ICCJ. Decizia nr. 1811/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1811/2011
Dosar nr. 626/46/2010
Şedinţa publică din 25 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. l56/ F-CONT din 30 iunie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţii B.E., B.M.V. şi D.M.V., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., şi a obligat-o pe aceasta din urmă să emită Decizia reprezentând titlul de despăgubiri. Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P.S.R., prin M.F.P. şi a fost respinsă acţiunea fată de aceste autorităţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
1.1 În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P.S.R., prin M.F.P.
Reclamanţii au chemat în judecată pe pârâta A.N.R.P. şi au solicitat să fie obligată să întocmească raportul de evaluare a despăgubirilor, pe care să îl înainteze apoi C.C.S.D. în vederea emiterii deciziei, titlu de despăgubire.
În motivarea acţiunii au susţinut contradictoriu, ca emiterea deciziei să se facă în baza raportului de evaluare întocmit pe cheltuiala lor, care nu a fost contestat, ceea ce nu mai justifică aducerea acestei pârâte în faţa instanţei.
Potrivit art. 13 alin. (6) din Legea nr. 247/2005, C.C.S.D. are la dispoziţie o listă de evaluatori specializaţi, iar potrivit alin. (7), C.C.S.D. va desemna în mod aleatoriu evaluatorul care va efectua raportul de evaluare.
Prin urmare, A.N.R.P. nu are atribuţii în legătură cu întocmirea raportului de evaluare a despăgubirilor, motiv pentru care prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte.
Tot astfel, pârâtul S.R., reprezentat de M.F.P., nu are calitate procesuală pasivă, deoarece reclamanţii nu au solicitat valorificarea titlului de despăgubire, în sensul plăţii efective a sumei ce li se cuvine, pentru că, de altfel, nici nu deţin acest titlu.
În consecinţă, reţine prima instanţă, obligarea S.R. la finanţarea bugetului de stat în vederea acordării despăgubirilor, aşa cum s-a solicitat, este o cerere formulată prematur, deci este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestuia.
1. 2. Pe fondul cauzei.
Retine instanţa de fond că reclamanţii, în calitate de moştenitori ai autorilor lor, sunt persoane îndreptăţite la despăgubiri, în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru imobilul situat în Drăgăşani, compus din clădire construită din zid, acoperită cu tablă, cu 19 camere, 2 săli, 2 closete, o magazie (cu parter şi etaj), în suprafaţă de 392 m.p., construibili şi 300 m.p. teren curte, ce a fost preluat de stat în mod abuziv, prin Decretul nr. 92/1990, aşa cum s-a stabilit prin dispoziţia nr. 5651 din 14 noiembrie 2007 a P.M. Drăgăşani, judeţul Vâlcea.
Dosarul aferent acestei dispoziţii a fost transmis Secretariatului C.C.S.D. şi înregistrat sub nr. 07680 din 12 martie 2008, fiind declanşată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, care debutează cu această etapă.
În continuare art. 16 alin. (l) şi (2), Capitolul V, Titlul VII, modificat şi completat prin OUG nr. 81/2007, pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, prevede etapa analizării dosarelor, etapa evaluării, etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi etapa valorificării titlului.
În cauză, din anul 2008 procedura administrativă nu a avansat după înregistrarea dosarului, stagnând, iar cererea reclamanţilor din data de 18 martie 2010, prin care solicitau relaţii în legătură cu stadiul de soluţionare a acestuia, nu a primit răspuns.
În raport de cele expuse, se arată în considerentele sentinţei atacate, apărarea pârâtei C.C.S.D. potrivit căreia, acţiunea este neîntemeiată pentru că desfăşurarea procedurii se face în ordinea înregistrării dosarelor nu poate fi primită.
Reţine prima instanţă că prin OUG nr. 89/2007, aşa cum arată şi denumirea sa „pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor (..)" au fost introduse măsuri în vederea soluţionării cu celeritate a unor asemenea cauze, tocmai pentru a se înlătura tergiversările şi a nu mai trena în evidenţele autorităţilor obligate sub acest aspect, fiind inacceptabil a se susţine că respectarea ordinii înregistrării dosarelor, pe care reclamanţii nu o pot controla, împiedică analiza dosarului acestora privitor la posibilitatea restituirii în natură, apoi evaluarea, mai ales că aceste etape presupun de asemenea scurgerea unor perioade de timp. Instanţa de fond a invocat, în sprijinul argumentelor sale, jurisprudenţa C.E.D.O., prin care s-a statuat că dreptul reclamantului la despăgubiri intră în sfera de aplicare a noţiunii de bun, în sensul art. l din Protocolul nr. l la Convenţie şi că nerestituirea terenului până în prezent, în lipsa acordării oricărei despăgubiri, constituie o ingerinţă în dreptul său la respectarea bunurilor (Hotărârea din 9 decembrie 2008 dată în Cauza V. împotriva României); de asemenea, s-a statuat că atunci când principiul restituirii proprietăţilor confiscate în mod abuziv a fost deja aprobat de către stat, incertitudinea cu privire la punerea în practică a acestui principiu, fie ea de ordin legislativ, administrativ sau legat de practicile aplicate de autorităţi, poate genera, atunci când persistă în timp şi în lipsa unei reacţii coerente şi rapide din partea starului, o omisiune a acestuia de a-şi îndeplini obligaţia de a asigura exercitarea efectivă a dreptului de proprietate garantat de art. l din Protocolul nr. l (hotărârea B. contra Poloniei [MC] ne.31443/96, paragraful 125, C.E.D.O. 2004-V, P. împotriva României nr. 63.252/00, paragrafele 92 şi 111,1 decembrie 2005).
