ICCJ. Decizia nr. 1653/2011. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1653/2011
Dosar nr. 1248/33/2010
Şedinţa publică din 18 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul I.M.M. a solicitat, în contradictoriu cu C.N.D. şi S.T.G.V., aplicarea unei amenzi de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere celor doi de la data pronunţării sentinţei şi până la achitarea sumei de 386.880 lei şi a dobânzii legale aferente stabilită prin Decizia nr. 2711 din 2 septembrie 2008 a C.C.S.D., obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor constând în dobânda legală din suma cuvenită reclamantului prin Decizia nr. 2711 din 2 septembrie 2008, dobândă calculată de la data pronunţării sentinţei şi până la plata efectivă a întregii sume de bani.
În motivarea cererii se arată că, după mai multe cereri şi după ce a obţinut o hotărâre judecătorească, prin Decizia nr. 2711 din 2 septembrie2008 i-au fost acordate despăgubiri în valoare de 386.880 lei, dar pentru că nu s-a făcut plata a obţinut o nouă hotărâre judecătorească, Sentinţa nr. 592 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, irevocabilă, prin care A.N.R.P. era obligată să emită titlu de plată şi respectiv, că vireze suma de 386.880 lei, să plătească dobânda legală pentru suma menţionată şi a fost obligat M.F.P. să aloce sumele necesare pentru virarea sumei către reclamant.
A solicitat şi executarea acestei sentinţe dar pentru că nu a primit răspuns s-a adresat instanţei.
Pentru că autorităţile publice nu au pus în executare dispoziţiile dintr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, s-a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, iar dobânda legală a fost solicitată pentru neplata la termen a despăgubirilor.
Ulterior, cererea a fost precizată şi s-a solicitat introducerea în cauză a M.F.P. – dl. I.G. şi aplicarea unei amenzi de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătoarei autorităţii publice A.N.R.P. – C.N.D., de la data expirării termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei civile nr. 592 din 18 noiembrie 2009 şi până la achitarea sumei de 386.880 lei cât şi a dobânzii legale aferente acesteia, stabilită prin Decizia nr. 2711 din 02 septembrie 2008 a C.C.S.D.;
- aplicarea unei amenzi de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere actualului M.F.P. – G.I. de la expirarea termenului de 30 de zile care începe să curgă de la data învestirii sale în funcţia de ministru (3 septembrie 2010).
- obligarea pârâţilor (C.N.D. şi G.I.) la plata despăgubirilor pentru întârziere, constând în dobânda legală din suma cuvenită prin Decizia nr. 2711 din 02 septembrie 2008, dobândă calculată de la data expirării termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a Sentinţei civile nr. 930/33/2009 şi până la plata efectivă a întregii sume de bani, despăgubiri care urmează a fi achitate astfel:
- pentru intervalul 11 iulie 2010 - 02 octombrie 2010 exclusiv de către pârâta C.N.D.;
- de la 02 octombrie 2010 şi până la plata efectivă a întregii sume de bani, de către G.I. în solidar cu pârâta C.N.D.; cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul G.I. a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.
A.N.R.P. a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei autorităţi şi excepţia prematurităţii acţiunii.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin Sentinţa civilă nr. 220 din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului S.T.G.V. şi s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. şi a fost respinsă excepţia prematurităţii invocată de A.N.R.P.
S-a respins excepţia inadmisibilităţii cererii invocată de pârâtul G.I. şi admisă cererea formulată, precizată şi extinsă a reclamantului I.M.M. în contradictoriu cu pârâţii C.N.D. şi G.I. şi în consecinţă s-a dispus aplicarea amenzii de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului autorităţii publice A.N.R.P. – C.N.D., de la data expirării termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a Sentinţei nr. 592 din 18 noiembrie 2009 şi până la achitarea sumei de 386.880 lei, cât şi a dobânzii legale aferente acesteia stabilite prin Decizia nr. 2711 din 2 septembrie 2008 a C.C.S.D.
