ICCJ. Decizia nr. 1565/2011. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1565/2011
Dosar nr.1216/83/2010
Şedinţa publică din 16 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.O.M. a chemat în judecată pe pârâţii M.A.I. – I.J.P. Satu Mare şi I.G.P.R., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să dispună obligarea acestora, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 360/2002, art. 5 alin. (4) şi art. 40 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 la, mutarea conform solicitării sale legale la I.J.P. Satu Mare, pe funcţia de şef serviciu cazier, cu indice de ierarhizare 5, egal cu cel deţinut de acesta la restructurarea D.G.A., post liber la data solicitării. A mai solicitat şi obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre câştigurile salariale realizate şi cele pe care le-ar fi realizat, pe funcţia de şef serviciu cazier de la data solicitării sale prin raport, până la data mutării, sumă reactualizată la data plăţii cu coeficientul inflaţiei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, la data de 9 martie 2009, prin Ordinul M.A.I. nr. 1/0514, s-a aprobat restructurarea D.G.A. prin care se prevedea desfiinţarea B.J.A., începând cu 15 martie 2009. La data respectivă ocupa funcţia de şef birou şi prin restructurarea D.G.A. a fost pus la dispoziţie, el putând să opteze între mai multe posibilităţi.
A optat pentru întreprinderea de către D.G.A. a demersurilor pentru identificarea unor posturi de conducere vacante, similare, în alte structuri M.A.I., în baza prevederilor art. 5 alin. (4) şi art. 40 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008.
Deşi a primit de la D.G.A. un răspuns în care se menţionează că la nivelul structurilor de Politie nu sunt funcţii de conducere vacante, reclamantul susţine că acest lucru nu corespunde realităţii deoarece funcţia solicitată era vacantă de aproximativ 2 ani.
Prin întâmpinare, pârâtul I.G.P.R. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
La rândul său, pârâtul I.P.J. Satu Mare a invocat şi el lipsa calităţii sale procesuale pasive.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 263/ CA/2010 - PI din 4 octombrie 2010, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a I.G.P.R. şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a I.P.J. Satu Mare.
Totodată, a respins acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâţii M.A.I. şi I.P. Satu Mare, ca neîntemeiată, iar în raport de pârâtul I.P.J. acţiunea a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasive.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a I.G.P.R. Bucureşti s-a reţinut că aceasta este întemeiată deoarece reclamantul, atât anterior emiterii Ordinului M.A.I. nr. 1/0514 prin care s-a restructurat D.G.A., cât şi la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, nu era angajatul I.G.P.R. ci al D.G.A., unitate din cadrul M.A.I., subordonată direct ministrului administraţiei şi internelor.
Conform prevederilor art. 51 din Ordinul M.A.I. nr. 600/2005, competenţa de numire în funcţia solicitată de reclamant nu aparţine inspectorului general al I.G.P.R., ci inspectorului-şef al I.P.J. Satu Mare.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul I.P.J. Satu Mare, instanţa a respins-o, ca neîntemeiată, întrucât pe de o parte competenţa de numire în funcţia solicitată de reclamant aparţine inspectorului şef al I.P.J. Satu Mare, iar, pe de altă parte plata eventualelor drepturi salariale solicitate de reclamant ar cădea în sarcina inspectorului şef al I.J.P., prin Serviciul Financiar, care întocmeşte statele de plată ale angajaţilor.
Instanţa de fond a reţinut că mutarea solicitată de reclamant este inoportună ţinând seama de aspecte ce vizează conduita şi stilul de abordare a sarcinilor profesionale, de maniera în care ofiţerul a înţeles să colaboreze cu conducerea inspectoratului în calitate de lider sindical şi de realizarea unui climat optim de muncă.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs reclamantul B.O., recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Criticând sentinţa atacată, recurentul-reclamant susţine în esenţă, că numai printr-o aplicare greşită a legii instanţa de fond a ajuns la concluzia că nu este întemeiată acţiunea ce a formulat-o privind obligarea pârâţilor la mutarea sa la I.P.J. Satu Mare pe funcţia de şef serviciu cazier judiciar cu indice de ierarhizare 5 egal cu cel deţinut de el la restructurarea D.G.A. şi liber la data solicitării.
Susţine recurentul-reclamant că îndeplinea toate condiţiile pentru a ocupa postul respectiv, anterior transferului la D.G.A. fiind 5 ani şef serviciu economic la I.P.J. Satu Mare, iar referitor la aspectele de natură profesională, din 19 calificative în 18 a fost considerat cu activitate foarte bună, deci se înscrie în prevederile art. 5 alin. (3) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 şi art. 40 alin. (2) din acelaşi ordin, acest ultim text de lege prevăzând că prin excepţie, poliţiştii şi cadrele militare care din motive neimputabile lor, au fost eliberate din funcţii de conducere, pot ocupa fără examen sau concurs, cu acordul lor, un post de conducere vacant prevăzut cu un coeficient de ierarhizare egal sau inferior celui deţinut.
Potrivit art. 5 alin. (1) lit. n) din Ordinul M.A.I. nr. 600/2005, precizează recurentul-reclamant, numai secretarul de stat din M.A.I. avea competenţa a se pronunţa asupra mutării sale de la D.G.A. la I.P.J. şi nu şeful I.P.J. care a apreciat ca inoportună mutarea sa la I.P.J. Satu Mare.
Conchide recurentul-pârât că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal şi pentru faptul că a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Au depus întâmpinări la recursul declarat de reclamant, intimaţii-pârâţi I.G.P.R., I.P.J. Satu Mare şi M.A.I., considerând recursul, ca nefundat, şi solicitând respingerea acestuia cu consecinţa menţinerii sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Intimaţii-pârâţi I.G.P.R. şi I.P.J. au reiterat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţie pe care instanţa de fond a găsit-o întemeiată numai în privinţa pârâtului I.G.P.R.
