ICCJ. Decizia nr. 1352/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1352/2011
Dosar nr. 34628/3/2009
Şedinţa publică din 8 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 28 august 2009 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta P.S.M.B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.R.M.A.P. anularea comunicărilor nr. 8987 din 03 iulie 2009 şi nr. 9222 din 09 iulie 2009 emise de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin adresa nr. 8987/2009 pârâta a informat cu privire la începerea procedurii de supraveghere a modului de atribuire a contractelor de salubrizare în perioada 2007 - 2008.
A mai arătat reclamanta că actul este nelegal întrucât modul de atribuire, de către autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul sectorului 1, a contractelor de salubrizare a făcut deja obiectul unor proceduri de supraveghere.
Reclamanta a mai arătat că prin actul nr. 9155 din 20 iunie 2008 a fost informată cu privire la începerea procedurii de supraveghere, iar în data de 23 septembrie 2008 pârâta a informat Primăria Sector 1 cu privire la încetarea procedurii de supraveghere, demarate prin comunicarea nr. 9155/2008.
În luna iunie 2009, pârâta a informat despre demararea procedurii de supraveghere în baza aceluiaşi act 9155/2008, deşi comunicase încetarea proceduriide supraveghere, iar în 4 iunie 2009 a informat că supraveghereademarată prin aceeaşi comunicare a fost finalizată.
S-a susţinut totodată că prin adresa nr. 8987 din 03 iulie 2009, pârâta, a comunicat reclamantei demararea unei noi proceduri începând cu data de 09 iunie2009, având ca obiect o procedură care a mai fost supravegheată în decursul anilor precedenţi, iar această practică a pârâtei este nelegalăcontrară art. 7 alin. (3) din Regulamentul privind supravegherea modului de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobat prin Ordinul P.A.N.R.M.A.P. nr. 113/2008.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi în subsidiar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 2712 din 13 octombrie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, pe considerentul că, actele administrative contestate au fost emise de o autoritate publică centrală şi conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 acţiunile având ca obiect astfel de acte sunt de competenţa curţilor de apel.
La Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 29 octombrie 2009.
La termenul de judecată din 27 ianuarie 2010, reclamanta renunţat la capătul de cerere privind suspendarea actelor administrative şi instanţa a luat act de renunţarea la judecata acestui capăt de cerere, în baza art. 246 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 1365 din 17 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ca neîntemeiată, şi a respins acţiunea formulată de reclamanta P.S.M.B.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtă, Curtea a reţinut următoarele:
Din conţinutul normelor obligatorii prevăzute de Regulamentul privind supravegherea modului de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii aprobat, prin Ordinul Preşedintelui A.N.R.M.A.P. nr. 113/2008 rezultă că transmiterea comunicării [(prevăzută de art. 5 alin. (1) din Regulament)] este o obligaţie şi nu o opţiune a pârâtei, iar „comunicarea produce efecte juridice, fiind o etapă distinctă în procedura de supraveghere, acesta marcând data de declanşare, perioada în care se va desfăşura procedura, obiectul şi perioada la care se raportează procedura.
Susţinerea pârâtei în sensul că actele contestate au fost emise de o direcţie şi aceasta ar demonstra că nu sunt acte administrative nu a putut fi reţinută de instanţa de fond.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că actul administrativ nr. 8987 din 03 iulie 2009 menţionat anterior a fost rectificat printr-un act administrativ de putere egală şi anume comunicarea nr. 9322 din 09 iulie 2009.
Prin ultima comunicare, autoritatea pârâtă menţionează şi temeiul de desfăşurare a procedurii de supraveghere şi anume Ordinul Preşedintelui A.N.R.M.A.P. nr. 107/2009 şi nu Ordinul nr. 113/2008.
S-a constatat că Ordinul Preşedintelui A.N.R.M.A.P. nr. 107 a fost emis la data de 09 iulie 2009, respectiv după data primei comunicări (03 iulie 2009) şi înainte de data începerii procedurii de supraveghere (10 iulie 2009) conform ultimei comunicări.