Totodată, instanţa de fond a dispus aplicarea unei amenzi de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pe seama pârâtului G.I. de la expirarea termenului de 30 de zile care începe să curgă de la data numirii sale în funcţia de ministru, septembrie 2010 şi a obligat pârâţii la plata despăgubirilor pentru întârziere constând în dobânda legală din suma cuvenită reclamantului prin Decizia nr. 2711 din 2 septembrie 2008, calculată de la data expirării termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei civile nr. 930 şi până la plata efectivă a întregii sume, despăgubiri ce s-au achitat astfel: pentru intervalul 11 iulie 2010 – 2 octombrie 2010 exclusiv de către C.N.D. şi de la 2 octombrie 2010 şi până la plata efectivă a întregii sume de bani, de către pârâtul G.I. în solidar cu pârâta C.N.D.
Au fost obligaţi pârâţii în solidar la plata către reclamant a sumei de 637 lei, cheltuieli de judecată.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că:
- excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. a fost admisă pentru că, în raport de cererea introductivă, calitate procesuală pasivă are conducătorul A.N.R.P.;
- excepţia prematurităţii a fost respinsă deoarece existenţa unei cereri de revizuire nu poate duce la admiterea excepţiei având în vedere şi că exista o hotărâre judecătorească ce trebuia pusă în executare;
- excepţia inadmisibilităţii a fost considerată ca neîntemeiată pentru că pe numele reclamantului s-a emis un titlu de plată anterior OUG nr. 62/2010;
- pe fondul cererii, instanţa a constatat că există un refuz nejustificat din partea M.F.P. pentru că apărarea reclamantului potrivit căreia nu poate eluda prevederile legii sunt nefondate, deoarece deşi s-a emis titlu de plată nu s-au pus la dispoziţie sumele necesare.
Pârâta C.N.D. este pusă în întârziere pentru emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru că termenul de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă s-a împlinit la 21 iunie 2010, fără ca Decizia reprezentând titlu de despăgubire să fi fost emisă de instituţia condusă de pârâtă, iar aceasta îşi invocă propria culpă pentru a justifica nepunerea în executare a hotărârii şi de aceea, s-a dispus aplicarea unei amenzi, în baza art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004.
S-a dispus şi aplicarea unei amenzi pe seama pârâtului G.I. pentru neexecutarea sentinţei.
Pârâţii au fost obligaţi la plata despăgubirilor de întârziere constând în dobânda legală din suma cuvenită reclamantului prin Decizia nr. 2711 din 2 septembrie 2008, calculată de la data expirării termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei civile nr. 930/33/2009 şi până la plata efectivă a întregii sume.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs A.N.R.P. şi G.I.
I. În recursul declarat de A.N.R.P. se critică soluţia de fond ca fiind nelegală şi netemeinică.
În motivele de recurs se arată că în executarea Sentinţei civile nr. 592 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj s-a efectuat plata primei tranşe în cuantum de 250.000 lei prin Ordinul de plată nr. 4019/2010, urmând ca plata celei de-a doua tranşă să se facă în momentul în care se dispune de fonduri.
S-a apreciat că în cauză nu ar fi aplicabile prevederile art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii fiind invocate prevederile art. 1 alin. (1) din HG nr. 361/2005 şi art. 141 alin. (4) din Titlul VIII al Legii nr. 247/2005.
Referitor la obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pentru întârziere constând în dobânda legală, se apreciază că o asemenea solicitare este inadmisibilă în condiţiile în care acţiunea este întemeiată pe art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004, iar art. 1088 C. civ., se aplică numai în materie contractuală.
II. În recursul declarat de G.I., se critică soluţia instanţei de fond pentru că este pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivele de recurs se arată că amenda prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004 se aplică numai dacă există un refuz al unei autorităţi publice de a pune în executare hotărârea judecătorească.
Obligaţia de alocare a fondurilor necesare achitării despăgubirilor către reclamantul I.M.M. nu putea fi îndeplinită cu eludarea prevederilor legale ce reglementează procedura de alocare a sumelor reprezentând despăgubirilor acordate în baza Legii nr. 247/2005.
