ICCJ. Decizia nr. 1561/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1561/2011
Dosar nr. 1128/42/2010
Şedinţa publică de la 16 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suspendarea executării actelor administrative, respectiv a Deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 26 octombrie 2010 emisă de DRAOV – Biroul Vamal Constanta Sud, prin care au fost stabilite in sarcina sa obligaţii fiscale suplimentare de plata, reprezentând taxe vamale, acciza şi TVA în cuantum de 6.994.984 lei şi a Deciziei nr. 212/2010 emisă de acelaşi organ vamal prin care s-a stabilit în sarcina sa obligaţii fiscale în cuantum de 6.174.119 lei si majorări de întârziere şi penalităţi de 1.234.206 lei, până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii privind anularea respectivelor acte administrativ fiscale.
Reclamanta invocă în susţinerea cererii dispoziţiile art. 14 şi din Legea nr. 554/2004.
În motivarea acestei cereri, reclamanta arată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul existentei unui caz bine justificat si prevenirea unei pagube iminente.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii, în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesivă pentru aceleaşi motive, acest text de lege, având menirea de a încerca evitarea exercitării abuzive a drepturilor procesuale, prin formularea succesivă a unor cereri noi, pentru aceleaşi argumente de fapt.
Pârâta arată că reclamanta a mai introdus o cerere de suspendare la Tribunalul Buzău, cauză ce formează obiectul dosarului nr. 4952/114/2010, ale cărei motive sunt identice cu cele din prezenta cerere, dosarul fiind soluţionat la data de 10 noiembrie 2010, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării.
Prin aceeaşi întâmpinare, pârâta invocă şi excepţia puterii lucrului judecat, excepţie statuată de prevederile art. 166 C. proc. civ., noua solicitare a reclamantei îmbrăcând elementele cerute de art. 1201 C. civ.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 284 din 16 decembrie 2010 a admis excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată de pârâtă şi a respins acţiunea reclamantei, reţinând că aceasta a solicitat suspendarea aceloraşi acte administrative şi în faţa Tribunalului Buzău care, în dosarul nr. 4952/114/2010, s-a pronunţat în sensul admiterii cererii.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamanta SC C.T.I.E.C. SRL.
Înalta Curte, verificând în prealabil regularitatea recursului declarat, constată că acesta nu a fost legal timbrat.
Astfel, din analiza actelor dosarului rezultă că recurenta-reclamantă SC C.T.I.E.C. SRL nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de plată a taxelor de timbru până la termenul de judecat stabilit, deşi a fost citată cu menţiunea depunerii taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum şi cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru şi prin depunerea timbrului judiciar.
Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii, sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „La cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii”.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar: „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii”.
Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. şi ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, va dispune anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de SC C.T.I.E.C. SRL Buzău împotriva sentinţei civile nr. 284 din 16 decembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1550/2011. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1564/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
