ICCJ. Decizia nr. 1437/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1437/2011
Dosar nr. 221/117/2009
Şedinţa publică din 10 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul K.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.C.C.L.R.A., anularea deciziei emisă de aceasta din urmă prin care i s-a respins cererea de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa reţinut următoarele.
Prin Decizia nr. 1251 din 22 mai 2008 a Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă din cadrul M.J.L.C. a fost respinsă cererea formulată de către petentul K.S., prin care a solicitat acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă pentru sine, ca fiind tardiv introdusă.
S-a reţinut că cererea petentului a fost depusă la data de 30 aprilie 2008, după împlinirea termenului de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 173/2006, termen în care persoanele condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive puteau formula cerere pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
OUG nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România, a fost modificată şi completată prin Legea nr. 173/2006, publicată în M. Of. nr. 438 din 22 mai 2006.
În cauză, termenul imperativ prevăzut de lege nu a fost respectat de către reclamant, care a sesizat Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă din cadrul M.J.L.C. la data de 30 aprilie 2008, aşadar la peste un an de la împlinirea celor 6 luni, calculate de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 173/2006, respectiv de la data de 25 mai 2006.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs reclamantul K.S.
Prin cererea de recurs s-a arătat, în esenţă, că soluţia Curţii de Apel Cluj este greşită deoarece sunt suficiente dovezi că încă din perioada copilăriei a fost urmărit de Securitate, recurentul refugiindu-se în Austria din anul 1986, aşa încât cererea sa de a i se constata calitatea de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă este întemeiată.
Intimata a solicitat prin întâmpinare menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate, amintind ca argument suplimentar Decizia nr. 466 din 20 septembrie 2005 prin care Curtea Constituţională a României a constatat că dispoziţiile art. 5 alin. (1) din OUG nr. 214/1999 sunt constituţionale.
Examinând cauza prin prisma art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este nefondat.
Raportându-se la probatoriul administrat, instanţa de fond a stabilit în mod corect că reclamantul s-a adresat C.C.C.L.R.A. din cadrul Ministerului Justiţiei la data de 30 aprilie 2008 şi în temeiul art. 2 din Legea nr. 173/2006, care a modificat şi completat OUG nr. 214/1999, Comisia a respins ca tardiv introdusă această cerere.
Din perspectiva normelor legale incidente şi a Deciziei nr. 466/2005 a Curţii Constituţionale a României s-a constatat că actul administrativ individual atacat este emis în conformitate cu legea şi nu sunt incidente dispoziţiile art. 1, art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, din actele dosarului rezultând indiscutabil că solicitarea reclamantului a fost adresată Comisiei pârâte cu încălcarea termenului de 6 luni care curge de la data intrării în vigoare a Legii nr. 173/2006, anume de la data de 25 mai 2006, aşa încât cererea nu a mai putut fi examinată pe fond.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul K.S. împotriva Sentinţei nr. 79 din 24 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1422/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1455/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