Potrivit art. 141 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 „Sumele de finanţare a acordării despăgubirilor în numerar de către Direcţie se asigură, până la listarea SC F.P. SA, din dividendele aferente acţiunilor deţinute de stat la F.P. şi în completare de la bugetul de stat, prin bugetul M.F.P.", iar în alin. (5) al aceluiaşi articol, se prevede că „Sumele prevăzute în bugetul M.F.P. pentru aplicarea prezentei legi se transferă, la solicitarea A.N.R.P., în bugetul acesteia".
Mai mult, deschiderile de credite bugetare au fost întocmite conform art. 49 din Legea nr. 500/2002, respectiv în limita creditelor bugetare şi potrivit destinaţiilor aprobate pe capitole, subcapitole, titluri de cheltuieli, iar neexecutarea s-a datorat A.N.R.P. care nu a solicitat suplimentarea sumelor alocate.
Intimatul I.M.M. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursurilor formulate.
M.F.P. a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea recurentului-pârât G.I., interesul fiind justificat de faptul că este titularul obligaţiei de alocare a sumelor necesare pentru virarea sumei stabilită prin Sentinţa civilă nr. 592 din 18 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
Pentru că întreaga corespondenţă purtată între M.F.P. şi A.N.R.P., respectiv petentul I.M.M., s-a realizat prin serviciile specializate din cadrul acestor autorităţi publice nu poate fi reţinută culpa M.F.P. Au fost reluate şi o parte din motivele de recurs invocate de recurentul G.I.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursurile declarate pentru următoarele considerente:
Cererea adresată instanţei de fond a vizat aplicarea unei amenzi de 20 % din salariul minim brut pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti, conform art. 24 din Legea nr. 554/2004 şi obligarea la plata despăgubirilor pentru întârziere constând în dobânda legală calculată de la data pronunţării sentinţei şi până la plata efectivă a întregii sume de bani.
Titlul executoriu a cărui neexecutare se invocă este Sentinţa civilă nr. 592 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 15 iunie 2010.
Prin această sentinţă s-a dispus obligarea A.N.R.P. să emită titlul de plată, respectiv să vireze suma de 386.880 reprezentând despăgubiri stabilite potrivit Deciziei nr. 2711 din 2 septembrie 2008 a C.C., să plătească dobânda legală pentru suma menţionată începând cu 25 mai 2009 şi până la achitarea efectivă. Prin aceeaşi sentinţă a fost obligat M.F.P. să aloce sumele necesare pentru virarea sumei menţionate în contul reclamantului.
Reclamantul a solicitat punerea în executare a sentinţei civile nr. 592 din 18 noiembrie 2009 la 21 iunie 2010.
D.A.D.N. din cadrul A.N.R.P. a efectuat plata sumelor stabilite în titlul de plată, respectiv 250.000 lei prin ordinul de plată nr. 4019 din 21 decembrie 2010 şi suma de 136.880 lei prin ordinul de plată nr. 4186 din 30 decembrie 2010.
Instanţa de fond a dispus aplicarea amenzii pentru neexecutarea sentinţei civile nr. 592 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, dar invocă faptul că prin această sentinţă s-ar fi dispus emiterea titlului de despăgubire, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, str. Tarniţa.
Cu toate acestea, precizează instanţa de fond, a fost emisă Decizia nr. 2711 din 2 septembrie 2008 şi valoarea despăgubirilor a fost de 386.880 lei şi s-a emis titlul de plată în favoarea reclamantului, respectiv Decizia nr. 420 din 16 iunie 2010.
Se poate observa că întreaga motivare a instanţei de fond referitoare la aplicarea amenzii conform art. 24 din Legea nr. 554/2004 în privinţa pârâtei C.N.D. se referă la punerea în întârziere şi neemiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
Se fac referiri şi la înlăturarea unor susţineri privind imposibilitatea emiterii deciziei motivat de faptul că nu este cunoscut cuantumul despăgubirilor primite de reclamant conform Legii nr. 112/1995, dar verificând apărările A.N.R.P. nu rezultă că au fost invocate asemenea susţineri.
