ICCJ. Decizia nr. 1544/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1544/2011
Dosar nr. 4411/2/2009
Şedinţa publică de la 16 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Prima instanţă
Acţiunea reclamantei
Reclamanta SC H.F.P. SRL Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu C.N.C. şi Ministerul Culturii cultelor şi Patrimoniului Naţional ca ultimul pârât să fie obligat să-i soluţioneze contestaţia înregistrată sub nr. 1381 din 18 martie 2009, pe care a formulat-o împotriva hotărârii Centrului Naţional, al Cinematografiei de a nu finanţa producţia cinematografică „Toată lumea din familia mea”, care a fost declarată câştigătoare la sesiunea de concurs din noiembrie-decembrie 2008.
S-a mai cerut constatarea nulităţii absolute a Hotărârii nr. 652 din 15 aprilie 2009 emisă de C.N.C., pentru necompetenţa materială a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor constituită de C.N.C., iar în subsidiar, anularea acesteia ca netemeinică şi nelegală, anularea hotărârii finale C.N.C., de a nu acorda credit pentru finanţarea proiectului cinematografic susmenţionat, obligarea C.N.C. să acorde, în condiţiile O.G. nr. 39/2005, creditarea corespunzătoare ierarhiei şi punctajului obţinut de proiectul menţionat, suspendarea procedurii de acordare a creditului direct pentru producţia cinematografică, sesiunea noiembrie-decembrie 2008, secţiunea de concurs „filme de ficţiune de lung metraj” şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că deşi la concursul organizat de C.N.C. pentru finanţarea proiectului prin acordarea de credit direct, a fost declarată câştigătoare, fiind clasată pe locul II în ierarhia celor 9 proiecte declarate câştigătoare, totuşi, neoficial şi informal, i s-a comunicat că proiectul a primit credit zero, deoarece există incompatibilitate între un asociat al companiei producătoare SC H.F.P. SRL, respectiv A.S. şi S.A., membru al Comisiei.
2.Apărările pârâtei
Prin întâmpinarea formulată la data de 16 septembrie 2009, pârâtul Ministerul Culturii Cultelor şi Patrimoniului Naţional a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că pentru concursul din sesiunea noiembrie-decembrie 2008, desfăşurat pe două secţiuni, sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 7/2008, care reglementează competenţa C.N.C. în soluţionarea contestaţiilor privitoare la procedura de acordare a creditului direct pentru producţie şi dezvoltare proiect, că prevederile Legii nr. 303/2008, care au intrat în vigoare la data de 2 ianuarie 2009, nu se aplică procedurile începute anterior, în baza O.U.G. nr. 7/2008.
3.Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1538 din 25 martie 2010, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional şi a respins acţiunea precizată, formulată de reclamantă în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind declarată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Totodată, a respins acţiunea precizată, formulată de reclamantă în contradictoriu cu C.N.C. ca neîntemeiată, obligând reclamanta la plata cheltuielilor de judecată faţă de acest pârât.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut următoarele:
În privinţa pârâtului Ministerul Culturii Cultelor şi Patrimoniului Naţional nu se poate reţine existenţa calităţii procesuale pasive, întrucât dispoziţiile Legii nr. 303/2008, prin care a fost modificat art. 50 alin. (1) O.G. nr. 39/2005, în sensul instituirii competenţei Ministerului Culturii şi Cultelor de soluţionare a contestaţiilor, au intrat în vigoare la data de 2 ianuarie 2009 şi sunt aplicabile procedurilor de concurs iniţiate de la această dată, nu şi acelor aflate în derulare, declanşate sub imperiul O.G. nr. 39/2005, în această situaţie aflându-se reclamanta.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că atâta vreme cât în situaţia reclamantei s-a constatat nerespectarea dispoziţiilor art. 40 alin. (4) O.G. nr. 39/2005, în mod nelegal s-a decis că proiectul cinematografic „Toată lumea din familia mea” nu are dreptul de a primi credit financiar direct.
S-a mai stabilit că încălcarea prevederilor legale de către unul din participanţii la concurs poate fi constatată în orice etapă a concursului, iar faptul că în Raportul de eligibilitate emis de Secretariatul tehnic s-a menţionat prezentarea documentului reprezentat de CV-ul autorilor, nu poate fi reţinut ca o dovadă a verificării şi constatării inexistenţei situaţiei de incompatibilitate prevăzute de art. 40 alin. (4) O.G. nr. 39/2005.
