ICCJ. Decizia nr. 1370/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1370/2011
Dosar nr. 504/42/2010
Şedinţa publică din 8 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.S.E.P.H.A., modificarea Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 2622 din 22 martie 2010, emisă de pârâtă, în sensul încadrării sale în grad de handicap „grav".
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este diagnosticată cu „carcinom mamar drept - st. III A, operat, iradiat, chimioterapie", din luna august 2007, asociat cu diabet zaharat tip II, hipertensiune arterială st. II, pentru aceste afecţiuni fiind operată şi internată de mai multe ori.
Reclamanta a mai indicat că, în luna februarie 2010, s-a prezentat la C.E.P.H. de pe lângă C.J. Dâmboviţa, în vederea evaluării anuale şi a constatat că dosarul său a fost respins. Împotriva certificatului nr. 21004 din 22 februarie 2010 a formulat plângere la C.S.E.P.H.A., care, în urma verificării dosarului, a încadrat-o în gradul de handicap „mediu", deşi în decizie s-a menţionat, la diagnosticul clinic, „cod boala C50 C 10", Cod de handicap 2, care corespunde, de fapt, gradului de handicap accentuat şi nu mediu.
A considerat reclamanta că deşi a depus toate documentele medicale referitoare la afecţiunile grave de care suferă, intimata a încadrat-o greşit la gradul de handicap mediu în loc de grav, cum trebuia să fie încadrată.
Prin sentinţa nr. 156 din 17 iunie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.V. şi a dispus anularea Deciziei nr. 2611/2010 emisă de C.S.E.P.H.A.
În cuprinsul hotărârii instanţa de fond a menţionat că a observat nemijlocit că reclamanta este grav bolnavă, ceea ce nu justifică încadrarea sa în grad „mediu" de handicap.
Totodată, prima instanţă a considerat că probele administrate în cauză atestă faptul că reclamanta nu a înregistrat nici o îmbunătăţire a stării de sănătate în anul 2010.
A concluzionat instanţa de fond că încadrarea reclamantei în grad mediu de handicap apare nejustificată cu atât mai mult cu cât sunt mii de persoane pensionate care în realitate prestează munci grele în Spania şi Italia.
2. Motivele de recurs înfăţişate de recurentul-pârât
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în termen legal a declarat recurs C.S.E.P.H.A., prin A.N.P.H. („C.S.").
Invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 şi pct. 7 C. proc. civ., autoritatea recurentă a susţinut că prima instanţă, în mod nelegal, a omis să se pronunţe asupra excepţiei lipsei plângerii prealabile, invocată la prima zi de înfăţişare.
Totodată, s-a arătat că instanţa de fond a reţinut în considerentele hotărârii pronunţate, argumente străine de natura pricinii. S-a indicat astfel că instanţa a observat nemijlocit că intimata este grav bolnavă şi că dată fiind convingerea formată, este de prisos enumerarea bolilor intimatei, considerându-se că intimata nu a înregistrat nici o îmbunătăţire a stării de sănătate în anul 2010, aceste afirmaţii fiind apreciate ca pur speculative.
În fine, s-a mai susţinut nelegalitatea sentinţei atacate şi în considerarea omisiunii judecătorului fondului de a indica textul de lege ce fundamentează măsura anulării actului administrativ.
3. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Recursul este fondat.
Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi faţă de prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că sunt întemeiate motivele de recurs înfăţişate astfel că în temeiul art. 312 alin. (3) cu referire la art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., şi în vederea administrării de noi probatorii va casa hotărârea, dispunând trimiterea spre rejudecare a cauzei la aceeaşi instanţă, în considerarea celor în continuare arătate.
Reclamanta intimată S.V. a investit instanţa de contencios administrativ cu soluţionarea unei contestaţii împotriva deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 2622 din 22 martie 2010 emisă de autoritatea recurentă, prin care a fost încadrată în gradul de handicap „mediu", apreciind că diagnosticul ce i-afost stabilit, acela de „carcinom mamar drept - st. III A, operat, iradiat" asociat cu diabet zaharat tip II, hipertensiune arterială st. II şi obezitate exogenă gr. II o îndreptăţesc la încadrarea în gradul de handicap „accentuat".
Prima instanţă a admis acţiunea reclamantei şi a dispus anularea deciziei atacate, cu menţiunea că autoritatea pârâtă, după o reexaminare atentă şi obiectivă a actelor medicale şi faţă de starea de sănătate a reclamantei va proceda la o încadrare corectă a acesteia într-un grad de handicap şi la emiterea altei decizii.
Sunt întemeiate criticile pârâtei recurente circumscrise art. 304 pct. 7 C. proc. civ., date fiind considerentele neadecvate şi practic „străine de natura pricinii", în sensul textului de lege enunţat, ce au fundamentat soluţia primei instanţe.
Astfel, susţinerea potrivit cu care instanţa, în mod nemijlocit, a constatat gravitatea afecţiunilor de care suferă reclamanta apreciind astfel că este întemeiată solicitarea acesteia raportat şi la actele medicale depuse, oricât de justificată şi susţinută de aprecierile şi percepţiile personale, nu poate însă reprezenta un motiv de nelegalitate de natură a conduce la anularea actului administrativ atacat.
Dată fiind specificitatea domeniului medical ca şi aplicarea strictă a unor prevederi legale în domeniul deficienţelor de tipul celor de care suferă şi reclamanta, în mod evident, instanţa de fond nu putea, în lipsa administrării unor probatorii de specialitate, respectiv a unei expertize medicale, să înlăture constatările unei comisii de specialitate, afirmaţiile în sensul că nu s-a înregistrat nici o îmbunătăţire a stării de sănătate a reclamantei în anul 2010 neputând, în mod evident, fundamenta soluţia adoptată din perspectiva legalităţii emiterii actului.
Înalta Curte va dispune aşadar, pe temeiurile de drept mai sus arătate, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în vederea suplimentării probatoriilor, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond, pentru corecta aplicare a legii şi în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale va pune în discuţia părţilor necesitatea completării probatoriului, incluzând fără limitare, efectuarea unei expertize de specialitate menită a evidenţia şi clarifica situaţiareclamantei din punct de vedere medical, raportat la constatările deja cuprinse în actul administrativ atacat.
Urmează ca instanţa de rejudecare să analizeze şi celelalte critici ale recurentei cuprinse în motivele de recurs prezentate, ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.M.F.P.S. – C.S.E.P.H.A. prin A.N.P.H. împotriva sentinţei nr. 156 din 17 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1363/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1372/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
