ICCJ. Decizia nr. 1809/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1809/2011
Dosar nr. 339/42/2010
Şedinţa publică din 25 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4753 din 25 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VllI-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, excepţia de nelegalitate formulată de reclamanta SC S.D. SRL, în contradictoriu cu pârâtul C.C., reţinând, în esenţă, că actul administrativ a cărui nelegalitate este invocată pe calea excepţiei, respectiv Decizia nr. 224 din 19 decembrie 2005 emisă de autoritatea pârâtă, a fost contestat şi pe cale principală, acţiunea având ca obiect anularea aceluiaşi act fiind soluţionată irevocabil.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta, reiterând argumentele de nelegalitate a actului contestat invocate în faţa primei instanţe, fără a aduce vreo critică sentinţei atacate.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Obiectul acţiunii formulate în cauză îl constituie „excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 224 din 19 decembrie 2005 a C.C.", act administrativ ce a mai făcut obiectul unei acţiuni directe a reclamantei, cererea de anulare formulată de aceasta fiind respinsă prin sentinţa nr. 3253/2006 a aceleiaşi instanţe, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2615/2008 a instanţei supreme.
Potrivit art. 4 alin. (l) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. In acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza".
Or, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale citate privind admisibilitatea excepţiei de nelegalitate, întrucât, pe de o parte, actul administrativ a cărui nelegalitate se invocă a fost, deja, atacat pe cale principală, acţiunea având ca obiect anularea lui fiind respinsă, aşa cum s-a arătat şi, pe de altă parte, însăşi excepţia de nelegalitate ce face obiectul analizei de faţă a fost formulată printr-o acţiune directă iar nu pe cale incidentală „în cadrul unui proces", potrivit legii; actul respectiv nu este, aşadar, unul incident cauzei, de care să depindă soluţionarea unui litigiu pe fond, ci constituie chiar obiectul judecăţii.
În consecinţă, constatându-se că excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta SC S.D. SRL nu întruneşte condiţiile de admisibilitate, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de aceasta, menţinându-se sentinţa atacată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.D. SRL împotriva sentinţei nr. 4753 din 25 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VllI-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1806/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1810/2011. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
