ICCJ. Decizia nr. 1422/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1422/2011
Dosar nr. 7001/2/2010
Şedinţa publică din 9 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, societatea reclamantă I.N.G. Pensii, S.A.F.P.A.P. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.C. suspendarea executării Deciziei nr. 39 din 7 septembrie 2010, prin care s-a dispus sancţionarea societăţii reclamante, cu amendă în valoare de 1.573.524 lei, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în contencios prin care s-a solicitat anularea deciziei.
Prin Sentinţa nr. 4222 din 28 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea formulată de reclamanta I.N.G. Pensii, S.A.F.P.A.P. SA, în contradictoriu cu pârâtul C.C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, având în vedere prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, a reţinut, în esenţă, că în cauză nu au fost invocate şi nici nu au fost identificate împrejurări vădite de fapt şi de drept care să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ atacat.
Referitor la existenţa unei pagube iminente, prima instanţă a constatat că Decizia atacată se bucură în continuare de prezumţia de legalitate, veridicitate şi autenticitate, astfel că punerea în executare a acesteia nu poate produce o pagubă iminentă în sensul legii.
De asemenea, s-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că din analiza prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 rezultă că paguba iminentă implică producerea unor urmări ireparabile, iar plata unei amenzi nu îndeplineşte asemenea cerinţe.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamata I.N.G. Pensii, S.A.F.P.A.P. SA, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- hotărârea instanţei de fond este insuficient motivată, fiind respinse de plano, fără o argumentare rezonabilă, motivele de aparentă nelegalitate a Deciziei Consiliului concurenţei, respectiv inexistenţa elementelor constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea concurenţei şi încălcarea principiului constituţional al legii contravenţionale mai favorabile;
- contrar susţinerilor primei instanţe, în speţă este întrunită condiţia existenţei unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 pentru a dispune suspendarea actului administrativ, criticile invocate de reclamantă nepresupunând o antamare a fondului cauzei. Faptele I.N.G. Pensii nu sunt de natură a afecta concurenţa. Conform sistemului fondurilor de pensii administrate privat (Pilonul II), reglementat potrivit Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat persoanele în vârstă de până la 35 de ani, ce contribuiau la fondul public de pensii aveau obligaţia ca, în perioada de aderare iniţială de 4 luni (între 17 septembrie 2007 şi 17 ianuarie 2008), să semneze, la alegerea acestora, un act individual de aderare cu un singur fond de pensii administrat privat, în timp ce persoanele între 35 şi 45 de ani aveau facultatea, însă nu şi obligaţia de a adera la un astfel de fond privat. Persoanele care nu aderau la un fond de pensii privat în termenul de 4 luni sau semnau două sau mai multe acte individuale de aderare erau repartizate de către C.N.P.D.A.S., la sfârşitul perioadei de aderare, în mod aleatoriu, proporţional cu cota de piaţă obţinută în perioada de aderare iniţială voluntară de 4 luni, la unul dintre cele 18 fonduri de pensii administrate privat care au intrat pe piaţă, între care şi I.N.G. Pensii.
Faţă de problemele identificate în practică pe perioada de aderare iniţială (numărul mare de participanţi dublaţi, inclusiv dubluri între două fonduri înregistrate de mai multe ori, perioada scurtă de verificare între raportările către C.N.P.A.S., fraudele comise de agenţii de marketing şi brokeri) eforturile de verificare şi de eliminare a dublurilor s-au dovedit ineficiente. în acest context, se impunea găsirea unei soluţii pentru (i) evitarea sancţionării inechitabile a participanţilor, prin alocarea aleatorie la un alt fond decât acela la care şi-ar fi dorit să adere, pentru neştiinţă sau nepricepere ori ca efect al fraudelor/ falsurilor intervenite în practica brokerilor sau agenţilor de marketing; (ii) soluţionarea unor efecte negative rezultate din trimiterea, ca efect al loteriei, a unui număr mare de participanţi către un fond la care nu au dorit să adere ceea ce ar fi condus la nemulţumiri din partea acestor persoane şi posibil la dezechilibre profunde pe o piaţă în curs de constituire; (iii) asigurarea operativităţii procedurilor de raportare şi validare la C.N.P.A.S. faţă de obligaţia administratorilor fondurilor de pensii de a verifica autenticitatea actelor individuale de aderare raportate ca „dubluri", realitatea evenimentelor din perioada noiembrie 2007 - ianuarie 2008 demonstrând că sistemul propus de C.S.S.P.P. nu era unul viabil.