Prin urmare, concluzionează instanţa de fond, nesoluţionând cererea reclamanţilor, pârâta a săvârşit o încălcare a dreptului lor de proprietate, instituit de art. l din Protocolul nr. l la Convenţie, având în vedere imposibilitatea de a beneficia de despăgubiri pentru un imobil în conformitate cu legislaţia internă privind retrocedările, şi astfel au fost vătămaţi într-un interes legitim, în sensul prevăzut de art. l din Legea nr. 554/2004.
l. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul S.R., prin C.C.S.D., invocând dispoziţiile cu caracter general cuprinse în art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă prezintă pe larg etapele procedurii administrative reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, insistând asupra, complexităţii atribuţiilor sale, arătând că etapa evaluării în cadrul căreia se stabileşte cuantumul final al despăgubirilor, este o procedură complexă care presupune timp mai îndelungat pentru finalizarea ei.
Susţine că a fost obligată să emită Decizia de despăgubire în cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii, deşi executarea obligaţiei nu mai depinde în totalitate de această Militate, ci de evaluatori.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de fond a reţinut greşit o încălcare a termenului rezonabil în soluţionarea cererii intimaţilor - reclamanţi deşi legiuitorul prevăzând un termen de soluţionare a dosarelor ce fac obiectul procedurii administrativ a stabilit ca ordinea de soluţionare a dosarelor va fi decisă de către C.C.S.D., în cauză fiind ignorate prevederile Deciziei nr. 2815/2008, care stabileşte ca şi criteriu principal, trimiterea dosarelor la evaluare în ordinea înregistrării lor şi că dosarul nr. 39367/ CC a fost trimis spre evaluare în vederea efectuării lucrării de specialitate.
3. Apărările formulate de intimaţi
Intimaţii - reclamanţi prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că prin neîndeplinirea obligaţiei de a emite Titlul de despăgubire, autoritatea pârâtă aduce o atingere noţiunii de bun şi obligaţiei statului de a proteja bunurile şi valorile patrimoniale ale persoanelor, obligaţie asumată de România prin Protocolul adiţional nr. l la C.E.D.O.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Intimaţii - reclamanţi au supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ refuzul C.C.S.D. de a păşi la etapa evaluării imobilului - teren situat în municipiul Drăgăşani, pentru care a formulat notificare din anul 2001 şi după finalizarea acestei operaţiuni administrative să emită titlu de despăgubire, în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Calitatea intimaţilor - reclamanţi de persoane îndreptăţite la despăgubiri a fost stabilită prin Dispoziţia nr. 5651din 14 noiembrie 2007 a P.M. Drăgăşani, judeţul Vâlcea.
Cu toate că au trecut peste 9 ani de la înregistrarea notificării prevăzute de art. 26 din Legea nr. 10/2001 şi 3 ani de la înregistrarea dosarului la recurentă, nici în prezent, la data soluţionării recursului nu a fost emisă Decizia privind acordarea de titluri de despăgubire în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Recurenta-pârâtă susţine că în exercitarea atribuţiilor ce i s-au conferit prin Legea nr. 247/2005 trebuie să ţină seama şi de Decizia nr. 2815/2008, care stabileşte ordinea de soluţionare a dosarelor de despăgubiri, respectând principiul egalităţii în drepturi a persoanelor îndreptăţite.
Este incontestabil că această decizie există şi că ea stabileşte o procedură internă de soluţionare a dosarelor de despăgubire dar prin această procedură nu trebuie să se ajungă la soluţionarea cu întârziere a cererilor şi implicit la încălcarea prevederilor legale şi a drepturilor fundamentale ale părţilor.
Astfel, cum corect motivează şi instanţa de fond, legea nu impune un termen pentru emiterea deciziei, ea prevede anumite etape în soluţionarea cererilor de retrocedare, dar aceasta nu înseamnă că nu trebuie soluţionate într-un termen rezonabil.
Recurenţii-reclamanţi au şi ei dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea într-un termen rezonabil a cauzei, potrivit art. 6 paragraful 1 al C.E.D.O.
Termenul rezonabil de soluţionare a cauzei, cuprinde, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, şi durata procedurilor administrative impuse de lege anterior sesizării instanţei, în speţă fiind inclusă şi procedura administrativă conform Titlului VII din Legea nr. 247/2007.
Calculul termenului rezonabil începe de la momentul formulării notificării, anul 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001, dată de la care au trecut mai bine de 9, motiv pentru care se constată că instanţa de fond a procedat în mod corect la obligarea pârâtului la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire într-un termen rezonabil, caz în care trebuie urgentată procedura de evaluare a imobilului care odată finalizată poate determina emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
A proceda altfel, ar însemna a accepta conduita culpabilă a pârâtului care datorită lipsei de eficienţă în derularea etapelor procedurii instituite precum şi a lipsei de diligentă în rezolvarea cererii reclamanţilor într-un termen rezonabil, ar lipsi pe reclamanţi de protecţia ce le este asigurată de prevederile art. 6 din C.E.D.O. şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
Soluţionarea cauzelor în mod imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil constituie şi un elemente al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetăţeanului U.E., consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de către Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene.
Dreptul la o bună administraţie nu poate fi ignorat ca reper în orientarea conduitei administrative a autorităţilor publice ale statelor membre, acesta fiind un argument în plus în sensul netemeiniciei criticilor aduse hotărârii atacate cu recurs.
Complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivităţi a autorităţii publice, în condiţiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că până la pronunţarea prezentei decizii s-a emis Decizia solicitată .
De aceea, Înalta Curte constată că sentinţa primei instanţe nu este criticabilă nici sub aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluţionare a dosarelor, prevăzute în Decizia nr. 2815/2008.
2.Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de fată, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul S.R. prin C.C.S.D. împotriva sentinţei nr. l56/ F-CONT din 30 iunie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1810/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1812/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
