ICCJ. Decizia nr. 1549/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1549/2011
Dosar nr. 10437/2/2009
Şedinţa publică de la 16 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Prima instanţă
1.Acţiunea reclamantului
Reclamantul C.I. a chemat în judecată Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună obligarea acestuia să-i soluţioneze plângerea prealabilă formulată în luna octombrie 2009, în sensul de a constata că a câştigat concursul de conferenţiar, post publicat în M.Of. nr. 121/31.03.2009, obligarea pârâtului să introducă dosarul său de concurs la Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi să infirme hotărârile Consiliului Profesoral al Facultăţii de Automatică din 29 iulie 2009 şi a Senatului Universităţii din Craiova din data de 5 septembrie 2009, să constate nulitatea acestor hotărâri şi să soluţioneze contestaţia privind rezultatul concursului la care a participat conform Legii nr. 128/1997, urmând să oblige pârâtul să-i plătească daune materiale şi daune morale în valoare de 100.000 RON.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că autoritatea pârâtă a scos la concurs în luna martie 2009 peste 50 de posturi, între care şi postul de conferenţiar la Universitatea Craiova, catedra ingineria calculatoarelor şi comunicaţiilor, publicat în M.Of. nr. 121/31.03.2009.
A mai arătat că în cazul concursului de conferenţiar la care a participat nu a fost respectată metodologia de concurs, iar Consiliul profesoral, alcătuit din persoane care au săvârşit fapte de corupţie şi abuzuri, a votat contrar comisiei de concurs care l-a declarat câştigător.
2.Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2912 din 16 iunie 2010, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că faţă de atribuţiile ministerului şi în raport de principiul autonomiei universitare, refuzul de soluţionare a cererii reclamantului este un refuz justificat, care nu lezează drepturile sau interesele legitime ale acestuia, ci îi deschide calea contestării directe a actelor administrative considerate nelegale.
II.Instanţa de recurs
1.Criticile reclamantului
Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs reclamantul C.I., care a criticat-o pentru nelegalitate şi pentru netemeinicie susţinând că prima instanţă a interpretat greşit Legea nr. 128/1997, precum şi art. 61 şi 62 Legea nr. 84/1995 şi nu s-a pronunţat asupra solicitării sale de a i se soluţiona contestaţia de către Ministerul Educaţiei, cu respectarea dreptului său reglementat de Legea nr. 128/1997.
S-a învederat că invocarea autonomiei universitare ca motiv de încălcare a unui drept este o eroare a primei instanţe, atâta timp cât art. 61 alin. (6) şi art. 62 Legea nr. 128/1997 obligă ministerul să rezolve o contestaţie, în continuare citând textele de lege considerate relevante.
2.Apărarea intimatului
Intimatul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a depus la dosar întâmpinare în temeiul art. 308, alin. (2) C. proc. civ., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
3.Considerentele instanţei de recurs
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Prin acţiunea de contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la nr. 10437/2/2009 recurentul-reclamant C.I. a solicitat să se cenzureze refuzul pretins nejustificat al pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi să se constate că a câştigat concursul de conferenţiar, la Universitatea Craiova, post publicat în M. Of. nr. 121/2009, deoarece a fost declarat câştigător de către comisia de concurs, să fie trimis dosarul său la Consiliul Naţional de atestare a titlurilor, diplomelor şi certificatelor universitare, conform Legii nr. 128/1997 - art. 61, alin. (6), pârâtul să infirme hotărârile Consiliului profesoral al facultăţii de Automatică din 29 iulie 2009 şi a Senatului Universităţii din 5 octombrie 2010, să constate nulitatea acestora, întrucât reprezintă o discriminare directă şi o sancţiune pentru că a avertizat public asupra faptelor de corupţie ale unor persoane cu funcţii de conducere, precum şi să soluţioneze contestaţia sa privind rezultatul concursului la care a participat, conform art. 62 Legea nr. 128/1997.
Prin sentinţa nr. 2912 din 16 iulie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, a respins acţiunea reclamantului, constatând pe de o parte că deşi pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a respins solicitările reclamantului, nu poate fi vorba de un refuz nejustificat de a soluţiona o cerere legitimă a acestuia, iar pe de altă parte, solicitările petentului vizează pretinsa nelegalitate a unor acte emise de Consiliul profesoral şi Senatul Universităţii Craiova, pârâtul din prezentul proces - Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului neavând competenţa de a le cenzura, datorită atribuţiilor legale ce îi revin şi principiului autonomiei universitare.
În recursul formulat reclamantul C.I. a reluat argumentele prezentate primei instanţe, care deja au fost analizate în hotărârea atacată, arătând că instanţa de fond nu a soluţionat toate capetele de cerere, nu s-a pronunţat asupra excepţiei de nelegalitate invocate de el, nu a judecat pe bază de probe şi nu şi-a motivat refuzul de a respinge probele solicitate de recurentul-reclamant, a dat o interpretare greşită actului juridic dedus judecăţii. Susţinerile recurentului sunt nedovedite, fiind contrazise de înscrisurile depuse la dosar, din încheierile de şedinţă de la termenele de judecată din 24 martie 2010 şi de la termenul din 5 mai 2010 rezultând că singura excepţie invocată de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării a fost pusă în discuţia părţilor respectându-se principiul contradictorialităţii şi dreptului la apărare, la fel procedându-se şi cu cererea de îndreptare eroare materială invocată de recurent la termenul din 16 octombrie 2010.
