ICCJ. Decizia nr. 1350/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1350/2011
Dosar nr. 11324/2/2009
Şedinţa publică din 8 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta G.A., a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.P.M. obligarea pârâtei la plata sporului pentru complexitatea muncii ce nu a fost cuprins în indemnizaţia de concediu de odihnă aferentă perioadei 2008 - 2009, în conformitate cu prevederile OG nr. 6/2007, cu modificările şi completările ulterioare, aplicarea indicelui de inflaţie la suma de bani neachitată din indemnizaţia de concediu aferentă perioadei 2008 - 2009.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este funcţionar public în cadrul A.N.P.M., din anul 2004 şi până în prezent, potrivit Deciziei nr. 16 din 1 iulie 2004 ocupând funcţia de auditor intern în cadrul C.A.P.I.
A mai arătat reclamanta că în perioada 2008 - 2009, în mod ilegal, la determinarea indemnizaţiei de concediu de odihnă, nu s-a luat în calcul, pe lângă salariul de bază şi sporul de vechime în muncă, şi sporul pentru complexitatea muncii în procent de 25 % (aferent funcţiei de auditor intern), nerespectându-se cadrul legal privind stabilirea indemnizaţiei de concediu, încălcându-se astfel prevederile: Legii 672/2002 - privind auditul public intern, cu modificările şi completările ulterioare, art. 18 alin. (3) şi OG nr. 6/2007 - privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit adresei C.A.P.I. nr. 45/C-API din I6 septembrie 2009, înregistrată la registratura A.N.P.M. sub nr. 12504 din 16 septembrie 2009, reclamanta a solicitat D.B.F.A., atât precizarea temeiului legal pentru reţinerea ilegală a sporului pentru complexitatea muncii (sporul auditorului intern) pe perioada concediului de odihnă, cât şi transmiterea în copie xerox a fluturaşilor de salariu din perioada 2007 - 2009 fără a face menţiuni cu privire la acordarea altui spor.
A mai precizat reclamanta că de la data transmiterii adresei C.A.P.I. nr. 53/C-API din 26 octombrie 2009 către conducerea A.N.P.M. şi până la data formulării acţiunii, nu a primit nici un răspuns şi nici nu a încasat diferenţa de bani rezultată din recalcularea indemnizaţiei de concediu pe perioada 2008 - 2009 prin luarea în calcul şi a sporului pentru complexitatea muncii de 25 % pe lângă salariul de bază şi sporul de vechime în muncă.
La termenul de judecată din data de 4 mai 2010 reclamanta a formulat cerere de precizare a acţiunii cu privire la cuantumul sumei ce i se cuvine din indemnizaţia de concediu aferentă perioadei 2008 - 2009, respectiv suma de 1434 RON (717 RON pentru 2008 şi 717 RON pentru 2009) actualizată cu indicele de inflaţie de la momentul creării obligaţiei de plată, 2008, până la data plăţii efective.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 2215 din 11 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta G.A. şi a obligat pârâta la plata sporului pentru complexitatea muncii ce nu a fost cuprins în indemnizaţia de concediu aferentă perioadei 2008-2009, actualizat cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
3. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea primei instanţe
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele.
Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (5) din OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, cu modificările şi completările ulterioare: „Funcţionarii publici beneficiază; pe perioada efectuării concediului anual de odihnă la care sunt îndreptăţiţi conform legii; de o indemnizaţie pentru concediul de odihnă. La determinarea indemnizaţiei de concediu de odihnă se vor lua în calcul, pe lângă salariul de bază. şi sporurile de care beneficiază, potrivit legii."
În considerarea acestor dispoziţii legale Curtea a apreciat că în mod nelegal pârâtul nu a inclus în indemnizaţia de concediu cuvenită reclamantei pentru anii 2008, 2009 şi sporul pentru complexitatea muncii de care beneficia la acel moment reclamanta.
Instanţa a înlăturat apărările pârâtei potrivit cărora această măsură a fost luată în temeiul dispoziţiilor art. 7 din HG nr. 250/1992 modificată şi republicată, dispoziţii legale care prevăd doar includerea în această indemnizaţie a salariului de bază şi a sporului de vechime, pe de o parte având în vedere domeniul de reglementare al HG nr. 250/1992 care se aplică salariaţilor din administraţia publică, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare, iar pe de altă parte având în vedere că în cazul funcţionarilor publici legiuitorul a înţeles prin dispoziţiile OG nr. 6/2007 să includă în indemnizaţia de concediu pe lângă salariul de bază şi sporurile de care beneficiază potrivit legii.
