ICCJ. Decizia nr. 1554/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1554/2011
Dosar nr. 9812/2/2010
Şedinţa publică de la 16 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta C.C. a chemat în judecată pe pârâta A.P.I.A. solicitând instanţei suspendarea executării deciziei din 31 august 2010 emisă de directorul general al autorităţii pârâte prin care i s-a acordat preaviz în vederea eliberării din funcţia publică deţinută, de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 1, gradaţie 5, la Serviciul Control Intern, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că de la data de 15 iunie 2009 ocupă funcţia publică de consilier în cadrul A.P.I.A. - Serviciul Control Intern. Prin Ordinul nr. 2022 din 19 august 2010 al Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale s-au aprobat structura organizatorică şi statul de funcţii ale A.P.I.A..
În cadrul procesului de restructurare/reorganizare a instituţiei, conducerea a decis ca în structura noului Serviciu Control Intern şi Supracontrol să funcţioneze un număr de cinci consilieri, clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 1. Pentru ocuparea acestor funcţii publice de execuţie, A.P.I.A. (prin anunţul înregistrat din 19 august 2010) a scos la examen doar două funcţii publice de execuţie din această categorie, celelalte trei fiind ocupate în mod ilegal, fără examen, de către angajaţi din fosta Direcţie Inspecţii, în baza calităţii lor de lideri de sindicat, deşi aceştia nu au putut proba cu acte solicitarea lor, ci doar cu "declaraţii pe proprie răspundere" date în faţa unor persoane neabilitate din cadrul Direcţiei Management Resurse Umane, înscrisuri fără vreo valoare juridică.
Deşi documentele depuse de "reprezentanţii" SN A.P.I.A. nu îndeplineau condiţiile legale de validitate, A.P.I.A. le-a luat în considerare şi a numit în mod direct aceste persoane pe funcţiile publice de execuţie mai sus menţionate, diminuând astfel şansa celorlalţi angajaţi de a-şi păstra funcţiile publice legal deţinute.
Arată că, deşi a depus nenumărate diligenţe şi a arătat neregulile strecurate în procesul de restructurare, A.P.I.A. nu a suspendat examenul pentru selecţia personalului şi nu a înlăturat neregulile, astfel încât drepturile sale au fost vătămate, urmând a fi eliberată din funcţia publică de consilier, grad profesional superior, treapta de salarizare 1.
Mai arată reclamanta că, nu au fost respectate prevederile art. 1071 alin. (1) Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, "pentru respectarea drepturilor de carieră ale funcţionarilor publici, în cuprinsul actelor normative sau administrative privind modificări ale structurii organizatorice, reorganizări sau desfiinţări de structuri şi funcţii publice, autorităţile şi instituţiile publice iniţiatoare din administraţia public centrală şi locală sunt obligate să prevadă un termen de minimum 30 de zile, în vederea aplicării procedurilor legale prevăzute de prezenta lege".
Reclamanta invocă dispoziţiile art. 2 din decizia din 12 august 2010, emisă de directorul general A.P.I.A., prin care s-a aprobat Procedura de restructurare şi reorganizare la nivelul A.P.I.A., şi art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (2), alin. (3), alin. (5), alin. (6) şi alin. (7) Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, arătând că deşi decizia a fost emisă la data de 31 august 2010, aceasta i-a fost comunicată la data de 22 septembrie 2010 şi nu în termenul de 5 zile prevăzut de lege.
De asemenea, A.P.I.A. nu a respectat dispoziţiile art. 99 alin. (5) şi alin. (6) Legea nr. 188/1999, republicată şi nu i-a pus la dispoziţie vreun post vacant din cadrul instituţiei, ori din lista funcţiilor publice vacante comunicată de A.N.F.P., deşi în prezent s-au scos la concurs mai multe funcţii publice rămase vacante după restructurarea/reorganizarea instituţiei.