De altfel, recurentul-reclamant nu invocă în mod concret care sunt neregulile procedurale pretins săvârşite de prima instanţă, nu indică exact capetele de cerere nesoluţionate, probele solicitate despre care susţine că i-ar fi fost în mod nejustificat respinse.
Simplele afirmaţii care vizează pretinse greşeli de judecată, care nu au corespondent că înscrisurile dosarului nu pot reprezenta motive de nelegalitate, care să conducă la casarea sau la modificarea sentinţei atacate, în sensul dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ..
Pe de altă parte, aşa cum corect a constatat şi prima instanţă, nu poate fi vorba în această cauză de un refuz nejustificat din partea autorităţii intimate de a soluţiona o cerere legitimă a recurentului, din moment ce aceasta a răspuns solicitărilor recurentului cu adresa din 27 octombrie 2009, precizându-i că selectarea şi promovarea personalului didactic şi stabilirea criteriilor de apreciere a activităţii didactice şi ştiinţifice, acordarea titlurilor didactice, ştiinţifice şi onorifice sunt în competenţa instituţiilor de învăţământ superior, conform art. 89 şi următoarele din Legea învăţământului şi principiului autonomiei universitare.
Hotărârea Consiliului profesoral al Facultăţii de automatică din 29 iulie 2009 şi a Senatului universităţii Craiova din 5 octombrie 2009 nu puteau fi anulate de intimat, deoarece acesta nu este emitentul acestor acte administrative, iar pe de altă parte Ministerul Educaţiei nu are competenţa de a le cenzura, potrivit atribuţiilor legale ce îi revin.
Autoritatea administrativă intimată putea exercita controlul ierarhic numai în legătură cu publicarea postului didactic scos la concurs - art. 58 alin. (4) - din Legea nr. 128/1997, înscrierea la concurs - art. 58 alin. (5)-(7), verificarea condiţiilor de participare la concurs - art. 55 - art. 61 alin. (1), numirea comisiei de concurs - art. 61 alin. (2), desfăşurarea concursului - art. 58 alin. (8)-(10), finalizarea concursului la nivelul comisiei de concurs - art. 61 alin. (3), finalizarea concursului la nivelul Consiliului Facultăţii - art. 61 alin. (4) şi finalizarea concursului la nivelul Senatului universitar - art. 61 alin. (5) din acelaşi act normativ, în prezent abrogat prin Legea nr. 1/2011.
În speţă recurentul-reclamant nu a contestat etapele prevăzute de lege în organizarea concursului de conferenţiar de către Universitatea din Craiova - Facultatea de Automatică, în legătură cu care intimatul avea competenţă să se pronunţe.
În urma desfăşurării concursului publicat în M. Of. nr. 121/31.03.2009 s-a încheiat raportul comisiei de concurs prin care recurentul a fost nominalizat ca fiind candidatul cu cele mai bune rezultate, acest raport fiind prezentat de Preşedintele comisiei de concurs Consiliului Facultăţii, care a aprobat rezultatul concursului prin vot nominal deschis, iar hotărârea Consiliului Facultăţii a fost prezentată Senatului Universităţii, care s-a pronunţat cu privire la respectarea criteriilor şi a procedurii de concurs, conform procesului verbal a Şedinţei Senatului din 6 octombrie 2005, depus în extras la dosar fond.
Intimatul Ministerul Educaţiei nu poate decide asupra selecţionării candidaţilor pentru ocuparea unui post didactic de conferenţiar universitar, această hotărâre aparţine conducerii instituţiei care a organizat concursul, în baza principiului autonomiei universitare, aceasta având competenţa de a selecta şi promova personalul didactic precum şi celelalte categorii de personal angajat, de a stabili criteriile de apreciere a activităţii didactice şi ştiinţifice, precum şi acordarea titlurilor didactice, ştiinţifice şi onorifice.
În raport cu cadrul procesual stabilit de recurentul-reclamant prin acţiune introductivă, în mod corect prima instanţă a procedat la respingerea acesteia, întrucât pârâtul nu a fost sesizat cu o contestaţie care să intre în competenţa sa de soluţionare, în privinţa etapelor concursului, aşa cum s-a arătat anterior. Pe de altă parte, recurentului-reclamant nu i-a fost restricţionat dreptul de acces la o instanţă şi la un proces echitabil, întrucât nemulţumirile acestuia şi motivele de pretinsă nelegalitate a hotărârilor Consiliului profesoral al Facultăţii de automatică din 21 iulie 2009 şi a Senatului Universităţii Craiova din 5 octombrie 2009 puteau fi cenzurate de instanţa de judecată, dacă ar fi fost contestate în contradictoriu cu autoritatea emitentă, pe calea contenciosului administrativ.
4.Soluţia instanţei de recurs
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casarea sau modificare prevăzută de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.I. împotriva sentinţei civile nr. 2912 din 16 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1548/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1551/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
