ICCJ. Decizia nr. 1483/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1483/2011
Dosar nr. 1714/44/2009
Şedinţa publică din 11 martie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta J.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii I.M., A.N.F.P., I.T.M. Brăila şi C.N.C.D., încadrarea sa în funcţia de inspector de muncă clasa 1 grad superior I, plata diferenţelor de salariu potrivit acestei încadrări, plata diferenţelor cu titlu de prime de vacanţă şi a celorlalte stimulente corespunzătoare aceleiaşi încadrări.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că modalitatea de reglementare privind promovarea funcţionarilor publici este diferită faţa de cei care abia intră în acest corp, pentru cei din urmă încadrarea putându-se face ţinându-se cont numai de vechimea în specialitatea studiilor superioare pe care o au, or, apreciază că o asemenea reglementare, este una discriminatorie, întrucât persoane care au aceleaşi atribuţii şi care îşi desfăşoară activitatea în cadrul aceluiaşi compartiment beneficiază de încadrări diferite; O asemenea încadrare constituie, în opinia sa, o diferenţă de tratament făcută de stat între persoane aflate în situaţii similare, o discriminare între categorii egale de funcţionari publici care pentru muncă egală trebuie să primească un salariu egal.
Prin întâmpinările formulate, pârâtele A.N.F.P., I.T.M. şi C.N.C.D. au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât nu au avut raporturi de muncă cu reclamanta, consiliul susţinând că nu poate avea calitatea de pârât, şi prin prisma reglementărilor OG nr. 137/2000.
Pârâta I.T.M. Brăila, prin întâmpinarea formulată în cauză, a solicitat respingerea acţiunii motivat de faptul că încadrarea reclamantei s-a făcut în mod legal, respectându-se prevederile art. 2 şi 3 ale OG nr. 6/2007 cu privire la ocuparea postului prin concurs şi la acordarea corespunzătoare a drepturilor salariale.
2. Hotărârea Curţii de ape.
Prin sentinţa nr. 127 din 5 mai 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta J.N. în contradictoriu I.T.M. Brăila şi pentru lipsa calităţii procesuale pasive faţă de pârâţii I.M., A.N.F.P., şi C.N.C.D.
3. Considerentele reţinute de prima instanţă în motivarea soluţiei sale
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Referitor la excepţiile invocate de către pârâţii A.N.F.P., I.M. şi C.N.C.D., prima instanţă a reţinut că între reclamantă şi aceste autorităţi nu există niciun raport juridic în temeiul căruia să stea în proces.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că încadrarea reclamantei în postul ocupat s-a făcut prin concurs, iar salarizarea acesteia a respectat dispoziţiile de principiu ale art. 3 din OG nr. 6/2007, aceasta criticând de fapt situaţia discriminatorie în privinţa prevederilor legale, pretins mai favorabile pentru funcţionarii angajaţi prin concurs din afara sistemului.
În ceea ce priveşte susţinerile reclamantei în legătură cu discriminarea invocată în privinţa promovării şi salarizării, judecătorul fondului a constatat că acestea nu fac obiectul de cercetare al instanţelor judecătoreşti, nefiind aplicabile nici dispoziţiile de principiu ale OG nr. 137/2000, pentru că în privinţa intimaţilor nu se pune problema unei discriminări, deoarece salarizarea lor este reglementată prin OG nr. 38/2003, act normativ derogatoriu de la dispoziţiile privind salarizarea personalului contractual şi al celui care ocupă funcţii de demnitate publică.
Cum drepturile salariale solicitate de reclamantă nu sunt prevăzute de lege pentru situaţia promovării sale din interiorul sistemului, iar în privinţa acestora reglementările, deşi diferite, sunt stabilite prin lege pentru situaţii distincte, judecătorul fondului a considerat că în privinţa reclamantei nu se poate aprecia că ar opera un act de discriminare în sensul art. 1 din OG nr. 137/2000.
4. Recursul declarat în cauză
Împotriva sentinţei Curţii de apel, reclamanta J.N. a declarat recurs, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi dispoziţiile cu caracter general ale art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă nu şi-a structurat criticile în motivele de recurs invocate, expunând situaţia de fapt cu care a sesizat instanţa de contencios administrativ şi arată că în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea, deşi pretenţiile reclamantei se justifică pe invocarea încălcării principiilor nediscriminării şi al egalităţii de tratament în salarizare care implică recunoaşterea aceloraşi obiective şi elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie comparabilă.
Un motiv distinct vizează greşita admitere a excepţiilor lipsei calităţii procesual pasive a intimaţilor I.T.M., A.N.F.P., C.N.C.D., fără a se ţine cont de atribuţiile care le sunt date prin acte normative acestora şi care le creează obligaţii în managementul funcţiilor şi funcţionarilor publici şi în elaborarea proiectului de buget.
5. Apărările intimaţilo.
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimatele I.T.M. şi A.N.F.P. au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Apărările comune au fost grupate de intimate în două categorii, vizând, pe de o parte motive de respingere pe excepţie şi, pe de altă parte, apărări de fond.
În prima categorie, intimatele au reiterat excepţiile lipsei calităţii procesual pasive, care au fost admise de prima instanţă, apreciind din acest punct de vedere că soluţia instanţei de fond este corectă.
