ICCJ. Decizia nr. 1402/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1402/2011
Dosar nr.2290/2/2010
Şedinţa publică din 9 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 2359 din 18 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul F.G. în contradictoriu cu pârâtul M.J.L.C. pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi a respins, ca neîntemeiat, acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta A.N.C., prin care a solicitat să se constate refuzul nejustificat al pârâtei A.N.C. de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române; să fie obligaţi pârâţii să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române într-un termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri; să fie obligaţi pârâţi să-i comunice ulterior analizării cererii ordinul de redobândire a cetăţeniei române prin scrisoare recomandată şi obligarea pârâţilor la 100 lei /zi de întârziere de la data introducerii acţiunii şi până la data avizării cererii de redobândire a cetăţeniei române.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că pârâtul M.J.L.C. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, raportat la dispoziţiile art. 14 din OUG nr. 5/2010 care modifică Legea nr. 21/1991, potrivit cu care, aprobarea cererilor de redobândire a cetăţeniei române se face prin ordin al preşedintelui A.N.C., pe baza propunerilor comisiei pentru cetăţenie.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamantul a formulat cerere de redobândire a cetăţeniei române, la data de 24 noiembrie 2009, la S.C.A.R. la Chişinău, formulând cereri de urgentare a soluţionării dosarului la datele de 09 decembrie 2009, 05 ianuarie 2010, respectiv 17 februarie 2010.
Prima instanţă a apreciat cu nu se poate vorbi de un refuz nejustificat de soluţionare a cererii, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, în raport de împrejurare că cererea reclamantului era în curs de soluţionare, urmând a fi analizată la data de 14 iulie 2010, în sensul verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 10 din Legea nr. 21/1991, republicată, aşa cum rezultă din conţinutul adresei nr. 5643/ ANC din 29 aprilie 2010 emisă de pârât.
2. Recursul formulat de recurentul-reclamant
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul F.G. invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că şi în situaţia în care s-ar accepta veridicitatea susţinerii intimatului-pârât, în sensul că cererea sa urmează să fie analizată, la data de 14 iulie 2010, pârâta A.N.C. se află în culpă, deoarece avea obligaţia legală să analizeze cererea sa în termenul de 5 luni prevăzut de art. 141 din Legea cetăţeniei romane nr. 21/1991 aşa cum a fost modificată prin OUG nr. 36/2009.
A susţinut că din punct de vedere al analizării cererii de redobândire a cetăţeniei române, amânarea acestei operaţiuni este nejustificată, raportat la prevederile art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, potrivit cu care, fiecare stat trebuie să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea şi redobândirea cetăţeniei sale.
3. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârât M.J.L.C. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, precum şi a prevederilor art. 304 si 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Argumentele de fapt şi de drept relevante
Prima instanţă a respins acţiunea reclamantului, reţinând, în esenţă, că nu se poate vorbi de un refuz nejustificat din partea pârâtei A.N.C. de a rezolva cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei romane.
În termenii art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuz nejustificat se înţelege „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile".
În speţă, chiar dacă cererea reclamantului nu a fost soluţionată înăuntrul termenului prevăzut de art. 141 din Legea nr. 21/1991, nu se poate vorbi de un refuz nejustificat, în sensul legii contenciosului administrativ, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din probatoriu, autoritatea pârâtă a procedat la fixarea termenului pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 10 din Legea nr. 21/1991, republicată, cererea reclamantului urmând să fie analizată la data de 14 iulie 2010.
Faţă de situaţia de fapt existentă, Înalta Curte apreciază că nesoluţionarea cererii recurentului-reclamant de redobândire a cetăţeniei române până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, nu poate fi calificată ca un refuz nejustificat, în sensul pe care art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 îl conferă acestei sintagme.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori art. 304 pct. 8, 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.G. împotriva sentinţei nr. 2359 din 18 mai 2010 a Curţii de ApelBucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1401/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1412/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
