ICCJ. Decizia nr. 1410/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1410/2011
Dosar nr. 2126/54/2010
Şedinţa publică din 9 martie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Hotărârile atacată cu recurs
1.1 Prin Sentinţa nr. 376 din 14 septembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul P.M.D. în contradictoriu cu pârâtul M.A.I., Guvernul României, şi pe cale de consecinţă a obligat pârâtul să acorde reclamantului gradul profesional corespunzător, respectiv ofiţer de poliţie, în condiţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, începând cu data de 1 august 2007 precum şi să procedeze la plata către reclamant a drepturilor salariale corespunzătoare, începând cu data de 1 august 2007.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamantul este absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C. Bucureşti şi a promovat examenul de licenţă din sesiunea iulie 2007, aşa cum rezultă din Diploma de licenţă, în prezent fiind angajat al M.A.I., având gradul de plutonier major.
Conform art. 21 alin. (3) din legea 360/2002 privind Statutul Poliţistului: „la absolvirea Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C. Bucureşti a M.A.I., poliţistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliţie şi este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de 12 luni."
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 9, art. 21 şi art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului, cu referire la prevederile art. 20 alin. (1) şi (4) din HG nr. 294/2007 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie „A.I.C." din cadrul M.A.I., rezultă că agenţilor de poliţiei, absolvenţi ai Facultăţii de Drept din cadrul Academiei li se acordă gradul profesional de subinspector de poliţie şi sunt încadraţi ca debutanţi pe o perioadă de stagiu de 12 luni, iar agenţilor de poliţie/ subofiţeri, absolvenţi ai aceleiaşi instituţii de învăţământ superior, li se acordă gradul profesional de ofiţer fără îndeplinirea vreunei formalităţi.
În raport de aceste aspecte instanţa de fond a apreciat ca reclamantul este îndreptăţit la acordarea gradului profesional de ofiţer fără îndeplinirea vreunei formalităţi de la data absolvirii Facultăţii de Drept din cadrul Academiei de Poliţie „A.I.C." Bucureşti şi a promovării examenului de licenţă, respectiv iulie 2007.
Apărările pârâtului în sensul că dreptul reclamantului întemeiat pe obţinerea unei diplome universitare este acela de a participa la concursurile organizate de structurile din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru ocuparea posturilor vacante de ofiţeri şi nicidecum obligaţia instituţiei de a-l trece în corpul ofiţerilor, potrivit . 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 şi art. 49 alin. (1) din Ordinul 400/2004, a fost apreciat ca fiind nefondat având în vedere că dispoziţiile art. 73 alin. (7) din Legea 360/2002 care prevăd dreptul agenţilor de poliţie, absolvenţi de studii superioare de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, sunt aplicabile absolvenţilor instituţiilor de învăţământ superior, altele decât Academia de Poliţie,,A.I.C." Bucureşti.
În ceea ce priveşte cererea reclamantului de a se anula situaţia creată prin discriminare, în conformitate cu art. 21 din OG nr. 137/2000, instanţa de fond a apreciat-o ca fiind neîntemeiată reţinând că în materie de discriminare instanţa de judecată cenzurează doar hotărârile Colegiului director din cadrul Consiliului Naţional de Combatere a Discriminării sesizat de persoana care se consideră discriminată.
1.2 Prin încheierea din 14 octombrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea prin care reclamantul P.M.D. a solicitat, în temeiul art. 181 C. proc. civ. îndreptarea erorii materiale strecurate în Sentinţa nr. 376 din 16 septembrie 2010, în sensul încadrării soluţiei pronunţate pe dispoziţiile art. 36 lit. h) coroborat cu art. 52 alin. (1) din Legea 80/1995, întrucât gradul care trebuia acordat este acela de jandarm iar nu de ofiţer de poliţie.
Instanţa de fond a apreciat cererea de îndreptare a erorii materiale ca fiind inadmisibilă în condiţiile în care reclamantul a solicită, de fapt, instanţei modificarea temeiului şi obiectului acţiunii ceea ce, excede exigenţelor art. 281 C. proc. civ.
2. Cererile de recurs
2.1 Împotriva Sentinţei nr. 376 din 16 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul M.A.I., invocând lipsa de temei legal a hotărârii recurate.