Soluţia instanţei de fond, în această privinţă, conţine motive străine de natura pricinii deoarece cererea a vizat neexecutarea Sentinţei civile nr. 592 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care A.N.R.P. a fost obligată să emită titlu de plată, respectiv să vireze suma de 386.880 lei reprezentând despăgubirea stabilită potrivit Deciziei nr. 2711 din 2 septembrie 2008 a C.C.S.D. şi nu obligarea la emiterea titlului de despăgubiri în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, aşa cum susţine instanţa de fond, pentru imobilul din Cluj-Napoca str. Tarniţa.
Sunt străine de natura pricinii înlăturarea motivelor privind imposibilitatea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire, având în vedere că această decizie era emisă din 2 septembrie 2008 sub nr. 2711 de către C.C.S.D.
Mai mult, a fost emisă Decizia nr. 420 din 16 iunie 2010 de către A.N.R.P., reprezentând titlu de plată pentru suma de 386.880 lei.
În condiţiile în care motivarea soluţiei instanţei de fond cuprinde motive străine de natura pricinii, vor fi analizate motivele de recurs invocate în cele două recursuri şi care vizează executarea Sentinţei civile nr. 592 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată „Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii".
În alin. (2) al aceluiaşi articol, se precizează că „În cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".
În cauză, se solicită aplicarea acestor dispoziţii având în vedere că nu s-a respectat termenul de 30 de zile pentru achitarea efectivă a sumei de 386.880 lei şi a dobânzii legale aferente acesteia.
Cum am arătat, în privinţa reclamantului, şi ca urmare a Sentinţei civile nr. 592 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost emisă Decizia reprezentând titlu de plată, Decizia nr. 420 din 16 iunie 2010, de către A.N.R.P., a fost virată suma de 386.880 lei în două tranşe, respectiv 250.000 lei la 21 decembrie 2010 şi 30 decembrie 2010.
Referitor la nerespectarea termenului de 30 de zile pentru executarea hotărârii judecătoreşti irevocabile, Înalta Curte apreciază că soluţia legislativă instituită prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 constituie un veritabil mijloc de constrângere pentru obţinerea executării unei hotărâri judecătoreşti irevocabile pronunţată de instanţa de contencios administrativ, însă ea nu exclude constatarea unor eventuale imposibilităţi de îndeplinire a obligaţiei în acest termen, ce pot fi constatate în raport de circumstanţele concrete ale cauzei, respectiv atitudinea autorităţilor publice cărora le revenea obligaţia de executare a hotărârii irevocabile.
În cauză, din atitudinea celor două autorităţi obligate prin titlul executoriu (A.N.R.P. şi M.F.P.) nu rezultă că acestea nu ar fi dorit executarea hotărârii judecătoreşti în termen de 30 de zile, dar procedurile administrative au depăşit acest termen.
Virarea sumelor de bani reprezentând despăgubiri în baza Legii nr. 247/2005 se face potrivit dispoziţiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Conform art. 141 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 „Sursele de finanţare a acordării despăgubirilor în numerar de către Direcţie se asigură din dividendele aferente acţiunilor deţinute de stat la F.P., din sumele obţinute ca urmare a vânzărilor de acţiuni emise de S.C.F.P. SA, efectuate de către M.F.P., după deducerea cheltuielilor efectuate de S.C.F.P. SA, şi în completare de la bugetul de stat, prin bugetul M.F.P."
Prin urmare, finanţarea despăgubirilor în numerar se asigură de la bugetul de stat, iar pentru asigurarea acestor fonduri este necesar ca anual în bugetul M.F.P. să se prevadă sumele necesare cu această destinaţie, aceste sume urmând a fi transferate în bugetul A.N.R.P., la solicitarea acesteia.
