ICCJ. Decizia nr. 1552/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1552/2011
Dosar nr. 1252/2/2010
Şedinţa publică de la 16 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul G.O. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, solicitând obligarea acestuia la emiterea şi comunicarea Ordinului Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, prin care i s-a acordat cetăţenia română, precum şi la plata de daune cominatorii de 200 RON/zi de întârziere de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la comunicarea ordinului şi la 1.000 RON daune morale.
În motivarea acţiunii, se arată că, a formulat o cerere de redobândire a cetăţeniei române, constituindu-se Dosarul nr. 3597/RD/2005, însă, până în prezent nu a primit nici un răspuns.
Prin întâmpinarea formulată la data de 14 mai 2010 pârâtul arată că acţiunea a rămas fără obiect, întrucât cererea reclamantului a fost examinată şi avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie în şedinţa din 16 octombrie 2009, ulterior emiţându-se Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 730/C din 09 martie 2010.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2592 din 1 iunie 2010, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant, precum şi cererea acestuia de acordare a daunelor cominatorii şi a daunelor morale.
Totodată, a fost obligat pârâtul la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în ce priveşte primele două capete de cerere, în raport cu emiterea la data de 9 martie 2010 a Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 730 prin care reclamantului i s-a acordat cetăţenia română, cauza a rămas fără obiect.
Referitor la cererea de acordare a daunelor morale s-a reţinut că nu s-a făcut dovada acestora, iar prin emiterea ordinului de acordare a cetăţeniei române, s-a realizat a reparaţie morală îndestulătoare.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Ministerul Justiţiei susţinând, în esenţă, că obligarea lui la cheltuieli de judecată nu are fundament, în condiţiile în care acţiunea a fost admisă, accesoriu trebuind să urmeze soarta principiului.
S-a mai susţinut că, pârâtul nu a căzut în pretenţii, întrucât cererea de redobândire a cetăţeniei române formulată de reclamant s-a soluţionat la data de 16 octombrie 2009, prin avize favorabile de către comisie, obiectul pretenţiilor deduse judecăţii fiind realizat.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent şi cu înscrisurile depuse la dosar, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea va admite recursul pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Unul din elementele acţiunii civile este, alături de subiect şi cază, obiectul, înţelegându-se prin aceasta ceea ce se cere prin acţiune, pretenţia concretă a reclamantului.
În speţă, obiectul principal al acţiunii reclamantului constă în obligarea autorităţii pârâte să emită şi să-i comunice Ordinul Ministrului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, prin care i s-a acordat cetăţenia română.
Or, din înscrisul depus la dosar de recurent, respectiv Ordinul nr. 730/C emis de Ministrul Justiţiei la data de 9 martie 2010, rezultă că cererea reclamantului a rămas fără obiect cu privire la primele două capete de cerere, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Aşa fiind, obligarea de către instanţa de fond a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată apare ca nejustificată faţă de modalitatea de soluţionare a petitului principal al acţiunii, care reprezintă o măsură reparatorie suficientă şi echitabilă, cu atât mai mult cu cât cererea de redobândire a cetăţeniei române fusese examinată şi avizată pozitiv din data de 16 octombrie 2009, înainte de promovarea acţiunii, iar Ordinul Ministrului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti nr. 730 din 9 martie 2010 a fost emis înainte de soluţionarea pe fond a cauzei.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul şi modificând sentinţa atacată va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 2592 din 1 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1551/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1553/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
