ICCJ. Decizia nr. 1555/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1555/2011
Dosar nr. 637/33/2010
Şedinţa publică de la 16 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul T.N. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea hotărârii din 26 martie 2010, emisă de pârâtă, cu consecinţa obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece familia sa s-a refugiat din motive etnice, imediat după cedarea Ardealului de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena, din localitatea Peles jud. Satu Mare în Feldioara, apoi în Braşov şi în Arad.
În motivarea contestaţiei reclamantul a mai arătat că în timpul refugiului s-a născut atât el cât şi sora sa, respectiv 1944 şi 1943, reîntorcându-se din refugiu în localitatea de domiciliu a mamei sale Peles şi apoi în Micula, jud. Satu Mare, după data de 06 martie 1945.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 272 din 25 iunie 2010, a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii din 26 martie 2010 emisă de pârâtă şi obligând-o pe aceasta din urmă să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pe perioada 19 martie 1944 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2010.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că declaraţia martorei D.A. dată în faţa instanţei sub prestare de jurământ este pertinentă, având legătură cu obiectul cauzei şi relatând fapte pe care le-a cunoscut direct şi în care a fost implicată personal.
Martora este la rândul său beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000 şi prin declaraţia dată în faţa instanţei confirmă calitatea de refugiaţi a mamei reclamantului şi a familiei acestuia, refugiul fiind determinat de persecuţiile etnice în urma cedării Ardealului de Nord.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că reclamantul nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de refugiu, din părinţi care s-au refugiat anterior naşterii acestuia, astfel că, născându-se pe un teritoriu liber reclamantul nu a suferit persecuţii din motive etnice.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză precum şi cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 1 O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 O.G. nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Intimatul-reclamant şi-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri şi a celei cu martori.
În scopul evitării eventualelor abuzuri în stabilirea calităţii de persecutat din motive etnice, este necesar, ca cel puţin unul dintre martori să dovedească, cu acte, că s-a aflat în aceeaşi situaţie cu reclamantul.
Or, în cauză a fost depusă hotărârea din 23 decembrie 2002, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, din care rezultă că martora D.A. s-a aflat în aceeaşi situaţie cu reclamantul.
Aşadar, înscrisurile pe care instanţa de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerinţele prevăzute de lege.
Situaţia creată pentru reclamant şi familie, s-a datorat persecuţiilor etnice exercitate ca urmare a cedării Ardealului de Nord.
Cum în cauză s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada de refugiu a părinţilor săi, 19 martie 1944 în mod corect instanţa de fond a reţinut că acesta, începând cu data naşterii sale, respectiv 19 martie 1944, a suportat consecinţele morale şi materiale ale refugiului şi este îndreptăţit să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 272 din 25 iunie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1554/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1557/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