Intimata A.N.F.P. a invocat excepţia nulităţii recursului prin care, deşi se invocă prevederile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., în fapt nu prezintă niciun aspect de nelegalitate raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, precum şi la hotărârea instanţei de fond pronunţată în prezenta cauză, precum şi excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.
Pe fondul cauzei, intimatele au insistat asupra faptului că în conformitate cu prevederile legale în vigoare funcţionarii publici pot promova într-un grad profesional superior pe bază de examen sau concurs, în limita funcţiilor publice rezervate promovării din planul de ocupare a funcţiilor publice şi în limita fondurilor bugetare şi cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 64 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, iar recurenta - reclamantă, care a fost numită în funcţia de inspector de muncă clasa 1, gradul profesional principal, treapta 3 de salarizare, la data de 15 mai 2009, nu îndeplineşte nici în prezent condiţiile de vechime impuse de lege pentru promovarea în grad profesional.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Analizând cu prioritate condiţiile învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte constată că nu este cazul să aplice sancţiunea extremă a nulităţii căii de atac prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., întrucât din expunerea prezentată de autoarea recursului au putut fi totuşi decelate critici la adresa hotărârii primei instanţe, după cum s-a arătat la pct. 1.4 din decizie.
Reclamanta J.N. a supus controlului instanţei de contencios administrativ refuzul de soluţionare a cererii sale de încadrare în postul de inspector clasa I, grad superior, prin transformarea postului pe care îl deţine în prezent în cadrul I.T.M. – Brăila, cu plata diferenţelor salariale aferente.
Din interpretarea logico-sistematică a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, rezultă că procedura prealabilă nu este obligatorie în cazul în care acţiunea are ca obiect refuzul de soluţionare a unei cereri, astfel că instanţa de fond a fost sesizată cu respectarea condiţiilor de exercitare a dreptului la acţiune.
Referitor la soluţia primei instanţe prin care a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a intimaţilor – pârâţi, M.M.F.P.S. – I.T.M., A.N.F.P. şi C.N.C.D., Înalta Curte constată că este corectă în condiţiile în care recurenta-reclamantă este funcţionar public în cadrul I.T.M. Brăila, autoritate publică căreia i s-a adresat cu cererea nr. 11067 din 24 septembrie 2009, prin care a solicitat revizuirea modalităţii de încadrare în funcţia publică şi în raport de care a invocat refuzul presupus nejustificat de a da curs promovării în varianta propusă.
Legitimarea procesuală pasivă în cadrul litigiilor de contencios administrativ este subsumată dispoziţiilor art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, care arată că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică se poate adresa instanţei de contencios administrativ or, în cauză recurenta-reclamantă nu poate invoca refuzul acestor autorităţi în soluţionarea cererii în lipsa unor raporturi de muncă cu aceste pârâte sau a anumitor competenţe pentru organizarea promovării în grad profesional aşa cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
În ceea ce priveşte fondul raportului juridic dedus judecăţii, Înalta Curte constată că în cauză nu rezultă că autoritatea pârâtă şi-ar fi exercitat în mod abuziv dreptul de apreciere referitor la încadrarea recurentei-reclamante în funcţia de inspector de muncă clasa I, grad superior I, prin raportare la condiţiile prevăzute prin actele normative incidente în materie, la data introducerii acţiunii, în baza cărora s-a tăcut promovarea funcţionarilor publici, respectiv Legea nr. 188/1999 privind Starului funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, HG nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la mirarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, cu modificările şi completările ulterioare.
Dimpotrivă, I.t.m. Brăila, a comunicat că în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 şi HG nr. 611/2008, funcţionarul public poate promova în funcţia publică prin concurs sau examen, organizat anual de autoritatea sau instituţia publică.
Astfel, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare: „concursul sau examenul de promovare în gradul profesional se organizează de autoritatea sau instituţia publică, în limita funcţiilor publice rezervate promovării, cu încadrarea în fondurile bugetare alocate".
În ceea ce priveşte aplicarea principiului nediscriminării, potrivit normelor interne şi convenţionale invocate de recurenta-reclamantă, aşa cum au fost interpretate în jurisprudenţa constată a instanţelor naţionale şi a Curţii de la Strasbourg, un tratament diferit este discriminatoriu dacă se aplică unor situaţii analoge sau comparabile, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă.
Cum drepturile salariale solicitate de reclamantă nu sunt prevăzute de lege pentru situaţia promovării sale din interiorul sistemului iar în privinţa acestora reglementările, deşi diferite, sunt stabilite prin lege pentru situaţii distincte, în mod corect curtea apreciază că în privinţa sa nu se poate aprecia că ar opera un act de discriminare în sensul art. 1 din OG nr. 137/2000.
De vreme ce recurenta-reclamantă nu a parcurs etapele prevăzute prin actele normative menţionate, nu se poate vorbi de discriminare între funcţionarii publici,în înţelesul pe care art. 2 alin. (1) din OG nr. 37/2000 îl dă noţiunii de discriminare şi nu poate promova în funcţia publică de execuţie solicitată decât cu respectarea condiţiilor impuse de textele normative specifice acestei funcţii.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul de faţă, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de J.N. împotriva sentinţei nr. 127 din 5 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1481/2011. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1490/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
