ICCJ. Decizia nr. 1348/2011. Contencios. Anulare hotarare emisa Comisia de Supraveghere a Asigurărilor(L32/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1348/2011
Dosar nr. 8268/2/2009
Şedinţa publică din 8 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti reclamanta SC M.A.B.A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.S.A. Bucureşti anularea Deciziei nr. 573 din 28 iulie 2009 emisă de această autoritate prin care societatea reclamantă a fost sancţionată cu retragerea autorizaţiei de funcţionare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a depus la autoritatea pârâtă comunicările privind activitatea de brokeraj din trimestrul IV 2008 şi trimestrul I 2009, cu menţiunea că societatea nu a desfăşurat activitate care să justifice plata taxei de funcţionare.
A mai arătat reclamanta că urmare a Referatului de constatare nr. X 4968 din 20 iulie 2009, privind neînceperea activităţii în termen de 6 luni de la data autorizării, pârâta a hotărât retragerea autorizaţiei acordate, în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (7) lit. c) din Legea nr. 32/2000, deşi societatea a desfăşurat activitate comercială de brokeraj şi şi-a îndeplinit obligaţiile legale.
Prin sentinţa nr. 2101 din 4 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a constatat că argumentele reclamantei nu au putut fi reţinute, în principal pentru că dispoziţiile art. 35 alin. (7) lit. c) din Legea nr. 32/2000 se referă la desfăşurarea unei activităţi de broker de asigurare şi/sau reasigurare şi nu de activităţi de amenajare spaţiu, recrutare personal şi achiziţionare software, ce nu au legătură cu activitatea de brokeraj.
De asemenea, s-a mai reţinut din cuprinsul adresei nr. 5197-S-03 mai 2010, că SC A.T.A. SA a comunicat pârâtei că reclamanta nu a desfăşurat activitate în baza contractului nr. 313 din 18 decembrie 2008, în perioada 01 octombrie 2008 – 01 aprilie 200.
Contractul nr. 95-8244 din 18 decembrie 2008 încheiat cu SC E. SA a fost reziliat la data de 28 iulie 2009, iar in baza acestui contract reclamanta nu a desfăşurat nicio activitate în perioada 18 decembrie 2008 – 01 aprilie 2009 .
În ceea ce priveşte contractele de prestări servicii invocate de reclamantă, contracte din care rezultă că ar fi desfăşurat activitate de regularizare de daune, Curtea a reţinut că pentru a putea fi autorizată să desfăşoare activitate de regularizare de daune, reclamanta trebuia să aibă în obiectul de activitate codul CAEN 6621 – activitate de evaluare a riscului de asigurare si a pagubelor, astfel ca nici acest motiv nu este întemeiat.
2. Motivele de recurs înfăţişate de recurenta-reclamantă
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC M.A.B.A. SRL Bucureşti.
Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă, în contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, a susţinut că hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea şi greşita aplicare a legii.
Prin motivele de recurs dezvoltate, în esenţă, următoarele critici ale hotărârii recurate au fost enunţate:
- instanţa de fond a făcut o greşită aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 35 alin. (7) lit. c) şi a art. 2 din Legea nr. 32/2000, privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor oferite de legiuitor „activităţii de asigurare" şi respectiv „brokerului de asigurare", este descrisă în mod exemplificativ şi nu limitativ sfera activităţilor a căror neîndeplinire în termen de 6 luni de la autorizare poate determina retragerea autorizaţiei de funcţionare;
- retragerea autorizaţiei este opţională şi nu imperativ prevăzută de lege, ceea ce face ca desfăşurarea a cel puţin uneia dintre activităţile prevăzute de către criteriul de asigurări să facă imposibilă aplicarea sancţiunii retragerii autorizaţiei de funcţionare;
- în cauză, reclamanta-recurentă susţine desfăşurarea, în perioada 1 octombrie 2008 – 31 martie 2009 a mai multor activităţi, cum ar fi încheierea de contracte de brokeraj cu mai multe societăţi de asigurare, încheierea de contracte de asistenţă în asigurări, pentru asistenţă în legătură cu regularitatea daunelor;
- activităţile incluse în contractele de prestări servicii nr. 5/2009, 14/2009 şi 1/2009 intră în obiectul de activitate al societăţii reclamante – cod CAEN 6622;
- împrejurarea că recurenta a încasat contravaloarea serviciilor prestate numai ulterior expirării celor 6 luni în discuţie este irelevantă după cum irelevante sunt şi cele 3 adrese reţinute de prima instanţăîn susţinerea soluţiei de respingere a acţiunii, în măsura în care dovada desfăşurării activităţilor prevăzute de lege s-a făcut cu numeroase alte înscrisuri.
3. Considerentele şi soluţia instanţei de control judiciar
Recursul nu este fondat.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a atrage, fie casarea, fie modificarea hotărârii primei instanţe, în considerarea celor în continuare arătate.
Actele şi lucrările dosarului atestă cărecurenta-reclamantă SC M.A.B.A. SRL a fost înscrisă în registrul comerţului având codul CAEN 6622 - activităţi ale agenţilor şi brokerilor de asigurări, fiind apoi autorizată de către autoritatea intimată C.S.A. să desfăşoare activitate de brokeraj prin Decizia nr. 902 din 1 octombrie 2008.
