiei, începând cu data de 20, a lunii pentru care sunt datorate şi până la zi, conform art. 32 din N.M. pre-menţionată;
- obligarea Guvernului să iniţieze rectificarea bugetară care se impune în vederea asigurării plăţilor solicitate şi să o supună spre aprobare Parlamentului, asigurând totodată potrivit competenţei sale executarea de către autorităţile publice a actelor normative aplicabile în speţă-conform art. 11 lit. b), c), d) din Legea nr. 90/2001;
- obligarea M.F.P. să aprobe finanţarea şi să aloce fondurile băneşti necesare de la Bugetul de Stat în scopul efectuării plăţii către reclamantă a contravalorii a 50 % din cupoanele de călătorii în condiţiile descrise la petitele anterioare-conform art. 32 din hotărârea de Guvern pre-mentionată;
Solicită ca îndeplinirea obligaţiilor impuse de instanţă autorităţilor publice-litigante să se realizeze sub sancţiunea unei amenzi aplicabile persoanei culpabile de neexecutare a obligaţiei în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii ce se va pronunţa în cauză-conform art. 18 alin. (5) corelat cu art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Pârâtul G.R. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de chemare în garanţie justificat de faptul că M.F.P. are deja calitatea de pârât în această cauză.
În acelaşi sens se pronunţă şi pârâtul M.F.P. prin întâmpinare.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 71/ F/CA/2010 din 10 martie 2010, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei procedurii prealabile, a respins acţiunea reclamantei, a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanţie a M.F.P. formulată de M.T.I., a fost respinsă şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut:
- referitor la excepţia lipsei procedurii prealabile, aceasta este neîntemeiată întrucât, pe de o parte, reclamanta a făcut demersuri prealabile, iar, pe de altă parte, ce se atacă este refuzul nejustificat al administraţiei de a achita deconturile, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 7 alin. (5) raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;
- în ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererii de chemare în garanţie, excepţia a fost apreciată ca întemeiată, pentru că M.F.P. are calitate de pârât şi nu se mai justifică introducerea terţului în proces;
- pe fondul cauzei, a fost stabilită întinderea pretenţiilor reclamantei. Astfel, pentru perioada martie 2009 – mai 2009 sumele au fost achitate, iar acţiunea a devenit lipsită de obiect, solicitarea de plată a sumelor actualizate nefiind primită pentru că nu s-a făcut dovada refuzului nejustificat.
Referitor la petitul 3 din acţiune, s-a reţinut că acesta vizează dreptul de iniţiativă legislativă a Guvernului, care nu este supus controlului judecătoresc, iar cererea este inadmisibilă sub acest aspect, iar în raport de caracterul subsidiar al petitelor 4 şi 5 a fost respinsă acţiunea, inclusiv acordarea cheltuielilor de judecată.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC T. SA Sibiu şi a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul de a se admite acţiunea aşa cum a fost precizată.
Este criticată soluţia instanţei de fond deoarece s-a apreciat în mod netemeinic asupra cererii reclamantei.
Se arată, în motivele de recurs, că începând cu luna iunie 2009 nu s-au mai efectuat plăţi deşi documentaţia era depusă iar sumele datorate sunt foarte mari, iar trecerea timpului duce la vătămarea intereselor reclamantei.
Se invocă următoarele critici privind nelegalitatea:
- pentru perioada martie 2009 – mai 2009 chiar reclamanta a precizat că i-au fost achitate sumele şi a redus câtimea pretenţiilor sale;
- pentru perioada iunie 2009 – la zi s-ar deduce, din motivarea instanţei de fond că acţiunea ar fi prematură pentru că nu s-a împlinit termenul pentru îndeplinirea formalităţilor stabilite în sarcina ordonatorilor de credite bugetare.
Aceste susţineri au fost apreciate ca nefondate pentru că intimaţii nu şi-au respectat obligaţiile ce le incumbă în temeiul prevăzut de lege „până la data de 20 a lunii";
- pentru aceeaşi perioadă nu se poate considera că nu s-ar fi născut interesul procesual deoarece acesta s-a născut succesiv în timp pentru fiecare lună în parte, iar plata acestor deconturi nu este condiţionată de existenţa sumelor în bugetul de stat.