II. Instanţa de recurs
1.Criticile reclamantei
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC H.F.P. SRL Bucureşti care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru următoarele motive:
În mod greşit s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Culturii Cultelor şi Patrimoniului Naţional, considerându-se fără temei că dispoziţiile legii vechi ultraactivează, fără să existe o prevedere legală în acest sens.
Recurenta a susţinut că la data introducerii contestaţiei - 18 martie 2009 cât şi la data soluţionării acesteia de către organismul considerat necompetent - C.N.C. respectiv la 15 aprilie 2009, O.G. nr. 39/2005 privind Cinematografia prevedea competenţa de soluţionare a contestaţiilor în favoarea Ministerului Culturii şi Cultelor, potrivit art. 50 alin. (1) şi (2), aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 303/2008 de aprobare a O.U.G. nr. 7/2008, publicată în M.O. nr. 894/30.12.2008 şi intrată în vigoare la 2 ianuarie 2009, conform art. 78 Constituţia României. Recurenta a susţinut că Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional avea calitatea procesuală pasivă, deoarece era instituţia abilitată să-i soluţioneze contestaţia şi era subiect pasiv al raportului obligaţional izvorât din nesoluţionarea contestaţiei.
Cu privire la fondul cauzei, recurenta a învederat că soluţia primei instanţei s-a dat cu aplicarea greşită a legii, întrucât încalcă art. 16 şi 53 Constituţia României şi O.G. nr. 137/2000 art. 1 alin. (2) lit. e).
Astfel, s-a arătat că potrivit OG. nr. 39/2005 privind cinematografia, aşa cum a fost modificată şi completată succesiv prin Legea nr. 328/2006, O.U.G. nr. 97/2006, Legea nr. 145/2007, O.U.G. nr. 7/2008 şi Legea nr. 303/2008, Consiliul Naţional al Cinematografiei acorda credite directe din fondul cinematografic persoanelor fizice şi juridice autorizate şi înscrise în registrul cinematografiei, pentru producţia de filme de toate genurile: de ficţiune, documentar, de animaţie iar potrivit art. 21 O.G. nr. 39/2005 creditul direct se acorda în exclusivitate proiectelor cinematografice declarate câştigătoare ale concursurilor de selecţie organizate de C.N.C., conform hotărârii finale emise de către Comisiile de selecţie şi de către Consiliu.
Recurenta a susţinut că fiecare concurs este organizat pe secţiuni autonome, respectiv secţiunea de filme de ficţiune de lung şi scurt metraj şi secţiunea de documentare şi animaţie, astfel că incompatibilitatea prevăzut de art. 40 alin. (4) O.G. nr. 39/2005 şi art. 20 alin. (5) din Regulamentul de selecţie a proiectelor cinematografice aprobat prin Ordinul nr. 2335/2006 privind interdicţia membrilor comisiei şi a rudelor şi afinilor acestora de grad I de a participa la concurs, viza participarea acestora la aceeaşi secţiune, în care membrii comisiei de selecţie au atribuţii decizionale şi nu la secţiuni diferite, în care nu au asemenea atribuţii şi posibilitatea sau capacitatea de a influenţa rezultatul, orice altă interpretare încălcând principiul proporţionalităţii şi egalităţii de şanse, consacrat de art. 53 şi art. 16 din Constituţie.
Recurenta a susţinut că interpretarea abuzivă dată de C.N.C. dispoziţiilor legale menţionate anterior contravine art. 1 alin. (2) lit. e) O.U.G. nr. 137/2000 privind combaterea discriminării. În concret s-a arătat că S.A., membru al comisiei de selecţie constituită pentru secţiunea „film documentar şi animaţie” nu a avut nicio legătură cu comisia de selecţie pentru secţiunea „filme de ficţiune de lung şi scurt metraj” la care a participat un proiect produs de o companie la care soţia acestuia deţine o participaţie oarecare, deoarece nu ar fi putut să influenţeze lucrările unei comisii din care nu a făcut parte.