Astfel, a apreciat Curtea că prima comunicare a fost rectificată în mod legal de către emitentul actului până la data începerii procedurii, întrucât actul nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice, conform accepţiunii date de art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.
Faţă de această situaţie de fapt şi de drept, cel de-al doilea act transmis de autoritatea pârâtă conform art. 5 şi 7 din Regulamentul aprobat prin Ordinul Preşedintelui A.N.R.M.A.P. nr. 107/2009, reprezintă comunicarea valabil făcută de pârâtă şi care a determinat încetarea efectelor primei comunicări.
Comunicarea nr. 8987 din 03 iulie 2009 nu a produs efecte juridice şi nu a lezat astfel drepturi sau interese legitime ale reclamantei.
Cu privire la comunicarea nr. 9322 din 09 iulie 2009, susţinerea reclamantei în sensul că, modul de atribuire, de către autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul Sectorului 1, a contractelor de salubrizare a mai făcut obiectul unor proceduri de supraveghere, nu putut fi reţinută ca un motiv de nelegalitate a actului contestat.
Sa-a mai reţinut că, prin comunicarea nr. 8987 din 03 iulie 2009, reclamanta a cunoscut cu 5 zile înainte de începerea procedurii de supraveghere demararea unei noi proceduri, astfel că nu se poate reţine încălcarea de către pârâtă a art. 7 (3) din Regulament.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs P.S.M.B.
În motivarea recursului, P.S.M.B., a arătat că instanţa de fond în mod corect a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ca neîntemeiată, considerând că actele contestate sunt acte administrative în înţelesul Legii nr. 554/2004, însă a făcut o greşită aplicare a normelor de drept incidente în privinţa procedurilor de supraveghere a modului de atribuire a contractelor de achiziţie publică în domeniul salubrizării.
Procedura iniţiată de către A.N.R.M.A.P., a precizat recurenta, este în totală neconcordanţă cu prevederile legale. Astfel, a arătat recurenta, instanţa de fond a aplicat în mod greşit legea în privinţa art. 7 alin. (3) din Regulamentul A.N.R.M.A.P., reţinând că autoritatea pârâtă nu a încălcat acea prevedere legală, în sensul că Primăria a cunoscut cu 5 zile înainte de începerea procedurii de supraveghere demararea unei noi proceduri.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte constată că actele contestate prin acţiunea introductivă nu satisfac exigenţele legale ale actului administrativ, astfel cum a fost definit în art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
În termenii textului legal precitat, actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice…".
Având ca reper textul legal precitat, rezultă cu puterea evidenţei că actele contestate de reclamantă nu sunt producătoare prin ele însele de efecte juridice.
În fapt, actele contestate reprezintă o simplă corespondenţă purtată de către A.N.R.M.A.P. cu P.S.M.B. Astfel, prin adresa nr. 8987 din 3 iulie 2009, i se comunica reclamantei că urmează să facă obiectul unui control a modului de atribuire a contractelor de salubrizare în perioada 2007 – 2008.
Prin adresa nr. 9322 din 9 iulie 2009, aceeaşi autoritate pârâtă i-a comunicat reclamantei că în adresa anterioară, nr. 8987 din 3 iulie 2009, s-a comunicat eronat data începerii procedurii de supraveghere ca fiind 9 iunie 2009 şi că respectiva procedură va fi demarată începând cu data de 10 iulie 2009.
Din cele ce preced, rezultă că adresele respective nu dau naştere, nu modifică şi nici nu sting raporturi juridice, astfel că nefiind întrunite cerinţele legale ale actului administrativ, nu pot fi supuse controlului judecătoresc exercitat în temeiul Legii nr. 554/2004.
Dezlegarea dată acestei excepţii face de prisos analiza criticilor din recurs.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P.S.M.B., potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.S.M.B. împotriva sentinţei nr. 1365 din 17 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1350/2011. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1354/2011. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
