ICCJ. Decizia nr. 1412/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1412/2011
Dosar nr. 532/57/2010
Şedinţa publică din 9 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta P.L.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S.:
- anularea ordinelor nr. 656 din 24 aprilie 2009 şi nr. 1346 din 12 august 2009 emise de pârât şi repunerea reclamantei în situaţia anterioară încetării raporturilor de muncă, în sensul reintegrării în funcţia deţinută anterior emiterii ordinelor anulate;
- obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate şi cu celelalte drepturi de care reclamanta a fost lipsită, începând cu data de 14 august 2009;
- rectificarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în perioada 11 decembrie 2000 - 14 august 2009, a activat ca director al C.C.S. Sibiu, fiind numită în această funcţie prin Ordinul nr. 5326/2000.
Reclamanta a susţinut că Ordinul M.T.S. nr. 656/2009 este nelegal, fiind emis în temeiul art. III alin. (1) şi lit. e) pct. 5 din Anexa la OUG nr. 37/2009, act normativ declarat neconstituţional, ordin prin care a fost desfiinţată în mod nelegal funcţia de conducere de director al C.C.S. Sibiu şi s-a dispus încetarea raportului de muncă al reclamantei, la data expirării termenului de preaviz (23 mai 2009).
Actul normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ contestat a fost declarat neconstituţional, de asemenea, şi prevederile OUG nr. 105/2009 au fost parţial declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1629/2009 (M. Of. nr. 28/14.01.2010).
Reclamanta a mai arătat că ulterior, a fost emis Ordinul M.T.S. nr. 1346/2009, care a modificat în mod nelegal şi retroactiv prevederile art. 2 din Ordinul M.T.S. nr. 656/2009.
Pe cale de consecinţă, în baza art. 31 din Legea nr. 47/1992 republicată, prevederile declarate neconstituţionale au fost suspendate de drept şi şi-au încetat efectele juridice la 45 de zile de la publicare, mai precis la data de 21 decembrie 2010.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul M.E.C.T.S. a solicitat introducerea în cauză a A.N.S.T., în calitate de organ al administraţiei publice locale ce a preluat activitatea privind tineretul şi sportul de la M.E.C.T.S., în temeiul art. 1 din HG nr. 141/2010.
Pârâtul a invocat o excepţie pe care a denumit-o tardivitate/prematuritate, susţinând, în esenţă, că reclamanta nu s-a adresat emitentului în termen de 30 de zile de la data emiterii actului administrativ în vederea revocării acestuia, ci a adresat plângerea prealabilă la aproximativ un an de la data emiterii actului, în speţă, la 18 aprilie 2010.
Pe fondul cauzei a arătat că Ordinul nr. 656/2009 a fost emis de M.T.S. în baza dispoziţiilor art. 3. alin. (1) din OUG nr. 37/2009, act normativ emis de G.R.
A mai arătat că postul reclamantei s-a desfiinţat în baza prevederilor OUG nr. 37/2009, ordinul nefăcând altceva decât să pună în aplicare respectivele prevederi.
Cu alte cuvinte, fundamentul actului administrativ îl reprezintă aplicarea legii, nicidecum o decizie de concediere din iniţiativa angajatorului.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 183 din 23 iunie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a respins excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâta A.N.S.T.;
A admis acţiunea formulată de reclamanta P.L.G., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.T., în calitate de organ al administraţiei publice locale ce a preluat activitatea privind tineretul şi sportul de la M.E.C.T.S.;
A anulat ordinele nr. 656 din 24 aprilie 2009 şi nr. 1346 din 12 august 2009 emise de M.T.S. şi a dispus repunerea reclamantei în situaţia anterioară încetării raporturilor de muncă, în sensul reintegrării în funcţia deţinută anterior emiterii ordinelor anulate;
A obligat pârâta A.N.S.T. la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate şi cu celelalte drepturi de care reclamanta a fost lipsită începând cu data de 14 august 2009;
A dispus efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei, conform prezentei sentinţe şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1157,84 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că excepţia invocată este neîntemeiată sub ambele aspecte, de prematuritate, respectiv tardivitate, întrucât reclamanta a făcut dovada, prin actele depuse la dosar, că s-a adresat emitentului actului cu plângere prealabilă în vederea revocării ordinelor atacate prin prezenta acţiune.
Prima instanţă a reţinut că plângerea prealabilă înregistrată la emitent la data de 18 martie 2010 nu este tardivă, raportat la dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind respectat termenul de decădere prevăzut de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004
Faţă de aceste prevederi legale, instanţa a reţinut că prezenta acţiune are drept temei juridic, printre altele, Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257 din 7 octombrie 2010, publicată în M. Of. la data de 6 noiembrie 2009, prin care s-a declarat neconstituţională legea de aprobare a OUG nr. 137/2009, iar de la data publicării deciziei şi până la formularea cererii în instanţă a trecut mai puţin de un an, fiind astfel respectat termenul de decădere prevăzut de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că prin Ordinul nr. 656/2009 emis de M.T.S. s-a desfiinţat funcţia de conducere de director al C.C.S. Sibiu, în temeiul art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009.
În conformitate cu prevederile art. 65 alin. (1) C. muncii, reclamantei i-a încetat raportul de muncă la data încetării termenului de preaviz.