4. Recursul exercitat de pârâtă
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.N.P.M., invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă reiterează apărările pe care le-a formulat prin întâmpinare la fondul cauzei şi susţine, în esenţă, că modul de calcul al indemnizaţiei de concediu este făcut de art. 7 alin. (1) din HG nr. 250/1992, care stabileşte în mod clar drepturile salariaţilor pe durata concediului de odihnă, neprecizând şi includerea în indemnizaţia de concediu şi a altor sporuri, pe lângă sporul de vechime şi indemnizaţia de conducere,
Arată că în raport de prevederile normative menţionate care completează norma specială, respectiv art. 22 alin. (5) din OG nr. 6/2006, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sporului pentru complexitatea muncii ce nu a fost cuprins în indemnizaţia de concediu este nefondată.
5. Apărarea intimatei-reclamant.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă G.A. a solicitat respingerea recursului, ca nefundat, şi menţinerea, ca temeinică şi legală a sentinţei recurate.
În acest sens arată că, recurenta nu a respectat prevederile legale în vigoare, respectiv art. 18 alin. (3) din Legea nr. 672/2002 şi art. 22 alin. (5) din OG nr. 6/2007, reţinând în mod ilegal din drepturile salariale, sporul pentru complexitatea muncii (aferent funcţiei de auditor intern) în perioada concediului de odihnă, prin nerespectarea modului de stabilire a indemnizaţiei de concediu de odihnă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul nu este fondat.
1. - Argumente corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu cererea având ca obiect, plata sporului pentru complexitatea muncii ce nu fost cuprins în indemnizaţia de concediu aferentă perioadei 2008 – 2009, cu aplicarea indicelui de inflaţie la suma de bani neachitată din indemnizaţia de concediu aferentă, pretinsă în calitatea sa de funcţionar public în cadrul A.N.P.M., ocupând funcţia de auditor intern în cadrul C.A.P.I.
Conform art. 18 alin. (3) din Legea nr. 672/2002, privind auditul public intern, cu modificările şi completările ulterioare, „Auditorii interni au un nivel de salarizare corespunzător ierarhiei acestei funcţii în cadrul sistemului de salarizare a funcţionarilor publici; totodată auditorii interni beneficiază de un spor pentru complexitatea muncii de 25 %, aplicat la salariul de bază brut lunar."
Totodată, OG nr. 6/2007 - privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, cu modificările şi completările ulterioare, prevede în art. 22 alin. (5) că „Funcţionarii publici beneficiază, pe perioada efectuării concediului anual de odihnă Ia care sunt îndreptăţiţi conform legii, de o indemnizaţie pentru concediul de odihnă. La determinarea indemnizaţiei de concediu de odihnă se vor lua în calcul, pe lângă salariul de bază, şi sporurile de care beneficiază, potrivit legii."
Textele normative menţionate care în mod corect au fost reţinute de prima instanţă, sunt clare în sensul că în indemnizaţia de concediu cuvenită funcţionarilor publici pentru anii 2008, 2009 se include şi sporul pentru complexitatea muncii.
În consecinţă, refuzul recurentei-pârâte de a include în indemnizaţia de concediu aferentă perioadei 2008 - 2009 şi a sporului pentru complexitatea muncii, este nejustificat, neputând fi reţinută apărarea autorităţii pârâtei care de altfel a şi fost înlăturată de prima instanţă, potrivit căreia această măsură a fost luată în temeiul dispoziţiilor art. 7 din HG nr. 250/1992, în condiţiile în care OG nr. 6/2007 prevede în mod expres includerea în indemnizaţia de concediu a tuturor sporurilor de care beneficiază funcţionarii publici, deci şi sporul pentru complexitatea muncii.
2. Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.P.M. împotriva sentinţei nr. 2215 din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1348/2011. Contencios. Anulare hotarare emisa... | ICCJ. Decizia nr. 1352/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
