ICCJ. Decizia nr. 1832/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1832/2011
Dosar nr. 16449/3/2009
Şedinţa publică din 29 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
l. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC G.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul O.R.I. – D.I.M.B. anularea actului administrativ nr. 2608010 din 16 decembrie 2008 prin care i-a fost soluţionată nefavorabil cererea înregistrată la pârât la data de 24 noiembrie 2008 şi obligarea pârâtului la emiterea autorizaţiei de muncă pentru lucrători permanenţi pentru cetăţeanul chinez Y.W.
l. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 3837 din 11 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VllI-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta SC G.C. SRL ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut că în raport cu dispoziţiile art. 44 alin. (2) din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor din România, republicată şi cele ale art. 6 din acelaşi act normativ, cetăţeanul chinez nu îndeplineşte condiţiile legale pentru acordarea autorizaţiei de muncă.
3. Recursul reclamantei SC G.C. SRL împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC G.C. SRL care a solicitat admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
Aşa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, în şedinţa publică din data de 29 martie 2011, cu ocazia dezbaterilor asupra cauzei, Înalta Curte a pus în discuţie motivul de ordine publică al necompetenţei materiale a instanţei de fond, în raport de rangul local al autorităţii emitente a actului administrativ contestat, motiv prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului examinând cu prioritate acest motiv invocat din oficiu potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiat pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004, competenţa instanţelor de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de două criterii:
- criteriul poziţionării autorităţii publice emitente a actului administrativ atacat (rangul autorităţii centrale sau locale);
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
În baza acestor criterii se stabileşte competenţa materială a soluţionării cauzelor între tribunal şi curtea de apel, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Litigiul de faţă are ca obiect anularea actului administrativ nr. 2608010 din 16 decembrie 2008 prin care O.R.I. – D.I.M.B. a soluţionat nefavorabil cererea înregistrată la pârât de reclamanta SC G.C. SRL prin care solicita emiterea autorizaţiei de muncă pentru cetăţeanul chinez Y.W.
Pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competentă să soluţioneze cauza în fond, operează criteriul poziţionării autorităţii publice emitente a actului administrativ atacat (rangul autorităţii centrale sau locale);
În speţă, actul prin care se comunică refuzul de emitere a autorizaţiei de muncă, adresa nr. 2608010 din 16 decembrie 2008, este emis de D.I.M.B. din cadrul O.R.I., autoritate publică locală (teritorială).
Potrivit art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale (.)".
Având în vedere rangul local al D.I.M.B., în calitate de emitent al actului contestat (adresa prin care se comunică refuzul de emitere a autorizaţiei de muncă), competenţa de soluţionare a cauzei în fond revine Secţiei de contencios administrativ a Tribunalului, iar în recurs, Secţiei de contencios administrativ a Curţii de apel, soluţie de principiu adoptată de Plenul judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în şedinţa din 14 martie 2011, conform ar.33 alin. (l) şi (3) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport de jurisprudenţa deja existentă a Secţiei, reprezentată de Decizia nr. 1189 din 25 februarie 2011.
Având în vedere considerentele expuse şi constatând întemeiat motivul invocat din oficiu, Înalta Curte va admite recursul şi potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentinţa şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC G.C. SRL Bucureşti împotriva sentinţei nr. 3837 din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VllI-a contencios administrativ şi fiscal
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1817/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1838/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