Analizând recursul formulat, prin prisma criticilor formulate, critici prin care de fapt se reiau aspectele prezentate de recurent în cuprinsul cererii de chemare în judecată, în raport şi de legislaţia incidenţă în cauză, Înalta Curte constată că nu este fondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Conform prevederile art. 5 alin. (3) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane în unităţile M.A.I. ocuparea posturilor vacante pentru care se acordă indemnizaţia de conducere/comandă se realizează prin examen sau concurs, după caz. Conform alin. (4) prin excepţie de la prevederile alin. (3), pot ocupa un post de conducere vacant pentru care se acordă indemnizaţia de conducere/comandă poliţiştii numiţi în posturile de conducere care fac obiectul reorganizării unităţii din care fac parte, cu respectarea prevederilor prezentului ordin.
Art. 40 din acelaşi ordin, prevede de asemeni faptul că posturile de conducere vacante se ocupă prin examen sau concurs după caz şi prin excepţie, poliţiştii care din motive neimputabile au fost eliberaţi din funcţia de conducere, pot ocupa fără examen sau concurs, după caz, cu acordul lor, un post de conducere vacant prevăzut cu un coeficient de ierarhizare al funcţiei egal sau inferior celei deţinute.
Sintagma folosită în cuprinsul ordinului sus-menţionat pot ocupa, trebuie interpretată în sensul că dispoziţiile ordinului nu prevăd obligativitatea numirii poliţistului pus la dispoziţie ca urmare a reorganizării unităţii din care făcea parte, într-o funcţie de conducere vacantă, pe care acesta o doreşte, ci îi conferă acestuia doar un drept potenţial de a fi numit în funcţia respectivă.
Recurentul-reclamant interpretează în mod eronat prevederile legale din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 atunci când susţine că este suficient doar acordul său în ce priveşte numirea în funcţia de conducere solicitată.
„Acordul" menţionat de recurent, nu trebuie înţeles în sensul că acesta îşi poate alege o funcţie de conducere vacantă, în speţă funcţia de şef serviciu cazier la I.P.J. Satu Mare, în care să fie numit fără îndeplinirea niciunei formalităţi.
Conform prevederilor art. 2 lit. j) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008, numirea în funcţie reprezintă „manifestarea de voinţă cu caracter unilateral exprimată printr-un act administrativ emis de persoanele cu competenţa în domeniu din M.A.I., prin care sunt stabilite funcţia şi drepturile corespunzătoare acesteia".
Numirea în funcţia respectivă este lăsată la latitudinea persoanei competente, după efectuarea unei analize a postului, după o verificare sistematică a sarcinilor, îndatoririlor şi responsabilităţilor postului, precum şi a cerinţelor, experienţă, cunoştinţe, abilităţi, etc., necesare ocupantului acestuia, raportate la experienţa, cunoştinţele şi abilităţile solicitantului, potrivit art. 4 alin. (2) din ordinul suscitat.
La momentul solicitării postului, astfel cum precizează intimaţii pârâţi, inspectoratele judeţene erau şi ele în proces de reorganizare, astfel că atât conducerea I.P.J. Satu Mare cât şi cea din cadrul I.G.P.R. au apreciat ca inoportună mutarea solicitată, fiind analizate şi aspecte ce ţineau de conduita şi stilul de abordare a sarcinilor profesionale de către recurent, de maniera în care acesta a înţeles să colaboreze cu conducerea inspectoratului în calitate de lider sindical şi de realizarea unui climat optim de muncă.
Este reală susţinerea recurentului-reclamant cum că numai persoanele competente din cadrul M.A.I. puteau să se pronunţe asupra mutării sale de la D.G.A. la I.P.J. Satu Mare, dar şi acestea nu puteau să decidă în lipsa unui aviz favorabil din partea conducerii I.G.P.R., aviz care nu a fost acordat astfel cum rezultă din adresa cu nr. S7212326 din 10 septembrie 2009 înaintată către D.G.A., acelaşi punct de vedere fiind exprimat şi de către conducerea I.P.J. Satu Mare.
De altfel, refuzul exprimat de Şeful I.P.J. Satu Mare privind numirea recurentului-reclamant în funcţia solicitată a făcut şi obiectul unor verificări ale D.G.C.A.I. din cadrul M.A.I., ca urmare a unei sesizări din partea recurentului, prin raportul privind rezultatul verificărilor întreprinse concluzionându-se că respingerea cererii petentului de a fi numit şef serviciu cazier judiciar statistică şi evidenţe operative s-a făcut în concordanţă cu dispoziţiile legale în materie.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat în mod just că acţiunea reclamantului este neîntemeiată şi a respins-o, ca atare.
Recursul declarat de reclamant se priveşte, astfel ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de I.P.J. şi reiterată în întâmpinare la instanţa de recurs, instanţa de fond a dat o rezolvare corectă, reţinând că acesta, potrivit art. 51 din Ordinul M.A.I. nr. 600/2005, are competenţa de numire în funcţia solicitată de recurent, iar potrivit art. 21 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 500/2002 plata eventualelor drepturi salariale solicitate ar cădea tot în sarcina acestei instituţii în cazul în care recurentul-reclamant ar avea câştig de cauză, toate acestea justificând existenţa calităţii procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.O. împotriva sentinţei civile nr. 263/ CA-PI din 4 octombrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1543/2011. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 1621/2011. Contencios → |
|---|
