ICCJ. Decizia nr. 1548/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1548/2011
Dosar nr. 9928/2/2009
Şedinţa publică de la 16 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii L.C., L.I. şi I.L. au solicitat în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti - Direcţia Cetăţenie, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să fie obligat pârâtul să examineze şi să soluţioneze cererile de redobândire a cetăţeniei române.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, în data de 01 iunie 2008, după 5 ani de aşteptare, au fost invitaţi la sediul misiunii diplomatice din Chişinău pentru depunerea actelor de redobândire a cetăţeniei române.
Autoritatea publică pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, având în vedere prevederile art. 1 alin. (1) O.U.G. nr. 5/2010, prin care s-a înfiinţat Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2318 din 13 mai 2010, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi, soluţionând pe fond cauza, a respins acţiunea reclamanţilor ca devenită fără obiect.
Totodată, a obligat pârâtul la plata sumei de 4,30 RON cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că cererile reclamanţilor au fost examinate şi avizate pozitiv în şedinţa din 11 noiembrie 2009, iar ulterior au fost aprobate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru cetăţenie din 25 martie 2010.
În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa de timbru în cuantum de 4 RON şi timbru judiciar de 0,30 RON, Curtea reţine că cererea este întemeiată, temeiul acordării cheltuielilor de judecată fiind culpa procesuală a părţii, neavând relevanţă că, soluţia nu a fost pronunţată pe fondul cererii, ci s-a constatat că acţiunea a rămas fără obiect, deoarece, la momentul sesizării instanţei de judecată, cererea nu era soluţionată, deci refuzul nesoluţionării era în fiinţă şi justifica pornirea procesului.
Împotriva acestei sentinţe, în temeiul art. 299 C. proc. civ., a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Ministerul Justiţiei, întrucât prin O.U.G. nr. 5/2010 s-a înfiinţat Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, care a preluat atribuţiile şi răspunderea privind soluţionarea cererilor de acordare, redobândire, renunţare sau retragere a cetăţeniei române.
Prin cel de-al doilea motiv de casare, recurentul susţine că în mod greşit instanţa l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi, deoarece pârâtul nu a căzut în pretenţii şi, fără a cădea în pretenţii, nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a fi obligat la cheltuieli de judecată.
Pe de altă parte, susţine recurentul, cererea reclamanţilor a fost analizată de către Comisia pentru Cetăţenie într-un termen rezonabil astfel că nu poate fi reţinut un comportament necorespunzător al statului în nesoluţionarea cererilor reclamanţilor.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de probatoriul administrat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Într-adevăr, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, calitatea procesuală a unei părţi se apreciază în momentul introducerii acţiunii, astfel că, în raport de acest moment, Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti avea în competenţă soluţionarea cererilor de redobândire a cetăţeniei române formulată de reclamanţi.
Pe fond, pricina a rămas fără obiect, întrucât aşa cum rezultă din adresa din 21 aprilie 2010, cererile reclamanţilor au fost examinate şi avizate pozitiv în şedinţa din 11 noiembrie 2009 a Comisiei pentru Cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei şi au fost aprobate prin Ordinul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie din 25 martie 2010, autoritate înfiinţată prin O.U.G. nr. 5/2010, căreia i-a revenit această atribuţiune.
Referitor la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, se constată că acesta este într-o evidentă culpă procesuală, demersul judiciar al reclamanţilor fiind determinat de atitudinea de pasivitate a pârâtului.
Avizarea cererii după promovarea acţiunii a justificat pornirea acesteia, astfel că pârâtul este în culpă şi în mod corect a fost obligat să plătească cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, în raport de avizarea tardivă a cererii reclamanţilor.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată şi neconstatându-se existenţa motivelor de casare, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 2318 din 13 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1547/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 1549/2011. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
