ICCJ. Decizia nr. 1814/2011. Contencios
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1814/2011
Dosar nr. 760/64/2010
Şedinţa publică din 25 martie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. l71/ F din 25 octombrie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta B.L.C., în contradictoriu cu pârâta C.N.P.D.A.S., dispunând obligarea acesteia să emită ordin pentru numirea reclamantei în funcţia publică de conducere de director executiv la C.J.P. Braşov, cu statut de funcţionar public, şi să constate suspendarea raportului de serviciu ale reclamantei, pentru perioada concediului pentru creşterea copilului în vârstă până la doi ani. Prin aceeaşi sentinţă, instanţa de fond a respins excepţiile lipsei de interes şi de obiect a acţiunii, invocate de pârâtă, precum şi capătul de cerere, prin care reclamanta solicita „modificarea art. l din Ordinul nr. 631/2010 emis de C.N.P.A.S. Bucureşti privind modificarea raportului de serviciu al persoanei detaşate temporar în funcţia de director executiv al aceleiaşi instituţii judeţene, în sensul de a menţiona pe acest act administrativ sintagma „pe perioada suspendării raportului de serviciu al doamnei B.L.C., aflată în concediu pentru creşterea copilului în vârstă până la doi ani, dar nu mai mult de 6 luni".
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în ceea ce priveşte excepţiile invocate de pârâtă, că acestea nu sunt întemeiate, întrucât atât interesul cât şi obiectul acţiunii rezultă din cererea de chemare în judecată şi din dovezile administrate.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că cererea reclamantei, de repunere în situaţia anterioară, în privinţa regimului juridic al funcţiei pe care o exercita în mod legal înainte de OUG nr. 37/2009, este legală şi temeinică, atât sub aspect procedural, cât şi substanţial, din probele depuse la dosar rezultând că reclamanta a deţinut funcţia de director executiv la data intrării în vigoare a actului normativ susmenţionat, stare de fapt ce nu a fost negată de instituţia pârâtă. Aşadar, reţine instanţa de fond, în raport cu prevederile art. 36 din Legea nr. 188/1999, republicată şi modificată, şi având în vedere neconstituţionalitatea OUG nr. 37/2009, este întemeiat petitul acţiunii privind numirea reclamantei în funcţia de director executiv la C.J.P. Braşov şi menţinerea suspendării raportului de serviciu, pe perioada concediului pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani.
Prima instanţă a respins, însă, capătul de cerere referitor la modificarea art. 1 din Ordinul nr. 631/2010 emis de instituţia pârâtă, reţinând că logica actului administrativ respectiv nu poate fi alta decât aceea a ocupării funcţiei de director executiv, prin detaşarea altei persoane, numai până când titularul funcţiei pe care s-a efectuat detaşarea va reveni în funcţie efectiv, la finalizarea ori la întreruperea concediului de îngrijire a copilului în prezenta cauză.
Cu privire la acest aspect, instanţa de fond arată că menţionarea în ordinul respectiv a unui termen de cel mult 6 luni nu poate atrage concluzia că ordinul ar fi nelegal, deoarece se prezumă că punerea în practică a actului administrativ se efectuează în strictă conformitate cu legea cadru, inclusiv cu privire la durata suspendării exercitării funcţiei de către titular, între detaşarea pe o funcţie şi suspendarea din funcţie a titularului funcţiei existând o intercondiţionare ce implică o sincronizare calendaristică evidentă.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs ambele părţi.
I. În motivarea căii de atac formulate, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta reiterează argumentele invocate în faţa instanţei de fond, criticile aduse sentinţei atacate referindu-se, în esenţă, la greşita respingere a capătului de cerere privind modificarea art. l din Ordinul nr. 631/2010 emis de autoritatea pârâtă, modificare în lipsa căreia, în opinia recurentei, detaşarea temporară a altei persoane pe funcţia a cărei titulară este îşi va produce efectele pe perioada maximă, de 6 luni, permisă de lege; de asemenea, susţine recurenta-reclamantă, modificarea art. l din Ordinul nr. 631/2010, în sensul precizării datei la care expiră detaşarea şi încetează suspendarea sa din funcţie, este necesară şi pentru că aceasta reprezintă termenul la care se nasc drepturile sale salariale.
În plus, arată recurenta-reclamantă, instanţa de fond nu a menţionat, în dispozitivul hotărârii pronunţate, data începând de la care pârâta este obligată să dispună repunerea sa în funcţie, în lipsa acestui element nefiind posibilă punerea în executare a sentinţei.
