ICCJ. Decizia nr. 1398/2011. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1398/2011
Dosar nr.1319.2/59/2009
Şedinţa publică de la 09 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
I. Circumstanţele cauze.
1. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 477 din 03 noiembrie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A.V.A. SA, în contradictoriu cu pârâta D.J.A.O.V. Arad reprezentată de D.R.A.O.V. Timişoara şi pe cale de consecinţă a dispus suspendarea executării Deciziei pentru regularizarea situaţiei nr. 864 din 27 octombrie 2009 emisă de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 864 din 27 octombrie 2009 emisă de D.J.A.O.V. Arad s-a stabilit în sarcina reclamantei SC A.V.A. SA obligaţia de plată a sumei totale de 691.574 lei, din care 342.864 lei taxe vamale (inclusiv TVA) şi comision vamal, 347.664 lei majorări de întârziere şi 1.046 lei dobânzi compensatorii.
Instanţa de fond a constatat îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin existenţa unui caz bine justificat şi a pericolului producerii unei pagube iminente în patrimoniul societăţii reclamante faţă de cuantumul creanţei bugetare stabilite prin actele administrativ-fiscale întocmite de autorităţile pârâte.
De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere că reclamanta a dovedit îndeplinirea cerinţei prevăzute de art. 215 C. proCod Fiscal, achitând cauţiunea stabilită în raport de valoarea debitului contestat.
Cu privire la cazul bine justificat, a reţinut faptul că prin decizie au fost recalculate drepturile vamale ca urmare a unei operaţiuni de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import pentru un contract de leasing încheiat de reclamantă, în calitate de utilizator, cu SC T.I. SUA, în calitate de finanţator. S-a reţinut că termenul de încheiere al operaţiunii (12 ianuarie 2007) a fost depăşit motiv pentru care drepturile vamale nu au mai fost calculate asupra valorii reziduale a bunurilor menţionate în contractul de leasing ci asupra valorii lor iniţiale.
Curtea a observat însă că, anterior împlinirii termenului de încheiere a operaţiunii, respectiv la data de 11 ianuarie 2007, reclamanta a solicitat pârâtei prelungirea duratei de admitere temporară cu 30 de zile, motivat de împrejurarea că nu era încă reglementată metodologia vamală de închidere a operaţiunilor având ca obiect contracte de leasing.
În acest sens, a reţinut că măsurile de aplicare a reglementărilor în domeniul taxelor vamale, TVA şi accizelor datorate în cazul operaţiunilor de leasing au fost stabilite ulterior, prin Ordinul M.F.P. nr. 84/2007 (M. Of. nr. 80/01.02.2007), aspect recunoscut şi de pârâtă prin adresa de răspuns la cererea de prelungire.
În opinia instanţei de fond această situaţie este în favoarea reclamantei şi creeze îndoieli serioase referitoare la legalitatea deciziei.
Cu privire la cea de-a doua condiţie privind pericolul producerii unei pagube iminente, reclamanta a depus un set de înscrisuri contabile din analiza cărora instanţa de fond a reţinut faptul că, reclamanta este o societate comercială cu un număr mare de angajaţi (1.704 la data de 30 iunie 2010, cu aproximativ 250 mai puţin decât la 30 iunie 2009, ceea ce pare să ateste în concret efectele economice ale crizei prin care trece economia românească), fără datorii restante către stat dar cu restanţe semnificative către furnizori (681.238 lei la data de 30 iunie 2010), la data de 30 iunie 2010 soldul conturilor casa şi conturi la bănci fiind de 115.095 lei.
În acest context, instanţa a apreciat că executarea imediată a datoriei vamale de 691.574 lei ar crea dificultăţi serioase reclamantei, motiv pentru care a constatat că este îndeplinită şi această condiţie.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta D.R.A.O.V. Timişoara, împuternicită să reprezinte interesele A.N.V., în nume propriu, cât şi în numele şi pentru D.J.A.O.V. Arad, solicitând modificarea hotărârii atacate şi pe fond, respingerea cererii de suspendare formulată de reclamantă.
Recurenta a susţinut că a fost greşit admisă cererea societăţii intimate, care nu îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru că nu s-a dovedit existenţa unor cazuri bine justificate şi pericolul producerii unei pagube iminente.
Referitor la prima condiţie, s-a arătat că nu există motive temeinice şi evidente, care să creeze o îndoială puternică asupra legalităţii actelor administrative atacate şi care să ducă la răsturnarea prezumţiei de legalitate şi de veridicitate de care beneficiază actul administrativ, intimata-reclamantă făcând trimitere la motive care privesc netemeinicia actelor administrative fiscale.
Recurenta a susţinut că nu s-a dovedit nici îndeplinirea celei de-a doua condiţii privind pericolul producerii unei pagube iminente şi ireparabile pentru intimata
| ← ICCJ. Decizia nr. 1372/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1401/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