Având în vedere că tot în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 sunt stabilite şi modalităţile de plată a despăgubirilor, în condiţiile în care sunt pronunţate hotărâri judecătoreşti prin care se dispune virarea despăgubirilor, plata se face tot din sumele stabilite cu această destinaţie în bugetul A.N.R.P.
În toate aceste operaţiuni, M.F.P. are obligaţia de a vira sumele prevăzute în buget cu destinaţia plăţii despăgubirilor aferente conform Legii nr. 247/2005, iar A.N.R.P. de a vira sumele către persoanele îndreptăţite, tot cu respectarea prevederilor bugetare şi a destinaţiei lor.
Conform art. 49 alin. (1) din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare şi/ sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora, iar art. 14 din acelaşi act normativ, prevede că nicio cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare şi ordonatorii de credit pot angaja şi utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate.
Din actele depuse la dosar rezultă că au fost alocate fonduri de către M.F.P., iar A.N.R.P. a şi virat sumele reprezentând despăgubiri în baza Legii nr. 247/2005 în cuantum de 386.880 lei, chiar dacă nu a fost respectat termenul de 30 de zile, dar nu poate fi considerată atitudine culpabilă a acestor autorităţi publice pentru a se face aplicarea art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.
În motivarea sa, instanţa de fond a reţinut în mod corect că punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti este o componentă a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţie.
Însă, chiar jurisprudenţa C.E.D.O. recunoaşte că, în situaţiile ce presupun indemnizarea unor categorii largi de persoane prin măsuri legislative ce pot avea consecinţe economice importante asupra ansamblului unui stat, autorităţile naţionale trebuie să dispună de o mare putere discreţionară, nu numai în a alege măsurile de natură a garanta drepturile patrimoniale sau a reglementa raporturile de proprietate, dar şi pentru a dispune de timpul necesar pentru aplicarea unor asemenea măsuri.
Lipsa de resurse financiare a S.R. în raport de amploarea numărului de solicitări este de natură a justifica executarea cu întârziere a unei hotărâri judecătoreşti, mai ales că principiul egalităţii de tratament între persoane aflate în situaţii identice sau similare este înfrânt uneori prin plata integrală a despăgubirilor în raport cu persoane îndreptăţite care aşteaptă plata tranşelor potrivit prevederilor legale.
Toate acestea dovedesc că în cauză nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor pentru întârziere constând în dobânda legală, susţinerile instanţei de fond sunt, mai întâi, străine de natura pricinii pentru că se fac referiri la dobânzi de întârziere calculate de la data expirării termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei civile nr. 930/33/2009, or, în cauză despăgubirile de întârziere au fost solicitat pentru neexecutarea Sentinţei civile nr. 592 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În al doilea rând, se constată că hotărârea instanţei de fond, în această privinţă, este nemotivată pentru că nu se indică temeiul de drept în baza căruia au fost acordate despăgubirile de întârziere constând în dobânda legală, iar pârâţii au fost obligaţi să achite aceste despăgubiri pentru anumite intervale fără a se indica sau justifica acestea.
În condiţiile în care s-a constatat că nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, nu vor putea fi acordate nici despăgubirile de întârziere prevăzute de art. 24 alin. (2) teza ultimă din Legea nr. 554/2004.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, pentru că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau cuprinde motive străine de natura pricinii, iar hotărârea este dată cu aplicarea greşită a legii, vor fi admise recursurile, modificată sentinţa atacată şi respinsă acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Pentru că cererea de intervenţie în interesul recurentului-pârât G.I. cuprinde aceleaşi motive ca şi cele ale recurentului în interesul căruia s-a formulat, va fi admisă în raport de aceleaşi considerente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de A.N.R.P. şi de I.G. împotriva Sentinţei civile nr. 220/2010 din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului I.M.M. ca neîntemeiată.
Admite cererea de intervenţie formulată de M.F.P.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1576/2011. Contencios. Anulare acte privind... | ICCJ. Decizia nr. 1654/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