Ulterior, prin Ordinul nr. 1346/2009 emis de M.T.S. s-au suspendat prevederile art. 2 din Ordinul 656/2009 pe durata incapacităţii temporare de muncă a reclamantei.
Prima instanţă a reţinut că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257/2009 s-a constatat că Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice este neconstituţională, astfel că, postul de Director al C.C.S. Sibiu a fost desfiinţat ca urmare a unei prevederi declarate ulterior neconstituţionale, situaţie în care devin aplicabile prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 şi, având în vedere principiul „accesorium sequitur principale", instanţa a constatat întemeiată acţiunea, dispunând pe cale de consecinţă, anularea ordinele nr. 656 din 24 aprilie 2009 şi nr. 1346 din 12 august 2009 (acest din urmă ordin fiind doar unul de suspendare a unor efecte produse de primul) emise de M.T.S. şi repunerea reclamantei în situaţia anterioară încetării raporturilor de muncă, în sensul reintegrării în funcţia deţinută anterior emiterii ordinelor anulate, conform prevederilor art. 106 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind funcţionarii publici.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.N.S.T., instituţie ce a preluat, în baza HG nr. 141/2010, drepturile şi obligaţiile fostului M.T.S. în domeniul activităţii de sport şi tineret, solicitând modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamantei pentru motive încadrate în prevederile art. 304¹ C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut că, în mod nelegal, a respins instanţa de fond excepţia prematurităţii/tardivităţii cererii reclamantei, faţă de dispoziţiile imperative ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
A mai susţinut că prin actul administrativ contestat recurenta nu a făcut altceva decât să pună în aplicare dispoziţiile art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009, care prevedeau că se desfiinţează toate posturile de director din cadrul instituţiilor subordonate şi se înfiinţează postul de director coordonator, prin încheierea unui contract de management.
În esenţă, fundamentul actului administrativ îl reprezintă aplicarea în concret a legii, nicidecum o decizie de concediere din iniţiativa angajatorului, Ordinul nr. 656/2009 fiind un act administrativ în vederea organizării executării în concret a legii care a stins raportul juridic de muncă cu reclamanta P.L.G.
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare, dar prin intermediul notelor scrise a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Intimata - reclamantă a supus controlului instanţei de contencios administrativ Ordinul nr. 656/2009 emis de pârâtul M.E.C.T.S., prin care s-a dispus încetarea raportului de muncă al reclamantei, la data expirării termenului de preaviz, ca urmare a desfiinţării funcţiei de conducere de director al C.C.S. Sibiu.
Ordinul contestat a fost emis în baza OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
Referitor la excepţia prematurităţii cererii reclamantei, Înalta Curte constată că examinarea contestaţiei formulate de către intimată permite încadrarea acesteia în ipoteza prevăzută de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 7 alin. (5) din acelaşi act normativ, cu consecinţa exceptării de la obligaţia formulării unei plângeri prealabile în cauză, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că Decizia contestată a fost lipsită de orice fundament legal ca urmare a deciziei nr. 1257/2009, prin care, în cadrul controlului a priori realizat pe calea obiecţiei de neconstituţionalitate a legii de aprobare a acestei ordonanţe de urgenţă, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea OUG nr. 37/2009.
Viciul de constituţionalitate constatat cu privire la OUG nr. 37/2009 afectează în egală măsură actele administrative emise în baza şi pentru executarea unor dispoziţii neconstituţionale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei legal şi nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în baza unei dispoziţii neconstituţionale.
Actele şi măsurile adoptate în baza acestei Ordonanţe sunt afectate de viciul de neconstituţionalitate al acestui act normativ şi, în consecinţă, corect au fost anulate de instanţa de fond
Menţinerea actelor administrative emise în baza acestui act normativ ar lipsi de finalitate controlul de constituţionalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituţiei, ci include protecţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituţionale.
Pe de altă parte, examinând înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că intimata-reclamantă deţinea şi anterior adoptării O.U.G nr. 37/2009, funcţia de director al C.C.S. Sibiu, funcţie pe care a pierdut-o în urma emiterii Ordinului nr. 656/2009, pentru ca, ulterior să fie numită în funcţia de director coordonator adjunct al aceleiaşi instituţii.
În lumina considerentelor deciziilor nr. 413 şi nr. 414/2010 ale Curţii Constituţionale care, exercitând controlul de constituţionalitate asupra legii de modificare şi completare a Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a reţinut că începând cu data de 28 februarie 2010, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin OUG nr. 37/2009 şi prin OUG nr. 105/2009, acesta fiind un efect specific al pierderii legitimităţii constituţionale a celor două ordonanţe de urgenţă menţionate, faţă de situaţia de fapt descrisă anterior, măsura reintegrării intimatei în funcţia publică corespunzătoare apare justă şi legală, recurenta neputându-se prevala de simpla schimbare a denumirii funcţiei.
Susţinerile recurentei privind necesitatea anulării Ordinului nr. nr. 656/2009 prin care a fost desfiinţată funcţia publică de conducere de director sunt neîntemeiate, acest act administrativ fiind în prezent lipsit de orice forţă juridică, pentru considerentele arătate mai sus.
Reţinerea efectelor acestui act administrativ ar lipsi de finalitate controlul de constituţionalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituţiei, ci include protecţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituţional.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.E.C.T.S. – A.N.S.T. împotriva sentinţei nr. 183 din 29 iunie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1402/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1432/2011. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