Suspendarea executării actului administrativ unilateral individual ar fi în deplin acord cu Recomandarea nr. R(89)8 adoptată la 13 septembrie de Comitetul de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă. Recomandarea menţionată consideră că este de dorit să fie asigurată persoanelor o protecţie jurisdicţională provizorie şi că autorităţile administrative acţionează în numeroase domenii, iar activităţile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertăţile şi interesele persoanelor. A apreciat că executarea imediată şi integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanţe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil şi pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe art. 14 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4849 din 30 noiembrie 2010, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că aceasta nu a relevat împrejurări de fapt sau de drept de natură să creeze o îndoială în privinţa legalităţii deciziei de acordare a preavizului în vederea eliberării din funcţia publică.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta C.C., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a reiterat motivele invocate prin cererea introductivă de instanţă, susţinând că în mod greşit instanţa a considerat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile speciale de admisibilitate a cererii de suspendare a executării actului administrativ emis de directorul general A.P.I.A..
Astfel condiţia cazului bine justificat rezultă din faptul că măsura restructurării reorganizării A.P.I.A. a fost dispusă cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 6 alin. (6) Legea nr. 329/2009.
Referitor la cea de a doua condiţie a suspendării respectiv la paguba iminentă, recurenta a susţinut că aceasta este îndeplinită şi vizează pierderea drepturilor de natură salarială şi implicit a dreptului la condiţii rezonabile de viaţă, precum şi afectarea dreptului la muncă.
Recursul este nefondat.
Prin cererea ce face obiectul dosarului de faţă, reclamanta C.C. a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A. să dispună anularea deciziei din 31 august 2010 prin care i s-a acordat preaviz în vederea eliberării din funcţia publică deţinută de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare gradaţia 5 la Serviciul Central Intern, reintegrarea pe funcţia publică deţinută anterior şi obligarea pârâtei la drepturile salariale cuvenite.
Prin Ordinul nr. 2022 din 19 august 2010 emis de Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale s-a aprobat structura organizatorică şi statutul de funcţii al A.P.I.A. iar prin decizia din 12 august 2010 emisă de A.P.I.A. a fost aprobată procedura de restructurare şi reorganizare la nivelul A.P.I.A. a examenului organizat pentru personalul din compartimentul supus restructurării din aparatul central, comunicat prin anunţul Direcţiei Management Resurse Umane prin care se comunică organizarea examenului pentru personalul din compartimentele supuse reorganizării.
Reclamanta a solicitat în instanţă suspendarea deciziei din 12 august 2010, cerere respinsă de instanţă la data de 20 octombrie 2010, prin soluţionarea Dosarului nr. 7359/2/2010.
Cum motivele invocate de recurenta-reclamantă cu privire la nelegalitatea operaţiunilor şi actelor administrative care au condus la emiterea deciziei din 31 august 2010 au fost invocate şi analizate de către instanţă şi în Dosarul nr. 7539/2/2010 în mod corect instanţa de fond a reţinut că acestea nu pot sta la baza suspendării executării deciziei din 2010.
De altfel, este de reţinut faptul că decizia din 31 august 2010 prin care s-a eliberat reclamantei preavizul pentru eliberarea din funcţia deţinută, este un act premergător care nu produce efecte juridice prin el însuşi şi doar împreună cu eventuala decizie de eliberare din funcţie a reclamantei.
Pe de altă parte, atitudinea reclamantei de a se înscrie la examen pentru ocuparea postului de consilier superior şi retragerea cererii de participare ca şi atitudinea pârâtei în răspunsul său la plângerea prealabilă, de a-i comunica reclamantei ca în ipoteza identificării unui post corespunzător funcţiei sale să se adreseze instanţei, respectiv, pentru efectuarea unui transfer în interesul serviciului, nu sunt împrejurări care să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii deciziei din 31 august 2010, aspect reţinut şi de către instanţa de fond.
Faţă de cele ce preced se constată că sentinţa atacată este temeinică şi legală astfel că recursul fiind nefondat va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.C. împotriva sentinţei civile nr. 4849 din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1553/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1555/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