Recurenta a învederat că proiectul său, care trecuse de faza selecţiei, plasându-se pe locul 2 în evaluarea comisiei artistice, a fost descalificat, pe motiv că A.S. - acţionar în cadrul firmei recurente este soţia lui S.A., care a fost membru al comisiei de la secţiunea de film documentar şi de animaţie.
S-a mai arătat că toate comisiile de selecţie constituite pe secţiuni lucrează în mod independent şi după metodologii şi criterii de evaluare diferite, au bugete diferite, stabilite prin O.G. nr. 39/2005 şi prin Regulamentul de selecţie a proiectelor, precum şi locaţii diferite, fiecare comisie de selecţie emiţând propria hotărâre pentru secţiunea la care a fost numită, privind selecţionarea proiectelor pentru faza de finanţare, conform art. 37 alin. (2) şi art. 40 alin. (1) şi (2) din Regulament.
Recurenta a concluzionat că respingerea unui proiect pentru neîndeplinirea condiţiilor de participare la concurs se realizează prin decizia motivată a directorului general al C.N.C., conform art. 10 alin. (5) din Regulament, însă în privinţa sa nu a fost emisă nici o decizie în acest sens.
S-a solicitat în temeiul art. 304 C. proc. civ. admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
2.Apărările intimatei
Intimata C.N.C. a depus la dosar note de şedinţă prin care a invocat excepţia nulităţii (în realitate a inadmisibilităţii) recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
3.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Excepţia de inadmisibilitate a recursului invocată de intimata-pârâtă C.N.C. în temeiul art. 50 O.G. nr. 39/2005 privind Cinematografia, modificată şi republicată, este nefondată.
Potrivit acestui text , nerespectarea procedurilor privind acordarea creditului direct pentru producţie şi dezvoltare de proiect poate fi contestată în termen de 30 de zile de la anunţarea sesiunii de concurs, la Ministerul Culturii şi Cutelor - (art. 50 alin. (1) O.U.G. nr. 39/2005, alin. (5) din acest text prevăzând că decizia Curţii de Apel Bucureşti emisă în soluţionarea acestei contestaţii este definitivă şi irevocabilă.
În speţă, sentinţa nr. 1358 din 25 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti atacată cu prezentul recurs nu a soluţionat însă o contestaţie pentru nerespectarea procedurilor privind acordarea creditului direct pentru producţie şi dezvoltare de proiect, în sensul art. 50 alin. (1) Ordonanţa nr. 39/2005 modificată privind Cinematografia, ci o acţiune specifică de contencios administrativ, întemeiată pe dispoziţiile art. 1 Legea nr. 554/2004 , privind pretinsul refuz nejustificat al pârâtului Ministerul Culturii de a soluţiona contestaţia reclamantei S.C. SC H.F.P. SRL şi împotriva Hotărârii nr. 652 din 15 aprilie 2009 emisă de C.N.C., prin care s-a respins contestaţia reclamantei privind eliminarea din lista câştigătorilor concursurilor de proiecte, a proiectului cinematografic „Toată lumea din familia noastră”.
În raport cu obiectul acţiunii cu care recurenta-reclamantă a investit instanţa de judecată, sentinţa nr. 1358/2010 a Curţii de Apel Bucureşti nu a fost pronunţată în baza art. 50 alin. (5) O.U.G. nr. 39/2005, şi nu avea caracter irevocabil, fiind pronunţată în baza art. 8 şi 10 Legea nr. 554/2004, atacabilă cu recurs, conform art. 20 din acelaşi act normativ, astfel că excepţia de inadmisibilitate a recursului invocată de reclamantă urmează a fi respinsă ca nefondată.
Cu privire la critica ce vizează soluţionarea pretins greşită a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, Înalta Curte reţine ca modificarea art. 50 alin. (1) O.G. nr. 39/2005 ce reglementează competenţa instituţiei abilitate să soluţioneze contestaţiile formulate de participanţii la procedurile prevăzute de acest act normativ, privind acordarea creditului direct pentru producţie şi dezvoltare de proiect, s-a făcut prin Legea nr. 303/2008 publicată în M.Of. nr. 894/30.12.2008 şi intrată în vigoare la 2 ianuarie 2009, conform art. 67 din Constituţie. Prin urmare, abia după intrarea în vigoare a acestei modificări, competenţa soluţionării contestaţiilor, pentru procedurile de concurs iniţiate după această dată, revine noii autorităţi desemnate de Legea nr. 303/2008, respectiv Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional.