Ca urmare a problemelor rezultate din practică şi în scopul protejării intereselor participanţilor şi al eficientizării procesului de raportare/ validare pe parcursul aderării iniţiale, din noiembrie 2007, administratorii fondurilor private de pensii au împărţit aderările înregistrate ca „dubluri" conform principiului 50-50%, limitând în acest fel riscul pentru participant de a ajunge în mod inechitabil la un alt fond decât şi-ar fi dorit (ca efect al loteriei).
- este evidentă nelegalitatea modului de calcul a amenzii aplicate, în sensul că a fost stabilită o sumă reprezentând a 10-a parte din activele fondului de pensii private obligatorii administrat de I.N.G. Pensii ca bază pentru aplicarea amenzii, ignorând dispoziţiile Legii nr. 411/2004 care face o distincţie clară între activele financiare proprii ale administratorului şi activele fondului pe pensii administrat privat, rezultate ca urmare a învestirii activelor personale ale participanţilor;
- în speţă societatea a demonstrat consecinţele grave ale executării deciziei consiliului concurenţei asupra activităţii acesteia şi, implicit asupra fondului de pensii administrat, însă Curtea nu s-a pronunţat cu privire la aceste împrejurări. Din situaţia veniturilor şi cheltuielilor previzionate de Societate, rezultă fără dubiu că plata amenzii este de natură perturbe activitatea şi funcţionarea Societăţii pe piaţă şi să pună în pericol grav capacitatea de plată a acesteia. în plus, deficitul major venituri - cheltuieli din următoarea perioadă, care ar interveni în lipsa suspendării plăţii amenzii, are repercusiuni serioase şi asupra fondului de pensii private administrat de societate, întrucât cheltuielile fondului sunt suportate, potrivit art. 4 din Legea 411/2004, de către administrator. Or, în cazul în care Societatea, în calitate de administrator al fondului de pensii ar executa plata amenzii, capacitatea acesteia de a susţine cheltuielile pentru funcţionarea fondului de pensii este pusă în pericol, cu efecte grave asupra contribuabililor.
În drept recurenta şi-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 3041 C. proc. civ., cu referire la art. 14 alin. (1) şi 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2005 a contenciosului administrativ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin Decizia contestată s-a constatat încălcarea art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea concurenţei, precum şi a art. 101 alin. (1) din TFUE de către 14 administratori de pensii private obligatorii, prin încheierea unor înţelegeri calificate ca anticoncurenţiale, având ca obiect împărţirea clienţilor. Existenţa respectivelor înţelegeri nu este contestată de reclamanta – recurentă dar, pe baza unor argumente ce ţin de o analiză amănunţită a cadrului legislativ ce reglementează fondurile de pensii administrate privat (Legea nr. 411/2004) şi pe baza unor considerente de oportunitate, se susţine că aceste înţelegeri nu ar fi de natură să afecteze libera concurenţă ci, dimpotrivă, au efecte benefice în raport cu interesele consumatorilor.
Faţă de aceste elemente, având în vedere prevederile art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei care interzic înţelegerile ce au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenţei, precum şi împrejurarea că, la o examinare sumară a motivării în fapt şi în drept a actului administrativ şi a procedurii prevăzută de Legea nr. 411/2004, modul de repartizare a actelor de aderare considerate „dubluri" exclude realizarea unor înţelegeri între administratorii fondurilor de pensii, Înalta Curte constată că, în mod corect instanţa de fond a constatat neîndeplinirea în cauză a condiţiei cazului bine - justificat în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, motivul de recurs care vizează aparenta nelegalitate a modalităţii de calcul a amenzii aplicate de Consiliul Concurenţei nu poate fi considerat întemeiat, existând argumente pentru calcularea cifrei de afaceri a administratorului, inclusiv prin raportare la activele fondului de pensii, argumente ce se referă la calificarea administratorilor ca societăţi financiare.
În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la neaplicarea legii contravenţionale mai favorabile, acesta nu a fost dovedit în cadrul prezentului litigiu, la data pronunţării deciziei contestate fiind în vigoare o singură lege, respectiv Legea concurenţei nr. 21/1996 republicată.
În fine, recurenta nu a făcut dovada în faţa instanţei de fond, a pagubei iminente - conform art. 2 lit. s - în sensul că nu a demonstrat, eventual prin raportare la obligaţiile financiare în curs ale societăţii, o afectare importantă a activităţii ca urmare a eventualei executări a amenzii aplicate.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.N.G. Pensii, S.A.F.P.A.P. SA împotriva Sentinţei nr. 4222 din 28 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1416/2011. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 1437/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