A considera că „lipsa culpei" celor două ministere în privinţa procurării fondurilor financiare în discuţie (pe fondul actualei crize financiare) poate constitui o situaţie derogatorie de la Legea nr. 147/2000 ar însemna să se adauge la lege, ceea ce nu este permis;
- reactualizarea sumelor se impune având în vedere că plata lor a ajuns la scadenţă şi nu a fost efectuată iar intimaţii nu au invocat şi nici nu au probat vreo situaţie de natură a exonera de la plata actualizată a sumelor, devalorizarea fiind imputabilă acestora;
- este criticată şi susţinerea instanţei de fond referitoare la faptul că dreptul la iniţiativă legislativă a Guvernului nu ar fi supus controlului judecătoresc întrucât în precizarea la acţiune a solicitat obligarea Guvernului la ceea ce chiar legea îl obligă.
M.T.I. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului.
S-a depus la dosar şi un centralizator din care rezultă că au fost efectuate plăţi către recurentă, de către acest minister, începând cu luna iunie 2009 şi până în luna martie 2010, parţial pentru deconturile în baza Legii nr. 147/2000 şi pentru perioada iunie 2009 – octombrie 2009 pentru deconturile în baza Legii nr. 44/1994.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Reclamanta este unul dintre agenţii economici ce efectuează servicii de transport auto de care au beneficiat persoanele prevăzute de Legea nr. 44/1994 şi Legea nr. 147/2000.
Deconturile pentru aceste facilităţi se depun la M.T.I., iar sumele se plătesc de către acest ordonator de credite.
Într-adevăr, la termenul din 3 martie 2010, când a rămas în pronunţare litigiul, reprezentanta reclamantei a redus câtimea pretenţiilor, respectiv pentru lunile iunie 2009 la zi, astfel că, în mod greşit a fost respinsă ca lipsită de obiect cererea reclamantei pentru lunile anterioare.
Însă, pentru sumele solicitate începând cu luna iunie 2009, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
Instanţa de fond nu a respins cererea ca prematur formulată, dar într-adevăr, pentru ultimele luni nu se împlinise termenul pentru formalităţile prevăzute de lege deoarece reclamanta solicita plata sumelor la zi, ceea ce presupunea şi luna în care s-a pronunţat instanţa de fond.
O dovadă în sensul că, pe măsură ce au existat alocaţii bugetare, fără a exista o culpă a autorităţilor, au fost achitate sumele datorate; au fost depuse la dosar dovezi, respectiv centralizatorul, din care rezultă că s-au făcut plăţi către reclamantă începând cu luna iunie 2009 şi până în luna martie 2010, deşi acţiunea reclamantei a fost respinsă.
Pentru a putea fi admisă acţiunea reclamantei, aceasta trebuia să dovedească „refuzul nejustificat" al autorităţilor publice în efectuarea plăţii către ea.
„Refuzul nejustificat" este definit în art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane.
Din actele depuse la dosar nu rezultă un asemenea refuz nejustificat, ci autoritatea publică a efectuat, chiar dacă cu întârziere, plăţile ce se cuvin reclamantei, în limita prevederilor bugetare.
Aşa cum chiar în lege se prevedea vărsămintele către operatorii de transport feroviar, rutier şi vamal, sunt făcute în limitele aprobate pentru această destinaţie prin bugetul M.T.I., astfel cum a fost aprobat prin legea bugetului de stat.
Pentru a putea face plăţile către reclamantă, M.T.I. era obligat să respecte prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 500/2002 „nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită, dacă nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare", iar art. 22 alin. (1) din acelaşi act normativ, reglementează obligaţia ordonatorilor de credite de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limitele prevederilor şi destinaţiilor aprobate prin buget.
Din probele administrate nu rezultă că ar fi existat prevederi bugetare, sume alocate pentru plata facilităţilor de care beneficia reclamanta şi M.T.I. ar fi refuzat nejustificat virarea acestor sume.
Mai mult, cu centralizatorul depus în recurs s-a făcut dovada că, pe măsura existenţei fondurilor alocate în acest scop, au fost virate sumele către reclamantă începând cu luna iunie 2009 şi până în luna martie 2010.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC T. SA Sibiu împotriva Sentinţei civile nr. 71/ F/CA/2010 din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1333/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1338/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