Pentru procedurile începute înaintea modificării legislative, aflate în curs de derulare, competenţa soluţionării a contestaţiilor formulate de participanţi revine Consiliului Naţional al Cinematografiei.
În cazul recurentei-reclamante, concursul a avut loc în perioada noiembrie-decembrie 2008, proiectul acesteia înregistrat sub nr. 295 din 12 octombrie 2008 fiind declarat eligibil potrivit raportului întocmit de secretariatul tehnic a concursului de proiecte cinematografice la aceeaşi dată, acest proiect trecând prima etapă a concursului, aceea a selecţiei şi intrând în etapa a II- a, a finanţării, când s-a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 40 alin. (4) O.G. nr. 39/2005 privind existenţa unor incompatibilităţi, proiectul fiind exclus din etapa de finanţare prin Hotărârea nr. 13 din 27 februarie 2009 a Consiliului de administraţie al Centrului Naţional de Administraţie.
Prin urmare, contestaţia recurentei-reclamante s-a soluţionat de instituţia competentă - C.N.C., întrucât procedura de participare la concurs a fost declanşată înaintea modificării competenţei aceste instituţii, realizată prin Legea nr. 303/2008 intrată în vigoare la 2 ianuarie 2009, critica recurentei fiind nefondată sub acest aspect.
Motivul de recurs care vizează aplicarea pretins greşită a dispoziţiilor art. 40 alin. (4) O.G. nr. 39/2005 şi ale art. 20 alin. (4) din Regulamentul de selecţie al proiectelor de către instanţa de fond este, de asemenea, nefondat.
Potrivit art. 40 alin. (4) O.G. nr. 39/2005 „persoanele propuse atât pentru comisiile de selecţie, cât şi pentru comisia de lectori, membrii familiilor acestora, sau rudele de grad I, nu pot participa în nicio calitate la realizarea unui proiect cinematografic înscris în sesiunea respectivă de concurs”, aceeaşi interdicţie de incompatibilitate fiind reluată şi în art. 20 alin. (4) din Regulament.
Deşi susţinerile recurentei privind independenţa organizatorică a comisiilor de selecţie constituite pe secţiuni, care pronunţă hotărâri specifice secţiunii pentru care au fost numite sunt corecte, interdicţia participării la concurs a unor rude sau afini ai membrilor comisiilor de selecţie este generală, în sensul că priveşte toate comisiile şi obligatorie, fără nici o excepţie.
Potrivit principului general că unde legea nu distinge, nimeni nu poate face o asemenea distincţie, întrucât s-ar adăuga nepermis textului legal (Ubi Lex non distinguit, nec nos distinguere debemus), în mod corect autoritatea competentă C.N.C. a stabilit prin hotărârea contestată că proiectul „Toată lumea din familia noastră” prezentat de societatea recurentă, la care era asociat şi administrator d-na A.S. - producător al acestui proiect nu putea participa la sesiunea de concurs din noiembrie-decembrie 2008, deoarece soţul acesteia d-nul S.A. era membru într-una din comisiile de selecţie ale concursului.
Nu are importanţă faptul că acesta nu era membrul comisiei de selecţie al sesiunii la care a participat proiectul recurentei, deoarece din interpretarea gramaticală şi logică a textului care interzice o asemenea incompatibilitate, rezultă că s-a dorit înlăturarea oricărui conflict de interese şi suspiciune cu privire la obiectivitatea desfăşurării concursului, restrângerea dreptului fiind minimă, raportată la interesul general ocrotit, astfel încât nu sunt încălcate art. 53 şi art. 16 din Constituţia României şi art. 1 alin. (2) lit. e) O.U.G. nr. 137/2000, cum greşit susţine recurentul.
O asemenea situaţie ar fi putut exista însă dacă legea ar fi permis ca membrii aceleiaşi familii să aibă o dublă calitate, de concurent şi de examinator, deoarece astfel s-ar fi creat o poziţie privilegiată pentru anumiţi concurenţi.
3.Soluţia instanţei de recurs
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau de modificare prevăzut de art. 304 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului.
Respinge recursul declarat de SC H.F.P. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1538 din 25 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1541/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1546/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