După cum a reţinut şi prima instanţă, Decizia autorităţii intimate nr. 573 din 28 iulie 2009, ce a fost atacată în cauză, de retragere a autorizaţiei acordate, s-a întemeiat pe prevederile art. 35 alin. (7) lit. c) din Legea nr. 32/2000, faţă de concluziile referatului de constatare nr. X4968 din 20 iulie 2009 prin care s-a reţinut că recurenta nu şi-a început activitatea în intervalul de 6 luni de la data autorizării.
Este adevărat, astfel cum a învederat recurenta că potrivit textului de lege incident, autoritatea intimată nu era obligată să retragă autorizaţia, prevederea incidentă acordând posibilitatea autorităţii competente de a lua o anumită decizie, fără însă a o stipula imperativ.
Totodată însă, Înalta Curte apreciază, în acord şi cu cele stabilite de prima instanţă că actele şi lucrările dosaruluidemonstrează că în cazul societăţii recurente, intimata C.S.A. şi-a exercitat dreptul de apreciere în limitele competenţelor prevăzute de lege şi a marjei de apreciere ce-i este conferită, aşadar, fără exces de putere, în sensul în care acest termen este definit de art. 2 lit. (n) din Legea nr. 554/2004, republicată.
Contrar celor susţinute de recurentă adresele înregistrate la C.S.A., cu nr. 12700 din 24 aprilie 2009, nr. 15842 din 14 mai 2009 şi nr. 19173 din 23 iunie 2009, emanând chiar de la societatea reclamantă, exprimă şi informează, fără echivoc, împrejurarea că societatea nu a desfăşurat activitate remunerată de la data înfiinţării, respectiv 1 octombrie 2008 şi până la data notelor respective.
Nefondate sunt şi celelalte critici ale recurentei vizând activităţile prestate în perioada de referinţă, chiar neremunerate, ignorate de intimata-pârâtă, în condiţiile în care, raportat la art. 2 lit. c) pct. 57 din Legea nr. 32/2000 în care este definit „brokerul de asigurare" şi la art. 2 lit. c) pct. 55 din acelaşi act normativ, ce defineşte „intermediarii în asigurări", rezultă fără echivoc că activitatea de intermediere este întotdeauna o activitate remunerată. Pe de altă parte recurenta a fost autorizată, conform codului CAEN 6622 să desfăşoare exclusiv activităţi de intermediere a poliţelor de asigurare, nu şi activităţi de evaluare a riscului de asigurare şi a pagubelor, aferente unui alt cod CAEN (6621).
Instanţa de control judiciar va respinge susţinerile recurentei vizând efectuarea dovezii de desfăşurare a activităţii prin depunerea unor contracte de intermediere încheiate cu societăţi de asigurare, în considerarea probatoriului administrat şi corect evaluat de judecătorul fondului în sensul că relevanţă prezintă nu atât depunerea acestor înscrisuri cât faptul că respectivele societăţi de asigurare (E., O. şi A.Ţ.) au comunicat intimatei că societatea reclamantă nu a desfăşurat activitate de intermediere în perioada 1 octombrie 2008 – 1 aprilie 2009, respectiv că nu au beneficiat de serviciile societăţii reclamante.
În fine, nefondate sunt şi susţinerile recurentei vizând contractele de prestări servicii încheiate cu SC M.A. SRL (nr. 5 din 25 februarie 2009), cu SC M.R. SRL (nr. 14 martie 2009) şi nr. 1 din 15 februarie 2009 încheiat cu SC T.O. SRL ca dovadă a desfăşurării activităţii de intermediere în perioada reţinută, în condiţiile în care, chiar acceptând că unele dintre activităţile prevăzute în contract intră sub incidenţa codului CAEN 6622, nu s-a făcut dovada prestării efective a serviciilor respective.
Independent de împrejurarea că structura acţionariatului din societatea recurentă este similară cu cea a firmelor, partenerilor contractuali din cele trei contracte sus-enunţate, ceea ce ar putea sugera existenţa unei înţelegeri pro-causa, relevanţă prezintă împrejurarea că nu s-a făcut dovada emiterii facturilor şi/sau a încasărilor comisionului stabilit în respectivele contracte, factura proformă nefiind un document de plată, cu valoare contabilă, care de altfel nici nu se înregistrează în contabilitatea societăţii.
Pentru toate argumentele arătate, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a făcut în cauză o corectă aplicare şi interpretare a legii, reţinând că intimata C.S.A. şi-a exercitat fără exces de putere competenţele conferite, apreciind în limitele legii că recurenta-reclamantă nu a desfăşurat activitatea specifică de broker în intervalul de 6 luni de la eliberarea autorizaţiei de funcţionare şi nici nu a încasat nici un venit, în sensul reglementării contabile în materie, veniturile din activitatea de brokeraj fiind înregistrate pe măsura prestării serviciilor, pe baza facturii, independent de data efectivă a păţii acestora (Ordinul C.S.A. nr. 3129/2005).
Aşadar, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de SC M.A.B.A. SRL Bucureşti împotriva sentinţei nr. 2101 din 4 mai 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1347/2011. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1350/2011. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