Printr-o primă critică circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul susţine că sentinţa atacată nu respectă exigenţele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în condiţiile în care instanţa de fond, fără a verifica situaţia concretă a reclamantului, care ar fi atras incidenţa Legii nr. 80/1995, a apreciat că în cauză se impune aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 360/2002, ceea ce echivalează cu nesoluţionarea fondului cauzei şi atrage încălcarea art. 6 din C.E.D.O.
Prin criticile formulate pe fondul cauzei, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţine recurentul că obligarea sa la acordarea gradului profesional de ofiţer reclamantului, de la data absolvirii Academiei de Poliţie A.I.C., este netemeinică, în condiţiile în care, dobândirea calităţii de ofiţer se face numai prin examen sau concurs iar reclamantul nu a promovat vreun astfel de concurs organizat în condiţiile art. 36 din Legea nr. 80/1995 şi art. 42, art. 49 din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008.
2.2 Prin recursul declarat împotriva încheierii din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.M.D. susţine că deşi în motivarea cererii de chemare în judecată a indicat ca temei legal Legea nr. 80/1995, ceea ce impunea obligarea pârâtului să-i recunoască gradul militar de ofiţeri de jandarmi în condiţiile art. 36 aŞIin.1 lit. h) coroborat cu art. 52 din respectivul act normativ, din eroare instanţa de fond a aplicat în cauză dispoziţiile Legii nr. 360/2002 privind statutul poliţistului.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând motivele de recurs astfel cum acestea au fost formulate şi în raport cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite ambele recursuri în sensul celor ce se vor arăta.
Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea pronunţată de instanţă ca urmare a soluţionării cauzei cu care a fost investită „se dă în numele legii şi va cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".
Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din C.E.D.O.
În acest sens, în jurisprudenţa C.E.D.O. s-a reţinut constant că dreptul la un proces echitabil nu poate fi examinat efectiv decât în situaţia în care instanţa procedează la „un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi mijloacelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa".
Or, în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că, la pronunţarea sentinţei recurate, instanţa de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor invocate de către părţi, ceea ce cu uşurinţă se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii pronunţate de instanţa fondului, care a ignorat temeiul de drept invocat prin cererea de chemare în judecată şi în raport de care s-a răspuns prin întâmpinare, respectiv Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, şi a soluţionat cauza în raport de Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, fără a pune în discuţia părţilor litigante schimbarea temeiului de drept, în condiţiile art. 129 alin. (4) Cod de procedură civilă.
Aşadar, instanţa de fond, nu numai că nu a lămuri pe deplin, în condiţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., situaţia de fapt invocată în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor de către părţi, dar a şi aplicat în cauză un alt act normativ decât cel indicat, atitudine ce nu poate fi acceptată, în condiţiile în care este de natură a afecta drepturile procedurale ale ambelor părţi litigante, şi echivalează cu necercetarea fondului dreptului dedus judecăţii.
În aceste condiţii, în care instanţa de fond nu a expus în considerentele hotărârii pronunţate care au fost motivele care au generat aplicarea unui alt temei de drept decât cel indicat de părţi, în acord cu situaţia concretă a reclamantului, este evident că ceea ce legiuitorul a numit „motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei" nu se regăseşte în considerentele sentinţei recurate, făcând practic imposibilă exercitarea unui control judiciar de către instanţa de recurs.
Aşa fiind, se apreciază ca întemeiate motivele de recurs întemeiate, de ambii recurenţi, pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., astfel că în raport cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursurile vor fi admise şi hotărârile casate cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării instanţa de fond urmează a analiza punctual atât din perspectiva susţinerilor reclamantului cât şi a apărărilor pârâtei, toate aspectele de fond necesare lămuririi situaţiei de fapt, sens în care va pune în discuţia părţilor completarea probatoriului cu înscrisuri din care să rezulte Facultatea din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C., absolvită de reclamant şi în funcţie de specializarea dobândită să decidă asupra normelor legale incidente în cauză, respectiv Legea nr. 80/1995 sau Legea nr. 360/2002, şi abia atunci să procedeze la o analiză efectivă a temeiniciei dreptului pretins de reclamant în cauza dedusă judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A.I., împotriva Sentinţei nr. 376 din 16.09 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Admite recursul declarat de P.M.D., împotriva încheierii din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârile atacate şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1397/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1416/2011. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