II. În motivarea căii de atac formulate, pârâta C.N.P.D.A.S., reorganizată, în prezent, în C.N.P.P. reiterează, de asemenea, apărările invocate în faţa instanţei de fond, inclusiv excepţiile lipsei de interes şi de obiect a acţiunii.
Astfel, arată recurenta-pârâtă, acţiunea este lipsită de interes, în ce priveşte cererea de modificare a Ordinului nr. 631/2010, întrucât acest act „nu-i este opozabil", şi este lipsită de obiect, în ce priveşte cererea de suspendare din funcţie a reclamantei, pe perioada concediului pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, întrucât această măsură a fost deja dispusă, prin Ordinul nr. 1465/2009.
În ce priveşte fondul cauzei, recurenta-pârâtă arată, în esenţă, că, raportat la prevederile art. 36 din Legea nr. 188/1999, în mod greşit s-a dispus obligarea acesteia de către prima instanţă să emită un ordin de numire a reclamantei în funcţia solicitată, chiar dacă prevederile OUG nr. 37/2009 şi nr. 105/2009 au fost declarate neconstituţionale.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurente, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare.
I. Astfel, criticile formulate de recurenta-reclamantă vizează exclusiv aspecte ce ţin de punerea în executare a sentinţei atacate, respectiv presupunerile acesteia privind imposibilitatea de a prelua funcţia, începând cu data încetării perioadei de suspendare, deoarece persoana detaşată pe funcţia respectivă nu i-ar permite acest lucru.
Or, până la momentul punerii în executare a hotărârii recurate, presupunerile referitoare la modul în care autoritatea pârâtă îşi va îndeplini obligaţia impusă de către instanţa de judecată rămân simple temeri ale recurentei-reclamante, neputându-se constitui în motive de recurs, cu atât mai mult cu cât la dosar nu există probe care să ateste refuzul autorităţii de a emite ordinul de numire în funcţie. Pe de altă parte, presupusa atitudine a persoanei detaşate pe funcţia în care urmează să fie numită recurenta-reclamantă, conform sentinţei recurate, reprezintă un aspect care excede analizei legalităţii şi temeiniciei acesteia.
Tot astfel, critica recurentei-reclamante, potrivit căreia lipsa din dispozitivul hotărârii recurate a menţiunii privind data începând de la care urmează a se dispune de către autoritatea pârâtă numirea sa în funcţie ar face imposibilă punerea în executare a sentinţei, nu reprezintă un motiv de recurs ci, eventual, un aspect ce ar putea fi analizat în cadrul unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ.
II. În ceea ce priveşte excepţiile lipsei de interes şi de obiect a acţiunii, se constată că în mod corect au fost respinse de instanţa de fond, existenţa acestor elemente ale cererii de chemare în judecată fiind dovedită în cauză, prin refuzul autorităţii pârâte, formulat cu adresa nr. 4220 din 25 august 2010, de a dispune numirea reclamantei în funcţia deţinută anterior OUG nr. 37/2009 şi nr. 105/2009.
Nici criticile formulate pe fondul cauzei nu sunt întemeiate, soluţia pronunţată de prima instanţă, de obligare a pârâtei să emită un act de numire a reclamantei în funcţia de director executiv la C.J.P. Braşov şi să menţină suspendarea raportului de serviciu al acesteia, pe perioada concediului pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani, fiind corectă, având în vedere că reclamanta deţinea această funcţie, la data intrării în vigoare a OUG nr. 37/2009 şi nr. 105/2009, declarate, apoi, neconstituţionale; soluţia reprezintă, aşadar, o aplicaţie a principiului repunerii în situaţia anterioară unor acte a căror validitate a fost afectată, în speţă a unor acte normative afectate de viciul de neconstituţionalitate.
Nu este întemeiată nici susţinerea recurentei-pârâte, potrivit căreia sentinţa atacată ar fi dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a prevederilor art. 36 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora „în perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate şi a celor pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din iniţiativa funcţionarului public în cauză".
Aceasta, întrucât prevederile legale citate reprezintă o normă de protecţie a funcţionarului public aflat în situaţiile prevăzute de textul legal citat, neputând fi invocate împotriva sa; de altfel, textul legal prevede în mod expres că singura ipoteză în care raportul de serviciu poate fi, totuşi, modificat este aceea în care iniţiativa aparţine însuşi funcţionarului public în cauză, ca în speţa de faţă.
Pentru considerentele arătate, recursurile vor fi respinse, ca nefondate, menţinându-se sentinţa atacată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta B.L.C. şi de pârâta C.N.P.D.A.S. (în prezent, C.N.P.P.), împotriva sentinţei nr. l71/ F din 25 octombrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2011.
← ICCJ. Decizia nr. 1812/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1817/2011. Contencios. Anulare act... → |
---|